Pagini de Sinaxar

20 noiembrie: SFÂNTUL GRIGORIE DECAPOLITUL (Viaţa, Slujba, Acatistul, Paraclisul)

Sf. Grigorie Decapolitul (20 Noiembrie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Alesul în ceata sfinţilor lui Dumnezeu s-a bucurat de o cinstire deosebită printre credincioşii Bisericii Ortodoxe Române. La aceasta a contribuit şi faptul că moaştele sale se află încă de la sfârşitul veacului al XV-lea în ţara noastră, la mănăstirea Bistriţa din judeţul Vâlcea.

Date referitoare la Sfântul Grigorie se găsesc în primul rând în Viaţa sa scrisă de către Ignatie Diaconul. Ea cuprinde puţine elemente istorice. Cu toate acestea, lucrarea rămâne foarte importantă, deoarece autorul ei a fost contemporan cu sfântul, a scris după relatările ucenicilor acestuia pe care adesea îi menţionează ca surse de informare. Născut în jurul anului 780, el a trăit la Constantinopol, de unde a putut să se documen-teze cât mai bine asupra subiectului tratat (1).

În limba română, Viaţa Sfântului Grigorie Decapolitul a fost tradusă, fie după versiuni slave, fie după originalul grec, şi a circulat şi circulă atât în redactarea scurtă, de sinaxar, cum a fost publicată de mitropolitul Dosoftei în Viaţa şi petrecerea sfinţilor, şi în toate ediţiile de până acum ale Mineiului pe no-iembrie, la sinaxarul sfântului din ziua a douăzecea, cât şi în redactarea dezvoltată (2).

Alte date referitoare la Sfântul Grigorie Decapolitul sunt cuprinse în Viaţa Sfântului Iosif Imnograful (3), Studiul cel mai important şi mai complet referitor la Sfântul Grigorie Decapolitul a fost publicat în 1926 şi aparţine unui savant catolic ceh (4). În ceea ce priveşte lucrările cercetătorilor români asupra aceluiaşi subiect (5), acestea se ocupă mai mult de moaştele şi de scrierile referitoare la sfânt şi mai puţin de cercetarea vieţii sale.

Sfântul Grigorie (6) s-a născut la Irinopolis, oraş în Decapolea Isauriei Asiei Mici, către anii 780-790 (7) dintr-o familie înstărită. Tatăl său, Serghie, era înclinat către plăcerile trupeşti, în schimb mama sa, Maria, era o femeie foarte evlavioasă. La vârsta de opt ani, Grigorie a fost dat la şcoală, unde s-a străduit vreme îndelungată să-şi însuşească cunoştinţele necesare, făcând progrese remarcabile în acest sens. Încă din timpul studiilor, el a manifestat o înclinare deosebită către cele duhovniceşti, frecventând biserica cu multă evlavie, cercetând şi aplicând cele folositoare mântuirii. Revenind în sânul familiei, a dus o viaţă simplă, fără fast, deşi părinţii îl îndemnau la un alt fel de trai. Îşi câştiga cele necesare trupului prin sudoarea frunţii, iar prisosul îl dăruia săracilor. Frecventa biserica, citea Sfânta Scriptură şi se retrăgea adesea în locuri liniştite unde stăruia în rugăciunea către Dumnezeu, de a-l face adevărat slujitor al Său.

Ajuns la vârsta căsătoriei, părinţii i-au ales o tânără şi l-au trimis la ea pentru încheierea logodnei, în prezenţa a doi slujitori ai familiei sale. Dar, împins de un imbold divin, Grigorie se hotărăşte să se lepede de lume, să păstreze fecioria şi să se retragă în munţi.

Aici a întâlnit un episcop al Decapolei, care fugise din cauza persecuţiei iconoclaste (8). Exprimându-i dorinţa fierbinte de a deveni călugăr, episcopul îl trimite într-o mănăstire din apropiere, pentru a se iniţia în viaţa monahală.

Între timp, tatăl său a murit. Mama sa a venit la mănăstire şi văzându-i zelul pentru viaţa pe care a ales-o, l-a întărit şi îndemnat să persevereze în nevoinţele monahale. L-a rugat totodată să meargă la o altă mănăstire de obşte din apropiere, în care se afla deja un alt frate al său, pentru ca împreună să se străduiască, să se ajute şi să se mângâie reciproc. Dând curs dorinţei mamei sale, s-a stabilit în acea mănăstire. Curând însă şi-a dat seama că egumenul de aici împreună cu alţi călugări deveniseră eretici prin adeziunea lor la iconoclasm. Plin de zel pentru apărarea dreptei-credinţe, Grigorie mustră în faţa obştii atitudinea rătăcită a egumenului, fapt pentru care acesta a poruncit să fie bătut. Cu trupul plin de răni, el caută refugiu la unchiul său după mamă, Simeon, egumenul uneia din mănăstirile Decapolei, unde a rămas timp de 14 ani, nevoindu-se întru cele duhovniceşti, prin practicarea virtuţilor.

Râvnind către o viaţă desăvârşită, cere permisiunea să se retragă şi să trăiască singur într-o peşteră pustie. Aici are de luptat cu duhurile necurate, care luau diferite înfăţişări, căutând fără încetare să-l îndepărteze de Dumnezeu, să-l izgonească din peşteră şi să-l atragă la plăcerile trecătoare. Sfântul Grigorie biruieşte toate aceste ispite prin puterea rugăciunii, cu semnul Sfintei Cruci şi cu ajutorul harului ceresc.

După aceea, dorind să-şi vadă fratele de la mănăstire, a trimis după el un ucenic. După plecarea acestuia, într-o noapte, stând la rugăciune, are o vedenie. O lumină din cer inunda peştera şi locul unde se ruga, un miros plăcut răspândindu-se în jurul său. În apoierea ucenicului, care nu-i găsise fratele, l-a trezit din această stare. Atunci el se încredinţa că ucenicul plecase de mai multe zile, în timp ce lui i se părea că această stare fericită durase foarte puţin. S-a tulburat, temându-se să nu fie vreo nouă ispită de la diavol şi, pentru a se lămuri, i-a scris rudei şi părintelui său duhovnicesc, Simeon. Venind la el, bătrânul l-a asigurat că această vedenie venea de la Dumnezeu.

