Rugăciuni

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN SFÂNTA ŞI MAREA LUNI!

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN SFÂNTA ŞI MAREA LUNI!
 

 LA VECERNIE, DUMINICĂ SEARA
Bucură-te şi te veseleşte, cetatea Sionului; bucură-te şi te veseleşte, Biserica lui Dumnezeu. Că iată Împăratul tău a venit în dreptate, şezând pe mânz, lăudat fiind de prunci. Osana, Celui dintru înălţime! Bine eşti cuvântat, Cel ce ai mulţime de îndurări, miluieşte-ne pe noi.
 
Venit-a Mântuitorul astăzi în cetatea Ierusalimului să împlinească Scriptura; şi toţi au luat în mâini stâlpări şi hainele lor le-au aşternut Lui, cunoscând că Însuşi este Dumnezeul nostru. Căruia cântă heruvimii neîncetat: Osana, Celui dintru înălţime. Bine eşti cuvântat, Cel ce ai mulţime de îndurări, miluieşte-ne pe noi.
 
Cel ce Te porţi pe heruvimi şi eşti lăudat de serafimi ai încălecat pe mânz, Bunule; şi precum zice David, pruncii Te lăudau cu dumnezeiască cuviinţă, iar iudeii Te huleau cu fărădelege. Şederea pe mânz însemna întoarcerea neamurilor neînfrânate de la necredinţă, la credinţă. Slavă Ţie, Hristoase, Unul cel mult-Milostiv şi iubitor de oameni.
 
  LA STIHOAVNĂ
 
De la stâlpările de finic şi de la acele ramuri, ca de la un dumnezeiesc praznic, trecând la altă serbare  dumnezeiască, la cinstitele Patimi ale lui Hristos, la taina cea de mântuire, să alergăm credincioşii, şi să-L vedem suferind patimă de bunăvoie pentru noi. Şi mulţumindu-I, să-I cântăm cântare cuvioasă, grăind: Izvorule al milostivirii şi limanul mântuirii, Doamne, slavă Ţie.
 
Cântaţi Domnului cântare nouă, laudă Lui în Biserica cuvioşilor.
 
Înfricoşător lucru este a cădea în mâinile Dumnezeului celui viu; că Acesta este judecătorul amintirilor şi gândurilor inimii. Nimeni să nu intre ispitind credinţa cea fără prihană. Ci cu blândeţe şi cu frică să ne apropiem de Hristos, ca să luăm milă şi să aflăm har în vreme de ajutor.
 
Văzut-au toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru.
 
Adunare vicleană şi desfrânată, care n-ai păzit credinţa bărbatului tău, pentru ce ţii diata căreia n-ai fost moştenitoare? Pentru ce te lauzi în Tatăl, lepădându-te de Fiul? Pe proorocii care au propovăduit pe Fiul nu i-ai primit; cel puţin ruşinează-te de copiii tăi, care strigă: Osana, Fiului lui David! Binecuvântat este Cel ce vine întru  numele Domnului.
 
PAVECERNIŢA
 C A N O A N E LE
  Cântarea 1, glasul al 8-lea
Irmosul
Celui ce a sfărâmat războaiele cu braţul şi a trecut pe Israel prin Marea Roşie, să-I cântăm lui ca Mântuitorului nostru Dumnezeu, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Să urmăm, credincioşilor, curăţiei lui Iosif; să cunoaştem pe cel ce a cinstit firea omenească cea cuvântătoare, vieţuind cu toată paza prin virtutea cea lucrătoare.

Nelucrarea celor bune s-a asemănat smochinului; deci să ne ferim de aceasta, ca să nu ne uscăm ca şi acela atunci, care, mai înainte însemna sinagoga, ce se acoperea cu frunze.                         

