Editorial Uncategorized

Nu va mai fi o sfântă mănăstire, ci ziduri goale…

,,În vremea aceea, monahii vor îndura mari strâmtorări din partea ereticilor, iar viaţa monahală va fi luată în batjocură. Obştile monahale vor fi sărăcite, numărul monahilor se va împuţina. Cei rămaşi vor îndura silnicii… Aceşti urâtori ai vieţii monahale, care au numai înfăţişarea credinţei, se vor nevoi să-i atragă pe monahi de partea lor, făgăduindu-le ocrotire şi înlesniri lumeşti, dar ameninţându-i cu exilul pe cei care nu se supun. Din pricina acestor ameninţări, cei împuţinaţi cu sufletul vor fi foarte umiliţi, chinuiţi de propria neputinţă.

Însă, în acele zile, vai monahilor legaţi de averi şi bogăţii şi care de dragul celor materialnice se învoiesc ca înşişi să se robească ereticilor. Îşi vor adormi conştiinţa spunând: „Vom cruţa mănăstirea, iar Domnul ne va ierta“. Nenorociţi şi orbi, ei nici nu gândesc că prin rătăciri (erezii) şi rătăciţi, diavolul va intra în mănăstire şi că apoi nu va mai fi o sfântă mănăstire, ci ziduri goale din care harul va pleca pe veci’’ (Sfântul Anatolie de la Optina, 1855-1922).

Hotărât lucru, mănăstirile noastre nu mai sunt ceea ce erau odinioară. Valul ecumenismului nu le-a cruţat şi, încet-încet,viaţa monahală s-a degradat alarmant, coborând la un nivel scăzut, greu de imaginat cu câteva decenii în urmă. Spun cu durere aceste lucruri, ca unul care am cunoscut viaţa mănăstirească din lăuntrul ei. Mi-aduc aminte de anii 70 ai secolului trecut. În ciuda opreliştilor comuniste, mănăstirile adăposteau duhovnici îmbunătăţiţi, căutaţi de multă lume. Vedeai monahi împovăraţi de ani, care o viaţă întreagă s-au nevoit cu slujirea lui Dumnezeu şi a semenilor. Sfintele Slujbe se săvârşeau fără abatere şi cel care intra pe poarta acestor aşezăminte, se întorcea acasă cu multe şi mari foloase duhovniceşti. Dacă lăsai un pomelnic, aveai certitudinea că numele scrise se vor pomeni cu multă evlavie şi simţeai ajutorul tainic al lui Dumnezeu, revărsându-se peste casa ta. Au trecut acele vremuri…

Ierarhii bătrâni şi râvnitori pentru cele sfinte s-au petrecut din lumea aceasta. Le-au luat locul mai tinerii desemnaţi şi aleşi nu de Biserică, ci de vrăjmaşii ei. Şcoliţi prin universităţile eretice occidentale, aceştia au deturnat cursul firesc al vieţii monahale. Peste tot şi-au numit oameni de încredere, slugarnici care nu ies din cuvântul lor. Stareţii au primit misiuni precise, ca strângători de biruri spre confortul ierarhilor. ,,Vrednicia’’ fiecăruia este direct proporţională cu mărimea sumelor şi peşcheşurilor îndreptate spre sediile episcopale.

Metodele securiste au fost preluate şi asimilate rapid. Delaţiunea este lucru înjositor pentru orice fiinţă umană. În mănăstiri se practică cu un zel greu de imaginat. Am rămas consternat când am aflat că după fiecare Sfânt Maslu, săvârşit de preoţii de mir într-o mănăstire, purtătoarea de straie călugăreşti, numită stareţă, raporta imediat ierarhului numele preoţilor slujitori, cine a predicat, despre ce s-a predicat, ce s-a vorbit la masă, câţi credincioşi au participat şi orice fapt petrecut cu acea ocazie. Faptul m-a revoltat, şi într-o discuţie ulterioară cu un ieromonah, i-am reproşat acest aspect, iar răspunsul a fost: ,,Se poate şi altfel?’’, mi-a replicat. Da, se poate şi altfel, să-ţi păstrezi demnitatea şi să refuzi să intri în asemenea jocuri murdare, evident cu riscul marginalizării. Cât trebuie să petreacă cineva într-o mănăstire pentru a pricepe că Hristos Mântuitorul învaţă, prin Sfânta Sa Evanghelie, că bine este să suferi o nedreptate, nu să nedreptăţeşi pe aproapele? Ce spuneţi de stareţa care-şi denunţa duhovnicul, preot mirean, după fiecare ,,spovedanie?’’

Mă opresc aci, ca să nu mă întristez şi mai mult. Vă rog să citiţi cu atenţie cuvintele Sfântului Anatolie de la Optina. Veţi constata, cu surprindere, cu câtă exactitate se împlinesc. Dureros.

Presbiter Ioviţa Vasile

preluat de pe //ortodoxiacatacombe.wordpress.com

Se încarcă....

Pe același subiect

Frumusețea va mântui lumea

Orthodoxia

,,Ce împărtăşire are lumina cu întunericul?’’ (II Corinteni 6, 14)

Orthodoxia

Sinoade eretice şi tâlhăreşti respinse şi condamnate de Biserică

Orthodoxia

Acest site foloseste cookies respectand Regulamentul (UE) privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Acept detalii