Astfel, după ce s-a curăţit de patimile trupeşti şi sufleteşti şi a primit harul Sfântului Duh, Sfântul Grigorie a auzit, ca altădată Avraam, o voce de sus, care l-a îndemnat, spre folosul său şi al altora, să părăsească peştera şi locurile natale. Dând curs voii dumnezeieşti, îmbunătăţitul sihastru începe o serie de călătorii. Astfel ajunge el la Efes, unde, într-o mănăstire, este silit să-şi petreacă iarna.

Odată cu venirea primăverii, doreşte să meargă la Constantinopol. Marinarii însă nu îndrăzneau să plece cu corăbiile de frica sarcinilor. Nevoitorul îi convinge însă pe marinari că nu se expun la nici nu risc dacă pleacă; şi astfel ajung la Proconez. De aici voia să-şi continue drumul la Constantinopol, pentru a propovădui credinţa cea adevărată şi a mustra pe ereticii iconomahi. Însă prin pronia divină a rămas câtva timp în Proconez, unde a fost găzduit de un nevoiaş, în ciuda poruncilor severe ale împăratului, care interziceau primirea celor suspecţi (îndeosebi călugări). La rugăciunile sfântului, Dumnezeu binecuvântează casa săracului cu cele necesare: traiului, fapt pentru care acesta doreşte ca Grigorie să nu mai plece de la el. Dar el îl părăseşte pe ascuns şi ajunge în oraşul Enos. Aici, un tânăr furios îl acoperă cu lovituri, dar este ruşinat de purtarea sfântului care a imitat pe primul martir Ştefan, rugând pe Dumnezeu să-l ierte.

De acolo Sfântul Grigorie a plecat cu corabia în Hristopolis şi mai departe pe jos până la un râu pândit de piraţi, care jefuiau corăbiile comerciale. Piraţii, miraţi de îndrăzneala de a veni în mijlocul lor nu i-au făcut nimic, ba l-au transportat pe celălalt mal şi i-au arătat drumul pe care voia să-l urmeze.

Ajuns la Tesalonic, a mers la o mănăstire al cărui egumen era Marcu, unde a stat câteva zile. Aici a cunoscut un călugăr dornic să plece la Roma şi căruia i se alătură. Pornesc împreună pe uscat până la Corint, de unde voiesc să ia corabia. Marinarii ezitau însă din cauza piraţilor arabi din Sicilia. Grigorie îi asigură că nu vor suferi nici un rău şi astfel sosesc cu bine la Reghion. Aici refuză o sumă de bani de la unii oameni de vază pe motiv că ei nu îi câştigau în mod cinstit. Apoi continuă călătoria pe mare până la Neapole. Călugărul care-l însoţea cade în apă şi, neştiind să înoate, era în pericol să se înece. Este salvat însă prin rugăciunile Sfântului Grigorie.

Sosind la Roma (9), el rămâne aici trei luni şi duce, din smerenie, o viaţă ascunsă de chilie. Vindecarea unui demonizat îl descoperă şi, pentru a fugi de cinstirea de sfânt pe care i-o acordau oamenii, pleacă la Siracuza Siciliei şi se închide într-un turn. Acolo încep ispitele şi luptele sale împotriva duhurilor necurate, care luau diferite înfăţişări, căutând să-l scoată din turn. O femeie de moravuri uşoare se stabileşte şi ea acolo, atrăgând la desfrâu pe trecători şi mai ales pe marinari. Însă sfântul îi îndepărtează pe aceştia de la păcat prin îndemnuri duhovniceşti şi chiar pe femeie o convinge să se lase de viciu. Tot aici el îşi arată puterea asupra demonilor, vindecând doi îndrăciţi, o femeie şi un bărbat.

După aceea părăseşte turnul şi merge la Hidros. Aici e prins şi maltratat de ereticii iconoclaşti care voiau să-l omoare şi care-l duc în faţa episcopului. Acesta l-a eliberat şi Sfântul Grigorie trece printr-o regiune ocupată de mauri. Unul din păgâni voia să-l ucidă, însă, printr-o minune, mâna care se îndreptase cu suliţa să-l lovească paralizează şi numai la intervenţia sfântului se înzdrăveneşte. Puţin mai departe, el vindecă pe un alt demonizat.

La Tesalonic, neobositul nevoitor se stabileşte la mănăstirea Sfântul Mina, unde câtăva vreme are de luptat cu lipsuri materiale. Apoi, într-o zi, o femeie săracă vine la el şi-i cere ajutor, spunându-i că i s-a dărâmat casa şi nu are cu ce s-o refacă. Sfântul o îndeamnă să se apuce de reconstrucţie. Ascultându-l, ea găseşte la temelie o cantitate mare de smoală, pe care văzând-o, îşi reface casa şi-i mai rămân bani şi pentru alte nevoi ale sale.

În curând Sfântul Grigorie devine foarte cunoscut prin puterea sa de a prevedea viitorul şi a scruta conştiinţele. Unui călugăr însărcinat cu slujirea săracilor i s-au dat trei porci, pentru a le împărţi carnea acestora. El însă opreşte o parte pentru sine, dar este mustrat de sfânt.

După aceea prezice moartea unui stâlpnic, însărcinează pe ieromonahul Teodul să-şi înştiinţeze părintele spiritual că în curând va muri şi îndeamnă pe doi fraţi să intre în monahism, prevestindu-le sfârşitul; toate cele prezise s-au împlinit întocmai. Un credincios care venea să-l viziteze pe sfânt a găsit în calea sa cadavrul unui om care fusese ucis, dar şi-a continuat drumul. Abia sosit, Grigorie, fără să fie informat, a defăimat purtarea acestuia, pentru că nu a îngropat cadavrul. Apoi sfântul intervine la stăpânitorul Tesalonicului şi salvează viaţa unui condamnat la moarte. Un călugăr era dator unui tânăr care studia un ban de aur. Sfântul îndeamnă pe monah să înapoieze banul, deoarece tânărul va muri curând, ceea ce s-a şi întâmplat. El face aceeaşi prevestire şi celui care aducea ştirea decesului.

