Editorial

Sinoade eretice şi tâlhăreşti respinse şi condamnate de Biserică

1.Sinodul I tâlhăresc de la Efes, anul 449

Între acest sinod şi sinodul II tâlhăresc din Creta, 2016 găsim numeroase similitudini. Asfel, în Efes s-a luat dreptul de vot episcopilor care se pronunţaseră cu un an înainte împotriva ereticului Eutihie, eretic monofizit înrăit. Mulţi dintre episcopii bănuiţi că ar fi împotriva lui Eutihie au fost împiedicaţi să participe, deci s-a făcut o selecţie discriminatorie, asemenea celei din Kolimbari (Creta). Au fost aduşi călugări parabolani înarmaţi cu ciomege, pentru a-i intimida pe sinodali şi a le impune o anume conduită, favorabilă ereticului Eutihie. Patriarh al Constantinopolului era Flavian, oponent înverşunat al lui Eutihie. Lucrările au degenerat într-un conflict deschis împotriva celor care apărau Dreapta Credinţă a Bisericii, privitoare la cele două firi ale Mântuitorului Hristos. Bunul Patriarh Flavian a căzut victima acestor acte de violenţă şi după trei zile a murit. Biserica îl numără în rândul Sfinţilor. Adepţii lui Eutihie beneficiau de sprijinul imperial, încât au impus cu forţa hotărârile lor eretice. Sinodul acesta a intrat în istorie sub acea nefericită numire, sinod tâlhăresc.

2.Sinodul din anul 754

S-a reunit în plină persecuţie iconoclastă. A fost prezidat de arhiepiscopul Teodosie al Efesului, care a impus silnic hotărâri eretice, urmând a deveni obligatorii pentru toată lumea. Cei 338 de episcopi au cedat în faţa presiunilor imperiale şi au hotărât: ,,ca orice icoană să fie înlăturată din biserici. Cine îndrăznea pe viitor să facă o icoană sau s-o cinstească, s-o aşeze în biserică sau casă particular, în cazul că era episcop sau preot ori deacon, urma să fie depus, iar dacă era călugăr sau laic să fie anatemizat şi predate autorităţilor civile spre a fi judecat, ca unul care s-a declarat duşman al Tatălui ceresc şi al dogmelor sfinte. Împăratul a mai dispus ca şi moaştele Sfinţilor să fie profanate şi arse’’ (Rămureanu, Şesan, Bodogae, IBU, EIBMO, Bucureşti, 1975, pag. 310). A fost vremea când bunii călugări de-atunci s-au ridicat împotriva acestor hotărâri eretice şi silnice. Lor li s-au adăugat femeile evlavioase şi mulţimea credincioşilor, care n-au suferit o fărădelege ca aceasta. A fost reacţia Poporului lui Dumnezeu faţă de servilismul şi lipsa de demnitate ale episcopilor vremii. Încă odată s-a dovedit că pliroma Bisericii are cuvântul decisiv în problemele teologice şi are menirea de a interveni atunci episcopii abdică de la datoriile lor sfinte. Eretic şi silnic, sinodul din 754 a fost respins de Biserică şi a intrat în istorie ca unul în care se consemnează inconsecvenţa ierarhilor în anumite împrejurări grele.

3.Sinodul II tâlhăresc, Kolimbari, 2016

A fost pregătit decenii la rând, dar de la început observatorii atenţi au remarcat gravele abateri teologice şi canonice intervenite în pregătirea lui, încât nu aveau mari aşteptări în această privinţă. Fiindu-ne contemporan, putem lesne constata că pseudo-sinodul e o mostră de amestec al puterilor străine în Biserică, cele care au dictat dinainte, prin interpuşi, hotărârile sale. Lucrările propriu-zise n-au fost decât un simulacru de dezbateri, admiţându-se mici schimbări, spre a-i da o aparenţă de veridicitate şi credibilitate.

Călugării parabolani prezenţi la Efes în 449 au fost înlocuiţi cu serviciile secrete americane. Spun surse prezente la Kolimbari că episcopii au fost umiliţi, acceptând să fie poercheziţionaţi ca nişte pungaşi de rând, la intrarea în sala lucrărilor. Drept de vot au avut numai pseudo-patriarhii, adică întâi stătătorii Bisericilor ,,reprezentate’’. Unde s-a mai văzut asta în istorie? N-au lipsit nici presiunile şi intimidările, şi cu toate acestea 33 dintre cei prezenţi au refuzat să semneze toate documentele în întregul lor, conştienţi fiind că acestea sunt eretice şi n-au ce căuta în viaţa Bisericii.

Pseudo-sinodul oficializat, prin documentele sale, introducerea ecumenismului, colecţia tuturor ereziilor lumii, în Biserică. Faptul e de o gravitate capitală. Ecumenismul a existat şi până acum în Biserică, ştim bine că toţi episcopii români sunt, de multe decenii, ecumenişti. Acesta a fost criteriul esenţial de alegere şi întronizare a lor. Acum ecumenismul capătă ,,legitimitate’’, în opinia ierarhilor. Au fost recunoscute sectele şi celelalte comunităţi eretice ca fiind ,,biserici’’. Graniţele dintre Dreapta Credinţă şi erezii s-a încercat a fi şterse. Sfintele Canoane sunt încălcate sistematic. Căsătoriile mixte au fost aprobate, chipurile din grijă pentru cei care şi-au căutat însoţiri în spaţiul eretic extra-ortodox.

În momentul de faţă pseudo-ierarhii români, intraţi într-o crasă criză de legitimitate, caută să se dezvinovăţească şi să se justifice. Zadarnic, se pare că pentru ei nu mai există drum de întoarcere. Schisma bate la uşă şi nu există nicio îndoială că vor face şi acest ultim pas în căderea lor, recunoscând schismaticii ucraineni.

Mulţi au reproşat celor prezenţi în Creta că nu a confirmat hotărârile Sfintelor Sinoade anterioare. Nici n-aveau cum şi oricum decizia n-ar fi avut nicio greutate. Filiaţia pseudo-sinodului din Creta este clar în linie directă cu cele două sinoade eretice despre care-am scris mai sus.

Poporul binecredincios a avut o reacţie imediată: a respins pseudo-sinodul şi a cerut pseudo-ierarhilor condamnarea lui şi retragerea imediată a lor din CMB. Din păcate, ne confruntăm cu o situaţie unică în istorie când toţi episcopii unei ţări sunt căzuţi în erezie, ca atare, instrumentul sinodal de condamnare a ereticilor nu mai există. Să aşteptăm ca pseudo-ierarhii noştri să se condamne între ei? Soluţia există în înţelepciunea Dumnezeiască şi ea se va arăta la vremea cuvenită.

Se caută a se minimaliza opoziţia preoţilor nepomenitori, puţini la număr, urmaţi de miile de credincioşi care şi-au afirmat, prin diferite modalităţi, împotrivirea faţă de introducerea ereziilor în Biserică. Să nu uite domniile lor, şezătorii pe scaunele episcopale, că adevărurile lui Dumnezeu se pot exprima chiar şi printr-un singur glas. Sfântul Maxim Mărturisitorul stă mărturie peste veacuri. Oricum, pseudo-sinodul cretan s-a nascut mort, a fost respins şi condamnat de Biserică, la noi şi în Grecia şi în alte părţi ale lumii ortodoxe. Şi să nu uităm că Bisericile care au refuzat să participe s-au pronunţat împotriva sinodului pretins mare şi sfânt. Strădaniile de-acum ale ierarhilor noştri de a ,,implementa’’ hotărârile pseudo-sinodului cretan seamănă, din ce în ce mai mult, cu încercarea de a resuscita un cadavru intrat în descompunere, la trei ani de la deces.

Presbiter Ioviţa Vasile

Reclame

preluat de pe //ortodoxiacatacombe.wordpress.com

Se încarcă....

Pe același subiect

Frumusețea va mântui lumea

Orthodoxia

,,Ce împărtăşire are lumina cu întunericul?’’ (II Corinteni 6, 14)

Orthodoxia

Să fim ortodocşi!

Orthodoxia

Acest site foloseste cookies respectand Regulamentul (UE) privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Acept detalii