Pilde Pilde ortodoxe

Cum o fată l-a salvat pe un monah de curvie

Cînd am ajuns în Antiohia cea mare, am auzit pe un preot al bisericii povestind că spunea patriarhul Anastasie așa:

Un monah din mănăstirea lui avva Severian a fost trimis pentru o treabă în părțile Elevteropolei și a poposit la un sătean credincios. Acesta avea o singură fată, mama ei murise mai demult. Monahul stătea de trei zile în casa săteanului. Diavolul care întotdeauna ispitește pe oameni, a băgat în inima fratelui gînduri necurate și îl chinuia cu fata, așa că monahul căuta acum prilejul să-i facă siluire. Diavolul, care-i băgase ispita în suflet, a făcut să aibă și prilej. Pe cînd tatăl fetei era plecat la Ascalon pentru niște treburi, călugărul a rămas singur cu fata. Știind ca nu-i nimeni în casă decît el și fata, s-a dus la ea cu gîndul să o siluiască [violeze]. Ea, văzîndu-l tulburat și totuși pornit spre faptă, i-a spus:

– Nu te tulbura și nici să nu faci vreo faptă rușinoasă cu mine. Tatăl meu nu vine acasă nici azi, nici mîine. Ascultă mai întîi ce-ți spun. Martor mi-e Dumnezeu că am să fac tot ce dorești.

După ce l-a potolit cu aceste cuvinte, a continuat:

– De cîți ani ești, frate, în mănăstire?

– De șaptesprezece ani, i-a răspuns el.

– Ai cunoscut vreo femeie vreodată?

– Nu.

– Și vrei atunci ca într-un ceas să-ți pierzi toată osteneala vieții tale? Cîte lacrimi ai vărsat ca să înfățișezi lui Hristos trupul tău lipsit de pată! Și vrei acum să pierzi toată osteneala ta pentru o plăcere de o clipă? Stai, încă ceva: dacă te culci cu mine, trebuie să mă iei și de nevastă. Ai cu ce să mă ții?

– Nu, i-a răspuns călugărul.

– Adevărat că nu mint, i-a răspuns fata. Dacă mă necinstești, ai să ajungi pricina a multor rele.

– Care?

– Primul, că-ți pierzi sufletul tău; al doilea – că ți se va cere de la tine sufletul meu. Ți-o spun ca să știi și te încredințez prin jurămînt, pe Cel Carele a spus: „Să nu spuneți minciună!” (Lev 19:11), ca dacă mă necinstești mă spînzur, așa că te vei face și ucigaș și vei fi judecat ca ucigaș. Pleacă deci la mănăstirea ta, înainte de-a ajunge pricina atîtor rele și îmi vei fi recunoscător pentru aceasta.

Călugărul și-a venit în fire, s-a trezit din tulburare și s-a întors la mănăstirea lui. Aici a căzut la picioarele starețului, căindu-se din inimă și rugîndu-l ca să nu-l mai trimită în afara mănăstirii. A mai trăit trei luni și a plecat către Domnul.

Fragment din Limonariu („Livada duhovnicească”),
scrisă de Cuviosul Ioan Moshu, o antologie de povestiri
şi îndemnuri duhovniceşti, aparţinînd călugărilor
din mănăstirile răsăritene din secolele VI-VII.
Capitolul 39.

Se încarcă....

Pe același subiect

„Când auzi că moare cineva, să mergi să-l întrebi ce vede în ceasul morţii. Căci atunci i se deschid ochii sufletului şi vede taine mari ale lumii nevăzute” (o poveste contemporană)

Orthodoxia

Urât este la Domnul omul prost și mândru

Orthodoxia

„Părinte, nu mai pot, cedez. O să mă culc cu colega asta a mea… Soția mea nu mai are timp…”

Orthodoxia

Acest site foloseste cookies respectand Regulamentul (UE) privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Acept detalii