La Tesalonic, lângă mănăstirea Sfântul Mina, locuia într-o căsuţă o femeie văduvă şi nevoiaşă care nu tulbura în nici un fel pe călugări. Totuşi monahul Zaharia, ctitorul bisericii, căuta s-o alunge, iar la intervenţia sfântului în favoarea ei, acesta i-a dărâmat casa. Demonul a pus atunci stăpânire pe Zaharia şi nu a fost eliberat decât prin rugăciunile lui Grigorie, după ce promisese că va repara nedreptatea făcută.

Un alt monah voia să-şi construiască o chilie alături de a sfântului, însă a fost muşcat de două vipere. El s-a vindecat şi a fost izbăvit de moarte numai în urma rugăciunilor acestuia. De asemenea, o tânără în pericol să-şi piardă vederea este vindecată, după ce sfântul s-a rugat pentru ea şi i-a pus mâinile.

Dumnezeu însuşi a arătat sfinţenia slugii Sale, Grigorie. Ucenicul acestuia a observat că în timp ce îi vorbea, el avea faţa înconjurată de o lumină. I-a mărturisit acest fapt neobişnuit, dar Grigorie i-a interzis să-l mai amintescă, pentru a nu fi slăvit de oameni şi a pierde astfel cinstirea lui Dumnezeu.

Puterea asupra demonilor se arăta chiar la distanţă. Un călugăr stăpânit de duhuri necurate a fost vindecat, iar cel rău, părăsindu-l, a mărturisit că a ieşit din monah la puterea rugăciunilor sfântului, care se afla atunci la slujbă în biserică.

După mărturia ucenicului Ioan şi a unchiului şi fostului egumen, Simeon, Sfântul Grigorie s-a arătat acestora în timp ce în realitate se afla în alt loc. Chiar lucrurile erau sfinţite prin prezenţa sa. Un bolnav s-a vindecat după ce s-a culcat în patul acestuia, fără ştirea sa. El intervenea în mod neaşteptat spre folosul semenilor. Astfel, un nevoitor (stâlpnic) şi-a trimis ucenicul la o ascultare. Atunci o femeie împinsă de diavol căuta să-l corupă. Când acesta era gata să cadă în ispită, a intervenit sfântul care a alungat pe femeie şi a mustrat pe stâlpnic.

Atingând culmea sfinţeniei, Sfântul Grigorie a fost socotit vrednic să primească Taina Preoţiei. Căci într-adevăr, virtuţile cu care s-a împodobit omul lui Dumnezeu au fost numeroase: înfrânarea, sărăcia, răbdarea, blândeţea, smerenia, milostenia, privegherea în rugăciune, dragostea, cugetarea la cele dumnezeieşti şi apărarea dreptei-credinţe. Pentru învăţătura cea adevărată a avut o râvnă deosebită. A mustrat şi condamnat cu toată vigoarea pe toţi ereticii şi îndeosebi pe iconomahi. Mulţi dintre cei pe care i-a povăţuit sfântul la dreapta-credinţă şi-au vărsat chiar sângele pentru aceasta. El însuşi mărturisea că pentru cinstirea sfintelor icoane era gata să primească moartea.

Sfârşitul sfântului se apropia. Voind să-l cheme la Sine, Dumnezeu i-a dat o boală grea. De la Tesalonic, unde se găsea, vestea suferinţei s-a răspândit până la Constantinopol, aflând-o şi Simeon, care atunci era în temniţă pentru ataşamentul său la cultul icoanelor. Simeon trimite o scrisoare lui Grigorie, în care îşi exprimă dorinţa de a-l revedea. La primirea ei, în ciuda bolii sale, a neputinţelor bătrâneţii şi a slăbiciunii provenite din nevoinţele pustniceşti, sfântul porneşte cu un ucenic către Constantinopol. La sosirea sa, Simeon a fost găsit în stare de libertate. Întâlnirea s-a dovedit emoţionantă. De aceea, simţind că-i vine sfârşitul, a cerut să fie dus la mănăstirea la care era găzduit. A murit la 12 zile după sosirea sa la Constantinopol, după cum prezisese, la 20 noiembrie 842 (9 bis).

Mormântul Sfântului Grigorie devine repede vestit prin minunile care se săvârşeau la el. Astfel, pe când era dus pentru înhumare, un om gârbov atingându-se de sfintele sale moaşte s-a vindecat de boală. Un demonizat a venit la mormânt şi cerea ajutor sfântului. Între timp, fraţii şi monahii mănăstirii unde era îngropat Sfântul Grigorie au socotit că este bine ca sfintele sale moaşte să fie dezgropate şi puse în raclă. Petrecând câteva zile lângă raclă, demonizatul s-a vindecat. Un alt îndrăcit s-a tămăduit îndată ce s-a atins de moaştele sfântului. Alt om bolnav s-a vindecat prin ungerea ranei cu mirul ce ieşea din racla sfântului. La fel s-a întâmplat şi cu un alt bolnav având o rană de mai mulţi ani.

Chiar uleiul de la candela ce se afla la racla sfântului avea puterea tămăduitoare. O femeie care nu putea să nască de trei zile, a născut fără dureri de îndată ce s-a uns cu ulei din candela sfântului. O altă femeie şi un bărbat s-au vindecat la atingerea cu capul de racla sfântului. Un frate a fost izbăvit de ispite, cerând ajutor sfântului la mormântul acestuia. Monahul Petru căzând în mâinile saracinilor urma să fie executat. A făcut rugăciuni către Sfântul Grigorie ca să-l salveze; acesta i-a apărut în vis, promiţându-i că nu va muri, ceea ce s-a şi întâmplat. De aceea, el a venit la mormântul sfântului, ca să aducă mulţumiri (10).

Din cele relatate reiese clar că nevoitorul lui Hristos a fost considerat sfânt încă din timpul vieţii şi recunoscut ca atare imediat după moartea sa. Rămăşiţele pământeşti s-au odihnit în mănăstirea întemeiată de către Iosif Imnograful, ucenicul său, în Constantinopol.

În acest loc au stat moaştele făcătoare de minuni ale Sfântului Grigorie Decapolitul mult timp, probabil până la 1453, când capitala Bizanţului a căzut sub turci. După tradiţie (11), ele au ajuns în mâna unui demnitar. De la acesta (12), banul Barbu Craiovescu, cunoscând cinstirea de care se bucurau ele în rândul credincioşilor, le-a cumpărat cu mare preţ şi le-a aşezat în mănăstirea Bistriţa din judeţul Vâlcea, ctitorie a sa, pe la 1498. Aici, el însuşi s-a călugărit, luând numele de Pahomie şi a rămas până la moarte, care se pare că a survenit în 1525. Ele se află în această mănăstire până astăzi.

Racla de argint aurit (13) în care se găsesc moaştele Sfântului Grigorie este opera meşterilor din Braşov şi poartă o inscripţie din anul 1656.

Dreptmăritorii creştini români, de-a lungul veacurilor, au înconjurat cu o deosebită evlavie moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul, venind să se închine aici generaţie după generaţie (14), oferind diferite danii mănăstirii care le adăpostea, ca prinos al recunoştinţei lor pentru multele binefaceri dăruite de sfânt.

O dovadă a cultului de care se bucură el este şi faptul că biserici, ca aceea a schitului Păpuşa (judeţul Vâlcea) şi aceea a mănăstirii Popânzăleşti (judeţul Dolj), îi poartă hramul iar la Craiova, între anii 1922-1930, a funcţionat Seminarul de vocaţie „Sfântul Grigorie Decapolitul”.

Altă dovadă de cinstire o constituie, în afara textelor deşi origine greceşti aflate unele în Mineiul pe noiembrie, faptul ca românii i-au închinat ocrotitorului lor ceresc următoarele tipărituri:

– Slujba Sfântului Grigorie Decapolitul, compusă de Matei al Mirelor, s-a publicat în originalul grecesc împreună cu Slujba Sfintei Paraschiva, la Bucureşti, în anul 1692 (15).

– Carte osebită a Sfântului Grigorie Decapolitul, Râmnic, 1753. Este cea mai completă ediţie, deoarece cuprinde slujba ce se face la hramul său, viaţa pe larg, paraclisul şi o rugăciune către sfânt; ambele se rostesc în vreme de ciumă. Cartea a fost tradusă după un original slavon, care se află la mănăstirea Bistriţa (16).

– La 20 decembrie 1829, monahul Partenie, zugravul mănăstirii Bistriţa, mărturiseşte în pomelnicul său că a scris două paraclise ale Sfântului Grigorie Decapolitul. Acesta le-a transcris la 16 noiembrie 1831 şi se află în manuscris (17).

– Schimonahul Paisie, de asemenea zugravul mănăstirii Bistriţa, copiază Paraclisul Sfântului Grigorie în două manuscrise, unul din 15 septembrie 1836, iar celălalt din 10 aprilie 1837, care par a fi prelucrări după piesele monahului Partenie.

Din cele de mai sus reiese cu prisosinţă cinstirea deosebită de care s-a bucurat Sfântul Grigorie Decapolitul în rândul dreptmăritorilor creştini de pretutindeni. Aceasta i-a inspirat pe imnografi să-i dedice slujbe, paraclise şi rugăciuni, încă de la trecerea sa spre cele veşnice şi până în zilele noastre. În mod deosebit, Sfântul Grigorie Decapolitul s-a învrednicit de veneraţia credincioşilor ortodocşi din ţara noastră, care îl cinstesc ca pe unul din sfinţii români.

+ Damaschin Coravu Severineanu

1. Referitor la Ignatie Diaconul, vezi: ‘’Iω X. Kωνσταντινίδης, ’Iγνάτιος, Mετροπολίτης Nιχαίας, în Θρηαχευτιχή χαί ήθιχή έγχυχλοπαίδεια, Atena, 1965, col. 715-716 (unde se dă o bogată bibliografie).

2. Această redactare amplă se găseşte tipărită, prima dată, în Cartea osebită a Sf(â)ntului Grigorie Decapolitul, Râmnic, 1753. Vezi I. Bianu, N. Hodoş, Bibliografia românească veche, vol. II, Bucureşti, 1910, p. 121-122.

3. Acesta s-a născut în Sicilia la 816, de unde s-a refugiat cu familia în anul 828 în Peloponez, datorită ocupaţiei arabe. Apoi s-a dus la Tesalonic, unde s-a călugărit într-o mănăstire, ulterior fiind hirotonit ieromonah. Aici a cunoscut pe Sfântul Grigorie Decapolitul, căruia i-a devenit vestit ucenic. A plecat la Constantinopol cu Sfântul Grigorie, care l-a trimis apoi în misiune la Roma, însă a fost răpit de piraţi şi dus în Creta. Eliberat, s-a reîntors la Constantinopol. Ca prieten al Patriarhului Ignatie a fost exilat împreună cu el în 858; în timpul reveniriiacestuia şi în al doilea patriarhat al lui Fotie a deţinut funcţia de schevofilax la Sfânta Sofia. A murit în 886 şi a fost recunoscut ca sfânt, fiind cinstit la 3 aprilie, după mineiul grecesc, şi la 4 aprilie, după cel românesc. Viaţa sa a fost scrisă de monahul Teofan, care i-a fost contemporan şi care dă informaţii preţioase asupra legăturilor sale cu Sfântul Grigorie Decapolitul, şi a fost reluată de Ioan Diaconul şi de Theodor Pediasimos. Sfântul Iosif a compus canoane, stihiri şi condace, care-i poartă numele şi care în majoritate se găsesc în cărţile de cult. Acestea se confundă adesea cu cele scrise de către Iosif Studitul. Astăzi cei mai mulţi critici socotesc canoanele aflate în mineie ca aparţinând lui Iosif Imnograful. Referitor la alte date despre el, vezi: Παν. K. Xρήστου, ’Iωσήφ ό ’Yμνογρα’φος, în enciclopedia citată, vol. 7, Atena, 1965, col. 113-115.

4. Fr. Dvornik, La vie de Saint Gregorie le Decapolite et Ies slaves macedoniens au IX-e siecle, Paris, 1926.

5. D. Russo, Studii istorice greco-române, vol. I, Bucureşti, 1939, p. 159-179; Dragoş P. Petroşanu, Sfântul Grigorie Decapolitul din mănăstirea Bistriţa-Vâlcea, Bucureşti, 1942, extras din „Biserica Ortodoxă Română”, LIX (1941), nr. 11-12, p. 682-703; D. Bodin, Grigorie Decapolitul şi Ioan de Capestrano, în „Revista istorică română”, vol. XIV (1944), fasc. III, Bucureşti, 1945, p. 307-315.

6. Expunerea o facem după Ignatie Diaconul. Pentru informaţiile complementare, vom face trimiteri.

7. Datare propusă de Fr. Dvornik, op. cit., p. 19 şi 26-27, nota 6.

8. În veacul al VIII-lea şi în prima jumătate a veacului al IX-lea, Biserica a avut mult de suferit din pricina încercării unor împăraţi de a desfiinţa cultul icoanelor. Prigoana la care au fost supuşi cei care cinsteau icoanele s-a numit „iconoclasm” (distrugerea icoanelor) sau „iconomahie” (lupta contra icoanelor). Aceşti împăraţi, influenţaţi probabil de atitudinea iudaismului şi a islamismului faţă de icoane, vedeau în cultul lor idololatrie. Criza iconoclastă s-a desfăşurat în două mari faze. Prima dintre ele, care a fost cea mai violentă şi în timpul căreia un mare număr de creştini ortodocşi (clerici, călugări şi mireni) care nu au renunţat la cinstirea icoanelor au murit ca martiri, a început cu primul împărat iconoclast, Leon al III-lea Isaurul (717-741), şi s-a terminat la Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea (787), care a restabilit cultul icoanelor şi al sfintelor moaşte în timpul împărătesei Irina.” Cea de a doua fază a crizei iconoclaste s-a desfăşurat după aceea, încheindu-se în timpul împărătesei Teodora, printr-un sinod din Constantinopol (843), care a declarat valabile” toate hotărârile celor şapte Sinoade Ecumenice, restabilind astfel cultul icoanelor şi anatematizând pe toţi ereticii de până atunci. În timpul celei de a doua faze a luptei iconoclaste, Sfântul Grigorie Decapolitul a activat în sprijinul apărării dreptei-credinţe, având un rol important în această direcţie.

9. După cum observă Fr. Dvornik, e foarte probabil că Sfântul Grigorie a mers la Roma pentru a cere ajutor Bisericii de aici în certurile iconoclaste, în favoarea cinstirii sfintelor icoane.

9 bis. An propus de Fr. Dvornik, op. cit., p. 26-27. Sfântului Grigorie i s-a atribuit | un tratat contra maurilor (sarazinilor). Se pare, însă, că el nu s-a ocupat de mauri. Atribuirea acestei opere mărturiseşte însă reputaţia de care se bucura el (ibidem, p. 28-29).

10. Expunere pe scurt, făcută după Viaţa Sfântului Grigorie Decapolitul, de Ignatie Diaconul.

11. Tradiţie consemnată în Vieţile Sfinţilor pe luna noiembrie, începând cu ediţia de la Neamţu, 1811; Bucureşti, 1836 şi Bucureşti, 1903, p. 939-940. In legătură cu aducerea moaştelor în ţară de către banul Barbu Craiovescu, sunt consemnate aici şi două minuni săvârşite de sfânt. Vezi şi Athanasie Mironescu, Sfânta Episcopie a Râmnicului Noul Severin în trecut şi acum, Bucureşti, 1906, p. 203.

12. După o altă tradiţie, consemnată în scris de către mitropolitul Matei al Mirelor şi de Paul de Alep, când turcii erau pe punctul să cucerească Constantinopolul, călugării care păzeau racla cu moaştele Sfântului Grigorie au luat-o şi au trecut-o în Bulgaria sau în Serbia (vezi: Călători străini despre Ţările Române, vol. VI, Bucureşti, 1976, p. 190) şi au aşezat-o într-o mănăstire. Moaştele sfântului au săvârşit şi aici minuni, ducându-se vestea pretutindeni. Din acest loc le-ar fi cumpărat, cu multă cheltuială, banul Barbu Craiovescu şi le-a dus la mănăstirea Bistriţa.

13. Vezi inscripţia şi descrierea raclei la Theodora Voinescu, Din legăturile artistice ale Ţării Româneşti cu Transilvania, în „Studii şi cercetări de istoria artei”, III (1956), nr. 1, p. 85. Tot pe raclă, la picioarele sfântului şi deasupra donatorilor, mai este adăugată şi următoarea inscripţie; „Cu binecuvântarea Preasfinţitului episcop al eparhiei Râmnicului Noul Severin, D. D. Ghenadie, s-a reparat acest sicriu prin stăruinţa şi cheltuiala părintelui Filipp Florescu, superiorul acestea sfinte mănăstiri, a personalului deservent şi a altor binecredincioşi creştini. 15 august 1911. Argintar: Fraţii Popescu”.

14. In timp de secetă sau de molimă, acestea au fost purtate prin Ţara Românească şi mai ales prin Oltenia (vezi: Alexandru Lepădatu, O procesiune religioasă în Bucureşti la 1765, în „Biserica Ortodoxă Română”, XXVIII (1904-1905), nr. 1, p. 57-65.

15. D. Russo, op. cit., p. 159-162. 16. I. Bianu şi N. Hodoş, Bibliografia românească veche, Bucureşti, 1910, vol. II, p. 121-122. 17. Vezi Dragoş Petroşanu, op. cit., p. 22.

Sursa: Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 248-257, Sfântul Grigorie Decapolitul „de la Bistriţa” – Vâlcea.

SLUJBA PREACUVIOSULUI NOSTRU PĂRINTE GRIGORIE DECAPOLITUL

Slujba în format audio, se regăsește în secțiunea Multimedia – Audio.

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne, strigat-am…,

Stihirile Sfântului Grigorie, pe 4 glasul 1:

Podobie: Ceea ce eşti bucuria…

În cereştile locaşuri cu veselie locuind… (de două ori).

Cu secera rugăciunilor, Părinte Grigorie… Vas primitor de fapte bune, pe tine te numim, Cuvioase…

Slavă…, glasul al 2-lea:

Preacuvioase, lepădându-te de lume şi de cele din lume, Evanghelia lui Hristos ai urmat şi în taină ai vieţuit în pustie ca în rai. Prin înfrânarea trupului, ai omorât desăvârşit şarpele cel ucigaş de oameni. Pentru aceasta, Fericite Grigorie, în ceruri te sălăşluieşti şi dimpreună stai înaintea scaunului lui Hristos Dumnezeu; pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…, a Înainte-prăznuirii, glasul al 4-lea:

Astăzi Biserica ce a încăput pe Dumnezeu, Născătoarea de Dumnezeu, în Templul Domnului se aduce şi Zaharia o primeşte. Astăzi Sfintele Sfintelor se bucură şi ceata îngerilor în taină prăznuieşte. Cu care şi noi prăznuind astăzi, împreună cu Gavriil să strigăm: Bucură-te, Ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, Domnul este cu tine, Cel ce are mare milă.

La stihoavnă

Stihirile, glasul al 2-lea:

Podobie: Casa Efratului…

Amăgirile viclenilor demoni biruindu-le cu puterea Crucii, luminat ai arătat slava lui Hristos, Părinte Grigorie.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.

Ridicatu-te-ai ca Ilie în car de foc şi ai mers, Fericite, fără mijlocire la Treime, Grigore preafericite.

Stih: Fericit bărbatul, care se teme de Domnul, întru poruncile Lui.

Purtând Crucea Domnului pe mâinile tale, Părinte, nălucirile demonilor, Grigore, le-ai alungat.

Slavă…, glasul al 2-lea:

Podobie aceeaşi:

De lumina Treimii săturându-te, Părinte, prin împărtăşirea cea dintâi, după aceea lumină închipuindu-te, te-ai arătat revărsând raze.

Şi acum…, asemenea:

Lumina Treimii a strălucit ţie, Fecioară, când a strigat Gavriil către tine: Bucură-te cea plină de har.

Troparul sfântului, glasul al 3-lea:

Chip te-ai făcut înfrânării şi prin dumnezeiescul Duh pe toţi i-ai luminat. Alergarea dreptei credinţe ai săvârşit-o şi cu învăţăturile lumea ai luminat şi ai mustrat cugetele celor rău credincioşi, Părinte cuvioase Grigore, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă… Şi acum…, al Înainte-prăznuirii, glasul al 4-lea:

Bucurie mai înainte ne încredinţează nouă Ana astăzi, rod potrivnic întristării odrăslind, pe singura pururea Fecioară, pe care, rugăciunile împlinindu-şi, a şi adus-o astăzi bucurându-se în Templul Domnului, ca pe ceea ce este Biserica Cuvântului lui Dumnezeu şi Maică curată.

Apoi ectenia mică şi otpustul.

LA VECERNIA MARE

După obişnuitul Psalm, se citeşte: Fericit bărbatul… Starea dintâi.

La Doamne, strigat-am…, Stihirile pe 8:

Ale Înainte-prăznuirii 3, şi ale sfântului Grigorie 5.

Stihirile Înainte-prăznuirii, glasul 1:

Podobie: Ceea ce eşti bucuria…

Fecioarele purtând făclii au petrecut cu bucurie pe pururea Fecioara, proorocind într-adevăr cu duhul ceea ce avea să fie. Că Născătoarea de Dumnezeu fiind Biserica lui Dumnezeu, pruncă fiind, cu strălucire feciorească, a fost adusă la Templu.

După făgăduinţa cea sfântă, Născătoarea de Dumnezeu şi Rodul cel lăudat, s-a arătat lumii cu adevărat ca cea mai presus decât toţi. Aceasta plinind rugăciunea celor ce au născut-o şi fiind păzită cu Dumnezeiescul Duh, cu bună cinste a fost dusă în Templul lui Dumnezeu.

Cu pâine cerească fiind hrănită, cu credinţa în Templul Domnului, Fecioară, ai născut lumii pe Cuvântul vieţii; Căruia ca o Biserică aleasă şi cu totul fără de prihană, ai fost încredinţată mai înainte prin Duhul cu taină, Mireasă făcându-te lui Dumnezeu şi Tatălui.

Alte Stihiri, ale Sfântului Grigorie, glasul al 4-lea:

Podobie: Cel ce de sus eşti chemat…

Cu dumnezeiască lumină fiind strălucit, când ai căutat cu curăţia minţii şi ai ales în locul celor de acum pe cele veşnice ce aveau să fie, atunci foc ai primit în inima ta, şi aprinzându-te cu dumnezeiasca dragoste, ai uitat trupul şi sângele şi spre nevoinţele sihăstriei te-ai gătit. Pentru aceasta patimile trupeşti sufletului tău le-ai supus, Părinte preacuvioase (de două ori).

Suindu-te te-ai sălăşluit la înălţimea dumnezeieştilor munţi şi topindu-ţi acest smerit trup cu necazurile scârbelor, cu starea la priveghere şi cu neîncetatele rugăciuni, Părinte Grigore, Preabunului împărtăşindu-te, te-ai luminat. Şi luând harul multor feluri de minuni, tuturor celor ce vin cu credinţă la racla sfintelor tale moaşte, vindecări le dăruieşti. Pentru aceasta ca pe un dumnezeiesc făcător de minuni şi învăţător, pe tine te slăvim (de două ori).

Năvălirile şi săgeţile demonilor, prin închipuirea rugăciunilor tale le-ai stricat şi cu puterea lui Dumnezeu biruinţă luând asupra lor, Slăvite, de aceea, Părinte, Preabunul ţi-a dăruit ţie haruri de minuni, prin smerenia inimii tale odihnindu-te. Pentru aceasta şi minuni, Preaslăvite, izvorăsc cinstitele tale moaşte. Că bună mireasmă te-ai arătat lui Hristos, Grigorie.

Slavă…, glasul al 6-lea:

Pe cel după chip păzindu-l nevătămat mintea, stăpân ţi-ai pus peste patimile cele păgubitoare şi sihăstreşte, spre Cel după asemănare, cât este după putinţă, te-ai suit. Că bărbăteşte firea silindu-ţi, te-ai nevoit a supune pe cel mai rău celui mai bun şi trupul să-l faci rob duhului. Pentru aceasta, călugărilor te-ai arătat mai mare cetăţean pustiei, povăţuitor celor ce bine călătoresc, îndreptător de fapte bune prea adevărat. Şi acum în ceruri oglinzile dezlegându-se, Fericite, curat vezi Sfânta Treime, rugându-te fără mijlocire, pentru cel ce cu credinţă şi cu dragoste te cinstesc pe tine.

Şi acum…, glas acelaşi:

Astăzi împreunările credincioşilor adunându-ne duhovniceşte să prăznuim şi pe dumnezeiasca fiică, Fecioara şi de Dumnezeu Născătoarea, care a fost adusă în Templul Domnului, cu bună credinţă să o lăudăm; pe cea mai înainte aleasă, din toate neamurile, spre sălăşluirea Împăratului tuturor, lui Hristos şi Dumnezeul nostru. Fecioare făclii purtând, mergeţi înainte, petrecând în duh preacinstit pe pururea Fecioara. Maicilor, întristarea toată lepădând, cu bucurie împreună urmaţi celei ce s-a făcut Maica lui Dumnezeu şi solitoare de bucurie lumii. Toţi împreună cu bucurie împreună cu îngerul, bucură-te să strigăm celei pline de har, care pururea se roagă pentru sufletele noastre.

VOHOD: Lumină lină…

Prochimenul zilei şi citirile:

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire: (III, 1-9)

Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi nu se va atinge de ele chinul. Părutu-s-a întru ochii celor nepricepuţi a muri şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor şi mergerea de la noi sfărâmare, iară ei sunt în pace. Că înaintea feţei oamenilor de vor lua şi munca, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui, că Dumnezeu i-a ispitit pe dânşii şi i-a aflat Luişi vrednici. Ca pe aur în topitoare i-a lămurit pe ei şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării sale vor străluci şi ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi şi vor stăpâni popoare şi va împărăţi într-înşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre El vor înţelege adevărul; şi credincioşii în dragoste vor petrece cu dânsul. Că har şi milă este întru cuvioşii lui şi cercetare întru aleşii lui.

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire: (V, 15-23; VI, 1-3)

Drepţii în veci vor fi vii şi întru Domnul plata lor şi purtarea de grijă pentru dânşii de la cel Preaînalt. Pentru aceasta, vor lua împărăţia podoabei şi stema frumuseţii din mâna Domnului, că cu dreapta sa va acoperi pe ei şi cu braţul său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea lui şi va întrarma făptura spre izbânda vrăjmaşilor. Îmbrăca-se-va în zaua dreptăţii şi-şi va pune Luişi coif judecata cea nefăţarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfinţenia; şi va ascuţi cumplita mânie întru sabie şi va da război împreună cu dânsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nemeritoare săgeţile fulgerelor şi, ea dintr-un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi. Şi din mânia cea zvârlitoare; de pietre, pline se vor arunca grindine. Întări-se-vor asupra lor apa mării şi râurile îi vor îneca de năpraznă. Sta-va împotriva lor Duhul puterii şi ca un vifor îi va vântura pe ei. Şi va pustii tot pământul fărădelegea şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziţi dar împăraţi şi înţelegeţi, învăţaţi-vă judecătorii marginilor pământului. Luaţi în urechi cei ce stăpâniţi mulţimi şi cei ce vă trufiţi întru noroadele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, şi puterea de la cel Preaînalt.

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire: (IV, 7-15)

Dreptul de va ajunge să se sfârşească, întru odihnă va fi. Că bătrâneţile sunt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Şi cărunteţele sunt înţelepciunea oamenilor şi vârsta bătrâneţelor viaţa nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit şi vieţuind între păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui, sau înşelăciunea să înşele sufletul lui. Că râvna răutăţii întunecă cele bune şi neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârşindu-se peste puţin, a împlinit ani îndelungaţi. Că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceasta s-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutăţii. Şi noroadele văzând şi necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta. Că dar şi milă este întru cuvioşii lui şi cercetare întru aleşii lui.

LA LITIE

Stihira hramului, şi a sfântului:

Stihirile glasului 1:

Fericite Părinte, cine va spune pătimirile tale cele din sihăstrie? Şi va grăi nevoinţele tale, luptele cu demonii şi petrecerea cea rea, lacrimile şi zdrobirea inimii, postirea şi golătatea, chinul din pricina gerului şi a vânturilor şi arsura soarelui? Ai trăit în trup precum cei fără de trup şi acum pe toţi credincioşii cu pomenirea ta îi veseleşti. Pentru care roagă-te lui Hristos să-i izbăvească pe dânşii de ispitele celui viclean, Preacuvioase Grigore, cu rugăciunile tale.

Cele pământeşti toate ai lăsat, pe cele stricăcioase şi trecătoare nu le-ai luat în seamă. Cu poruncile lui Dumnezeu luminându-ţi sufletul, Fericite Grigore, împodobitu-te-ai cu strălucirea minţii şi în pustie ai voit a te sălăşlui. Ai iubit cu totul pe Hristos, Care, venind împreună cu Tatăl şi cu Duhul, locaş a făcut întru tine; şi har de vindecări şi de minuni ai primit, a izgoni duhurile cele viclene. Că te-a proslăvit pe tine Hristos Dumnezeu, pe Care roagă-L, Preacuvioase, să mântuiască sufletele noastre.

De petrecerea cea împreună cu îngerii şi de lumina vieţii veşnice şi de viaţa celor din lumină aducându-ţi aminte, din lume ai fugit şi Crucea ta cu bucurie luând, Grigore, ai urmat Celui ce s-a răstignit pentru tine şi, prin arătare de înger, biruinţă asupra demonilor ai luat. Preamărite, minuni săvârşind şi acum în lumina sfinţilor te veseleşti. Pentru aceasta pomenirea ta mărim şi ne rugăm ţie: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Preacuvioase Părinte Grigore, din pruncie cu osârdie spre fapte bune nevoindu-te, te-ai făcut organ al Sfântului Duh şi de la Dânsul luând lucrarea minunilor, ai îndemnat pe oameni să urască plăcerile. Şi acum cu dumnezeiasca lumină mai curat fiind strălucit, luminează şi gândurile noastre, ale celor ce cu credinţă te laudă pe tine şi cu dragoste se închină la sfintele tale moaşte.

Slavă…, glasul al 5-lea:

Cuvioase Părinte, glasul Evangheliei Domnului auzind, lumea ai părăsit, bogăţia şi slava întru nimic le-ai socotit. Pentru aceasta tuturor ai strigat: iubiţi pe Dumnezeu şi veţi afla har veşnic. Nimic să nu cinstiţi mai mult decât dragostea Lui. Că atunci când va veni întru slava Sa, să aflaţi odihnă cu toţi sfinţii; cu ale cărui rugăciuni, Hristoase, păzeşte şi mântuieşte sufletele noastre.

Şi acum…, glasul al 4-lea:

Veniţi credincioşii, pe ceea ce singură este fără de prihană să o lăudăm, pe cea mărturisită de prooroci, în Templu adusă; care mai înainte de veci a fost rânduită a fi Maică şi în anii cei mai de pe urmă s-a arătat Născătoare de Dumnezeu. Doamne, pentru rugăciunile ei, dă-ne nouă pacea ta şi mare milă.

La stihoavnă

Stihirile, glasului al 2-lea:

Podobie: Când de pe lemn…

Când te-ai rănit cu dragostea lui Hristos, frumuseţile lumii ai lăsat, şi Aceluia, bucurându-te, ai urmat; şi cu osârdie pustia ai ajuns şi într-însa cu plăcere dumnezeiască bine ai vieţuit. Iar acum în mormânt fiind mort, în trup cu lucrare duhovnicească ca un viu te arăţi, izvorând minuni şi sfinţind pe poporul tău, Grigore de Dumnezeu Purtătorule, frumuseţea călugărilor.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului, moartea cuviosului Lui.

Arătatu-te-ai vistierie de fapte bune, că pe toţi cel ce au pătimit în viaţă pentru Hristos, cu dragoste aprinzându-te i-ai cercetat şi ridicându-i pe ei, cu dumnezeieştile învăţături, ai şi dorit a te nevoi dimpreună cu dânşii. Şi prin credinţă, dumnezeieştilor îndreptări i-ai asemănat pe dânşii, cărora împărtăşindu-te, chip dumnezeiesc te-ai arătat şi dimpreună părtaş desfătării.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.

Trâmbiţă de taină te-ai arătat, prefăcând spre lauda cea duhovnicească pe toţi; şi surlă de Dumnezeu mişcată, lăudând dumnezeieştile tabere, pe toţi sfinţii slăvind şi biruinţele lor propovăduind. Pe cei ce pătimeau pentru sfintele icoane i-ai întărit, că tu din adâncul cuvintelor ai băut din izvoarele cele mântuitoare, care adapă casa lui Dumnezeu.

Slavă…, glasul al 8-lea:

Şezând în carul cel alergător la cer, Minunate, prin înfrânare ai ajuns viaţa cea desăvârşită a faptelor bune, pustia socotind-o Ierusalimul cel de sus. Şi prin nevoinţele cele cu durere cu vrednicie plată luând, dimpreună cu începătoriile cetelor cereşti te bucuri, Fericite, te-ai făcut veşnicilor bunătăţi moştenitor şi locuitor al împărăţiei. Pentru aceasta, purtătorule de Dumnezeu Grigore, roagă-te Mântuitorului a toate, să împace lumea şi să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…, asemenea:

David mai înainte a glăsuit despre tine, Curată, mai înainte văzând sfinţirea intrării tale în Templu, întru care marginile astăzi prăznuiesc, mărindu-te pe tine, Prealăudată. Că prin tine ceea ce mai înainte de naştere ai fost fecioară şi după naştere ai rămas nestricată, Maică a Cuvântului vieţii, astăzi în Templu Zaharia se veseleşte primindu-te, Stăpână. Şi Sfânta Sfintelor se bucură, luându-te pe tine hrănitoarea vieţii noastre. Pentru aceasta şi noi cu psalmistul strigăm ţie: Roagă pentru noi pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru să ne dăruiască nouă mare milă.

La binecuvântarea pâinilor.

Troparul sfântului, glasul al 3-lea: Chip te-ai făcut înfrânării şi prin dumnezeiescul Duh… (de două ori).

(Caută la Vecernia mica) şi Născătoare de Dumnezeu Fecioară… (o dată) şi citire a Cuvântului.

Iar de nu va fi priveghere, troparul sfântului, Slavă… Şi acum…, al Înainte-prăznuirii.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul…, troparul Înainte-prăznuirii (de două ori)

Slavă…, al sfântului, Şi acum…, al Înainte-prăznuirii.

Dupa întâia stihologie

Sedealnă, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău…

Răsărind ca un soare, Preacuvioase, de departe străluceşti raze a toată lumea, făcătorule de minuni mare Grigore, lauda preacuvioşilor. Pentru aceasta roagă pe Stăpânul tău să lumineze sufletele noastre, ale celor ce te lăudăm pe tine, de Dumnezeu înţelepţite Părintele nostru (de două ori).

Slavă… