Editorial

Doamne, spurcat-au locul Numelui Tau (Psalmul 73, 8)

Cu niste zeci de ani in urma, in Postul Craciunului si la Sarbatoarea Nasterii Domnului, in bisericile noastre rasunau frumoasele colinde, cantate de toata suflarea, caci fiecare le stia de la inaintasi, si toti isi uneau glasurile spre marirea lui Dumnezeu.

De la o vreme, copiii s-au organizat in coruri mici si era o placere sa-i vezi stand cuviinciosi, inocenti si decenti, intonand minunatiile care anuntau Nasterea Mantuitorului. Iata, imi ziceam, ce bine-i sa-i avem in biserica si sa le ascultam glasurile cristaline, caci canta cu insufletire si dintre ei ii vom alege pe viitorii cantareti la strana.

A mai trecut un timp, oamenii maturi, de varste diferite au alcatuit mici grupuri sau coruri care sustineau un fel de concerte de colinde sau altfel de muzica bisericeasca. Ii urmaream cu diverse ocazii sau prin transmisiile posturilor de televiziune. Pe nesimtite, printre cantarile bisericesti au inceput sa mai intercaleze cate un cantec patriotic, caci fiecare purtm in inimi dragostea de Neam si Tara. Atunci m-am gandit ca lucrurile merg deja prea departe, ca riscam sa transformam sfintele biserici in ceea ce nu trebuie sa fie, adica in sali de spectacol. Modelul functiona din plin in locasurile papistasilor, care, oricum pierdusera de multa vreme simtul si evlavia pentru cele sfinte. Lucrurile nu s-au oprit aici. Incurajati de anumiti preoti si ierarhi, oamenii au parasit locurile cuvenite din biserica si au transformat soleele din fata Sfintelor Altare intr-un fel de scena. Vajnicii nostri cantareti s-au asezat in amintitele locuri, cu posteriorul spre Altar. Parte barbateasca amestecata cu cea femeiasca cantau cu dezinvoltura in fata sfintelor usi imparatesti, acolo unde nici preotul nu calca, decat avand patrafirul la gat si constiinta sfinteniei locului. Repertoriul a evoluat si printre cele religioase a aparut si cate un cantec cu mandruta, ca doar trebuie sa ne pretuim folclorul, laolata cu celelalte ,,valori’’ nationale. Incet-incet, din aproape-n aproape am calcat pe drumul batatorit de papistasi si am pangarit sfintenia bisericilor noastre, sub atenta indrumare a preotilor si episcopilor.

Intre timp, mai-marii Bisericii au inceput acele saptamani de rugaciune ecumenista, cand in biserici se adunau de-a valma eretici papistasi, protestanti, reformati etc. Sfintele Canoane erau si sunt calcate in picioare cu brutalitate pentru ca, nu-i asa?, ele ne sunt piedici in implinirea poruncii Mantuitorului ,,ca toti sa fie una’’, dupa modelul Preasfintei Treimi (Ioan 17, 21-23). Cum sa fim una, in cumplita ratacire sau in Sfantul Adevar? Nu conteaza, spun ecumenistii, numai sa fim una! Si s-au facut una, toti o apa si un pamant, in ratacire. Exact ce doresc ecumenistii inaintemergatori ai lui antihrist, pentru ca vremea acestuia se apropie si ,,religia’’ lui se cuvine sa fie gata, pentru a se proclama pe sine dumnezeu! (II Tesaloniceni 2, 4). Si mai mult, pentru a se inalta pe sine mai presus de Dumnezeul Adevarului (vers. 4).

Revenind la corurile despre care e vorba. Greco-catolicii au lucrat dupa aceleasi reguli si indicatii si iacata-i in locasurile ortodoxe, pangarind sacralitatea acestora. Dupa asemenea ispravi, s-ar fi cuvenit ca sfintenia bisericilor sa fie restatornicita prin acea ,,Rugaciune la deschiderea bisericii pangarite de pagani si eretici’’. Sa nu fim naivi. Nu s-a facut nimic. Ba, putem spune, ca sfintele biserici au fost spurcate si mai mult, ca apele s-au despartit, dupa cuvantul Scripturilor Sfinte: ,,Cine este nedrept, sa nedreptateasca inainte. Cine e spurcat, sa se spurce si mai greu. Cine e drept, sa faca dreptate mai departe. Cine este sfant, sa se sfinteasca si mai mult’’ (Apocalipsa 22, 11). Nu ca Bunul Dumnezeu ar dori ca oamenii sa sporeasca in nedreptate si spurcaciune, dar textul se refera la aceia atat de intunecati la minte care, iata, nici macar nu-si tempereaza pornirile, ci inainteaza vartos in nedreptate si spurcaciune. Textul apocaliptic ne arata libertatea omului de a spori in ceea ce alege sa traiasca, nedreptate si spurcaciune, sau dreptate si sfintenie. Intelegem acum de ce Sfantul Kuksa al Odesei ne-a lasat scris ca va veni vremea sa nu mai putem merge in biserici. Vremea a venit. Ce sa ascultam acolo? Muzica pop, folk, rock, cu chitare si orgi, si cate va mai fi izvodit diavolul prin slujitorii sai, cu slujitori bisericesti batand ritmul cu picioarele?

Pentru pacatele noastre a ingaduit Preabunul Dumnezeu ca bisericile sfinte sa fie pangarite. De catre cine? ,,De paganii care nu cunosc Numele cel prealaudat si maret… de tulburatorii care au sfasiat Biserica prin nesocotirea si defaimarea cinstitelor Evanghelii si a Traditiilor Apostolice, parintesti si canonice’’. Cu acestia au legat prietesug ecumenistii romani.

 

Presbiter Iovita Vasile

 

preluat de pe //ortodoxiacatacombe.wordpress.com

Se încarcă....

Pe același subiect

Durata tiraniei lui antihrist

Orthodoxia

Episcopul Huşilor, atac la Klaus Iohannis, după declaraţiile privind familia tradiţională: Nihilist cu acte în regulă

Orthodoxia

Impotriva faradelegii prezidentiale, stati cu rugaciunea

Orthodoxia

Acest site foloseste cookies respectand Regulamentul (UE) privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Acept detalii