Chipul Stăpânului însemnând mai înainte Iosif, a fost băgat în groapă şi vândut de fraţii lui; toate le-a răbdat, pururea-lăudatul cu adevărat, ca chip în adevăr al lui Hristos.
Ferindu-ne, fraţilor, de nerodirea smochinului, să înţelegem pilda, ca să nu ne uscăm ca şi acela atunci, când, întorcându-Se Iubitorul de oameni, a venit la el flămând.
Grăbind Iisus să pătimească de bunăvoie pentru lume, S-a dus împreună cu ucenicii Săi în cetatea Ierusalimului, spre Patima cea de bunăvoie, pe care a venit să o pătimească.
Alipindu-ne de Domnul, Care se sârguieşte să pătimească toate, să fim gata spre batjocură, spre scuipare şi spre ocară, ca împreună să ne slăvim, credincioşilor, cu preacuratele lui Patimi.                                                                                         
Cu patimile Sale vindecă patimile, Cel ce a pătimit pentru noi; că voind a pătimit în firea omenească cea asemenea nouă, toate Patimile sale cele făcătoare de viaţă, ca să ne mântuim noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Pe Trei fără început slăvesc, trei Sfinţenii laud, trei Feţe împreună-vecuitoare într-o fiinţă propovăduiesc, că în Tatăl şi în Fiul şi în Duhul Sfânt, un Dumnezeu se preaslăveşte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Toiagul lui Moise şi toiagul lui Aaron au avut prefacere minunată, şi rânduială mai presus de minte; iar pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu, naştere nouă a odrăslit.
SEDEALNĂ, glasul al 4-lea
Să nu te ajungă, suflete, vina smochinului, ci te nevoieşte să rodeşti roade bune din brazdele inimii, aducându-le lui Hristos Făcătorului tău, în pocăinţă.
Cântarea a 8-a
   Irmosul
Pe  Domnul, cel ce S-a preaslăvit în muntele cel sfânt, şi în rug a arătat lui Moise taina pururea Fecioarei, prin foc, lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.                                                            
Cu înţelepciune împodobindu-ne viaţa şi gândirea păzind credinţa, să agonisim obiceiurile dreptăţii. Ca împreună urmând lui Hristos vitejeşte, să ne răstignim împreună cu Dânsul.
Altă Evă aflând pe egipteanca, patriarhul Iosif nu s-a amăgit spre nelegiuire, ci a stat ca un diamant, necuprins de patimile păcatului.
Trecând pe drumurile vieţii, Mântuitorul meu, ai flămânzit de bună voie, poftind mântuirea tuturor; că de aceasta ai flămânzit, adică de întoarcerea celor ce au rătăcit de la Tine.                                                             
Strămoşul gustând din pom, dacă a cunoscut că este gol şi ruşinat, luând frunze de smochin s-a încins, că dinainte a însemnat adunarea, cea care s-a dezgolit de Hristos.
Pregăteşte-te, suflete, mai înainte de ieşire, îngrijeşte-te de viaţa cea de acolo, şi nevoieşte-te a pătimi, a muri şi a te răstigni împreună cu Hristos, Cel ce Se nevoieşte a pătimi pentru tine, ca să te slăvească.
Cum nu se va înfricoşa moartea, Mântuitorul meu? Cum nu se va teme iadul, întâmpinându-Te pe Tine, Cel ce Te grăbeşti spre Patimă de bunăvoie, şi văzându-Te pe Tine, Cel drept, că ai venit să pătimeşti pentru cei nedrepţi.
