Editorial

Ieromonah Savatie Baștovoi – Preţul iubirii

In această lume totul are un preţ. Oamenii plătesc pentru mîncare, pentru somn, pentru călătorii, pentru muzică, pentru sănătate. însă cel mai de preţ şi mai căutat lucru este iubirea. De aceea este firesc ca cel mai rîvnit lucru să fie şi cel mai de preţ.

In lume nu există nimic care să poată plăti iubirea. De aceea preţul iubirii este mai presus şi dincolo de lume. Preţul iubirii este moartea. „Adevărat vă zic că nu este iubire mai mare decît să-şi pună cineva viaţa pentru aproapele său”, a spus Hristos.

In iubire, noi ne pierdem identitatea, murind în chip mistic pentru celălalt. Renunţăm la tot ce sîntem, la orgoliu, la dorinţe personale, la odihnă, la bucurii, la locul nostru, doar pentru a ne afla lingă cel iubit şi a fi pe placul lui. Apostolul Pavel descrie şi el iubirea în acelaşi chip: „dragostea nu caută ale sale, ci ale aproapelui”. Cu alte cuvinte, dragostea moare pentru sine pentru a trăi în celălalt.

Oamenii se îndrăgostesc şi lumea spune că orbesc, că nu mai văd aşa cum vedeau mai înainte. Indrăgostitul umblă ca un strigoi, nemaiţinînd cont de pericole, de faptul că cei apropiaţi rîd de el. Se desparte de tot ce a fost el. Cu alte cuvinte, moare în chip tainic pentru a se naşte într-o altă realitate, realitatea fiinţei iubite.

Această orbire şi uitare de sine nu este neapărat un lucru suprem, capabil să dobîndească iubirea, ci este o preînchipuire a morţii mistice prin care trece sufletul transfigurat prin iubire. Moartea spirituală care însoţeşte iubirea este un lucru atît de evident, încît pînă şi în limbajul de rînd avem expresii precum „este mort după cutare”, sau „se prăpădeşte, se usucă, moare de dor” etc.

Chiar dacă starea de îndrăgosteală şi orbire vremelnică este ceva ce se întîmplă orişicui, fără a însemna ceva spiritual, ba, dimpotrivă, de multe ori e chiar o cădere, totuşi Dumnezeu a lăsat în aşa fel lucrurile, ca prin această orbire pătimaşă noi să putem explica şi înţelege iubirea adevărată, curată şi veşnică. Prin orbirea şi renunţarea la sine de care dă dovadă tînărul îndrăgostit, Hristos a ilustrat iubirea faţă de Dumnezeu, de Biserică, iubirea tainică prin care se ţine lumea. De aceea comparaţia cu bucuria mirelui şi a miresei, cu nunta şi nerăbdarea fecioarelor care îşi aşteaptă mirele este folosită de mai multe ori de Hristos.

Insă moartea ca preţ al iubirii nu este doar o metaforă. Hristos a plătit pentru iubirea noastră preţul vieţii Sale. La fel şi sfinţii proroci şi mucenici şi-au pus sufletul pentru iubirea lui Hristos. Deşi a muri pentru celălalt nu este o poruncă, pentru că altfel, pentru a ne împlini în iubire, ar fi trebuit să murim, şi oamenii ar fi căutat prilejuri nesfîrşite pentru moarte, totuşi moartea mistică ce se produce prin lepădarea de sine este o condiţie obligatorie a iubirii. Nu putem iubi fiind plini de noi.

Cu cît omul e mai plin de sine, cu atît iubirea lui este mai slabă. Cu cît atenţia şi interesul pentru propria mea persoană sînt mai vii, cu atît este mai searbădă şi mai muribundă iubirea mea pentru celălalt. Toate se învîrt în jurul meu, iar celălalt este încă un pretext de a mă împlini pe mine însumi.

Murind unul pentru celălalt, ne naştem în chip tainic în Împărăţia iubirii. Eu mor ca să renasc in tine, pentru că mai înainte de asta te-am simţit pe tine trăind în mine. Această iubire supremă o descrie Apostolul Pavel în aceleaşi cuvinte: „căci nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”.

De aceea şi lumea observă că cei ce se iubesc încep să semene între ei. Indrăgostitul începe să vorbească cu cuvintele celui iubit, începe să asculte muzica pe care o ascultă el, să citească aceleaşi cărţi, să iubească aceleaşi locuri, aceeaşi mîncare, să aibă aceeaşi credinţă şi să împărtăşească aceleaşi bucurii. Cel ce iubeşte devine întru totul ca cel iubit, vorbind aceleaşi lucruri şi mărturisind acelaşi crez. Bucuria lui este bucuria celuilalt şi tristeţea lor este comună. Pentru că sînt uniţi în chip desăvîrşit prin iubire, murind pentru sine şi trăind în celălalt, fiecare purtînd în sine chipul şi glasul celui iubit, avînd acelaşi cuget şi aceeaşi dorinţă.

In acest chip moartea sinelui este viaţa iubirii.

Parintele Savatie Bastovoi
Fragment din cartea „Preţul iubirii”, Editura Cathisma

Se încarcă....

Pe același subiect

Ritualul satanic al unei secte neo-protestante

Orthodoxia

Consecințele primirii cipului pe frunte sau pe mana dreaptă

Orthodoxia

Întru mulţi ani, iubitoarelor de Hristos!

Orthodoxia

Acest site foloseste cookies respectand Regulamentul (UE) privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Acept detalii