Văzând învierea lui Lazăr iudeii, preoţii şi leviţii, şi din pizmă punând la cale uneltirea, au predat pe Hristos lui Pilat, cu vicleşug de vindere spre moarte.
Mieluşeaua Ta, slujitoarea şi Fecioara, văzându-Te pe Tine, Păstorul cel bun, mergând spre Patimă, şi punându-Ţi sufletul pentru noi cu simţiri de mamă, s-a tânguit pentru Tine.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Ca pe o Unime în fiinţă Te laud, ca pe o Treime în trei Feţe Te cinstesc, Părinte şi Fiule şi Preasfinte Duhule; stăpânia cea fără de început a împărăţiei Tale o slăvesc în veci.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Ţie se roagă Născătoarea de Dumnezeu şi adunarea Apostolilor, Hristoase, să dăruieşti lumii Tale pacea Ta, şi îndurările Tale să ni le hărăzeşti nouă din destul în veci.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a
Irmosul:Străină este maicilor fecioria şi fecioarelor străină este naşterea de prunci; iar întru tine, Născătoare de Dumnezeu, amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta toate seminţiile pământului, pe tine, neîncetat te slăvim.
Străină este celor necuviincioşi curăţia, şi străină este celor credincioşi fărădelegea; iar marele Iosif s-a ferit de păcat, şi s-a făcut chip înţelepciunii şi închipuire cu adevărat a lui Hristos .
Străină este celor fără de lege buna legiuire, şi străină necredincioşilor cunoştinţa de Dumnezeu. Iudeii pe acestea le-au lepădat pentru fărădelege. Pentru aceasta ei singuri au moştenit blestemul ca şi smochinul.
Flămânzit-a de mântuirea omenească Hristos Dumnezeul meu, El, Care este pâinea vieţii. Pentru aceasta venind la smochin, adică la adunarea cea neroditoare, care era acoperită cu frunzele legii, dacă a văzut-o, a blestemat-o.
Nerodirea legii a blestemat-o, ca pe cea care a odrăslit frunze, adică: înţelegerea umbroasă a Scripturii, care roade de fapte bune n-a avut, pentru fărădelegea lor. Iar pe noi pe toţi, fiii harului, binecuvintează-ne Mântuitorule.
Toiagul lui Moise oarecând s-a schimbat în şarpe, şi toiagul lui Aaron a înverzit, şi cel neroditor şi uscat a odrăslit frunze, iar adunarea cea călcătoare de lege s-a prefăcut în smochin neroditor.
Pregăteşte-ţi, Iudee, pe preoţii tăi, găteşte-ţi mâinile spre uciderea lui Dumnezeu; că iată, a venit blând şi liniştit spre Patimă, Cel ce este mielul şi păstorul nostru, Hristos, Împăratul lui Israel.
Primeşte, Iudee, pe Împăratul, că iată, vine la Patimă de bunăvoie, ca să pătimească şi să mântuiască pe cei ce strigă neîncetat: Binecuvântat este Cel ce vine să mântuiască toată lumea prin Cruce.
Schimbat-a, Iudee, stăpânul sărbătorile tale în plângere, după proorocie; că te-ai arătat ucigătoare de Dumnezeu, de Cel ce a schimbat oarecând piatra cea stâncoasă în izvoare de ape şi în lacuri, precum cântă David.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Străin lucru este celor fără de lege a Te slăvi pe Tine, Fiinţa cea fără de început, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Stăpânia a toate Cea nezidită, prin Care s-a întemeiat toată lumea, cu voinţa puterii tale celei dumnezeieşti.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Aducem Ţie spre rugăciune pe Născătoarea de Dumnezeu; pentru rugăciunile ei şi ale Apostolilor Tăi, fă-ne pe noi părtaşi bunătăţilor Tale, Stăpâne, şi ne învredniceşte, Mântuitorule, de lumina Învierii Tale.  
Denia de Duminică seara
LA UTRENIE   
Iată Mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednică este iarăşi cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreunezi, ca să nu te dai morţii şi afară de împărăţie să te încui; ci te deşteaptă grăind: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
  S E D E L N E, glasul 1:
Cinstitele Patimi au răsărit lumii în această zi ca nişte lumini de mântuire, că Hristos merge să pătimească din bunătatea Sa. Cel ce cuprinde toate cu palma primeşte a fi răstignit pe lemn, ca să mântuiască pe om.     
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Judecătorule cel nevăzut, cum Te-ai văzut cu trup şi mergi să fii ucis de oameni fără de lege, judecând judecata noastră cu Patima Ta! Pentru aceasta laudă, mărire şi slavă înălţând puterii Tale, Cuvinte, cu un glas le aducem Ţie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Glasul al 8-lea:
Ziua aceasta aduce luminat începuturile Patimilor Domnului; veniţi dar, iubitorilor de prăznuire, să-L întâmpinăm cu cântări. Că Ziditorul merg să ia răstignire, întrebări şi bătăi, judecat fiind de Pilat. Şi încă lovit fiind de rob cu palma peste cap; toate va să le rabde, ca să mântuiască pe om. Pentru aceasta să zicem: Iubitorule de oameni, Hristoase Dumnezeule, dăruieşte iertare de greşeale celor ce se închină cu credinţă preacuratelor tale Patimi.
 Cântarea 1, glasul al 2-lea
 Irmosul:Celui ce marea cea neumblată şi cu valuri, cu dumnezeiasca porunca Sa a uscat-o, şi a trece pedestru prin ea pe poporul israelit l-a povăţuit; Domnului să-I cântăm, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Negrăită este smerenia Cuvântului lui Dumnezeu, că Hristos însuşi este Dumnezeu  şi om; Dumnezeu nu răpire a fi socotindu-Se, când se aseamănă în chip de rob, arată ucenicilor căci cu slavă S-a preaslăvit.
Însumi am venit să slujesc lui Adam celui ce sărăcise, cu al cărui chip M-am îmbrăcat de bunăvoie Eu, Ziditorul, bogat fiind cu Dumnezeirea, şi să-Mi pun sufletul Meu răscumpărare pentru dânsul; Cel ce sunt nepătimitor cu Dumnezeirea.
C O N D A C, glasul al 3-lea
Iacov plângea pentru lipsa lui Iosif, şi viteazul şedea în căruţă, ca un împărat fiind cinstit; că plăcerilor egiptencei atunci nefăcându-se rob, s-a mărit în schimb de la Cel ce vede inimile oamenilor şi dă cunună nestricăcioasă.
  I C O S
Peste tânguire să mai adăugăm acum tânguire, şi să vărsăm lacrimi, plângând împreună cu Iacov pe Iosif, cel vrednic de laudă şi înţelept, pe cel ce s-a robit cu trupul iar sufletul şi l-a păzit nerobit; şi a domnit peste tot Egiptul. Că Dumnezeu dă slugilor Sale cunună nestricăcioasă.
Cântarea a 8-a

Irmosul:Înfricoşatu-s-a de nespurcatul trup cel întru o podoabă cu sufletul, al tinerilor celor curaţi, şi s-a depărtat focul cel neîncetat, ce se hrănise cu multă uscătură; şi văpaia cea pururea vie potolindu-se, cântare vecuitoare se cântă: Pe Domnul toate lucrurile lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.                                                             

Atunci vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii mei, de veţi păzi poruncile Mele, zis-a Mântuitorul prietenilor Săi, mergând la Patimă; pace să aveţi între voi şi cu toţi, şi gândind la cele smerite vă veţi înălţa şi Domn pe Mine cunoscându-Mă, lăudaţi-Mă pe şi Mă preaînălţaţi întru toţi vecii.
Rânduiala voastră a celor de un neam să vă fie potrivnică obiceiului păgânesc; că socoteala cea de sine volnică este tiranie, nu sorţul meu. Deci cel ce voieşte între voi să fie mai ales, să se facă mai mic decât toţi ceilalţi; şi Domn pe Mine cunoscându-Mă, lăudaţi-Mă pe şi Mă preaînălţaţi întru toţi vecii.

Irmosul:Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a
Irmosul:Mărit-ai, Hristoase, pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, dintru care Ziditorul nostru, în trup pătimitor asemenea nouă te-ai îmbrăcat, dezlegătorul greşealelor noastre. Pe ea fericind-o toate neamurile, pe Tine Te slăvim.
Toată întinăciunea cea din patimi lepădând, cunoştinţă înţeleaptă vrednică de dumnezeiasca Împărăţie luaţi, zis-ai mai înainte Apostolilor Tăi, Cel ce eşti înţelepciunea a toate, întru care veţi fi slăviţi, strălucind mai luminat decât soarele.
Zis-ai, Doamne, ucenicilor Tăi: Uitându-vă la Mine, să nu gândiţi cu mândrie, ci să vă plecaţi spre cele smerite. Beţi paharul Meu, pe care eu îl beau, şi veţi fi slăviţi cu Mine întru Împărăţia Tatălui Meu.
Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită, şi îmbrăcăminte nu am, ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, şi mă mântuieşte.
LA LAUDE
Mergând Domnul spre Patima cea de bunăvoie, a zis Apostolilor pe cale: Iată ne suim în Ierusalim, şi Se va da Fiul Omului precum scrie despre El. Să venim dar şi noi cu gânduri curate,să mergem împreună să ne răstignim, şi să ne omorâm pentru Dânsul, şi să-L auzim pe El zicând: De acum nu Mă voi mai sui în Ierusalimul cel pământesc, ca să pătimesc; ci Mă voi sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru, şi împreună vă voi înălţa pe voi la Ierusalimul cel de sus, în Împărăţia cerurilor.
Ajungând noi, credincioşii, la Patima cea mântuitoare a lui Hristos Dumnezeu, să slăvim îndelungă-răbdarae Lui cea nespusă; ca prin milostivirea Lui să ne ridice cu El şi pe noi, cei omorâţi de păcat, ca un bun şi de oameni iubitor.
 LA STIHOAVNĂ
Doamne, nepricepându-se mama fiilor lui Zevedei, pentru taina cea nespusă a rânduielii Tale, a cerut de la Tine ca să dăruieşti fiilor ei cinstea împărăţiei celei vremelnice. Dar în locul aceleia ai făgăduit prietenilor Tăi să bea paharul  morţii; care pahar mai înainte de a-l bea, Însuţi ai zis că este curăţitor de păcate. Pentru aceasta grăim Ţie: Mântuirea sufletelor noastre, slavă Ţie.
Doamne, învăţând pe ucenicii Tăi să gândească cele mai desăvârşite, le-ai zis să nu se asemene neamurilor, ca să stăpânească pe cei mai mici. Că nu va fi  aşa între voi, ucenicii Mei, că din voia Mea sunt sărac; ci cel mai mare dintre voi să fie slujitor tuturor, şi cel ce stăpâneşte, ca cel stăpânit; ci cel ales a fi mai întâi, ca cel mai de jos. Că şi Eu însumi am venit ca să slujesc lui Adam celui ce sărăcise, şi să-Mi dau sufletul răscumpărare pentru mulţi, care Îmi cântă: Slavă Ţie.
Temându-ne, fraţilor, de pedeapsa smochinului celui uscat pentru nerodire, să aducem roade vrednice de pocăinţă lui Hristos, Celui ce ne dă mare milă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
 A doua Evă aflând şarpele pe egipteanca, se nevoia să împiedice pe Iosif prin cuvinte de momele; dar el, lăsându-şi haina, a fugit de păcat. Şi, fiind gol, nu s-a ruşinat, ca şi cel întâi-zidit mai înainte de călcarea poruncii. Pentru rugăciunile lui, Hristoase, miluieşte-ne pe noi.
Troparul proorociei
Cu suflet umilit cădem înaintea Ta şi ne rugăm Ţie, Mântuitorul lumii. Că Tu eşti Dumnezeul celor ce se pocăiesc.
Sursa: Triod

Se încarcă....

Pe același subiect

Crezi? Mergi la biserică. Nu crezi? Stai acasă…

Orthodoxia

Rugăciune către Sfântul Iona din Odessa (17 mai)

Orthodoxia

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL CUVIOS PAHOMIE CEL MARE (15 mai)

Orthodoxia

Acest site foloseste cookies respectand Regulamentul (UE) privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Acept detalii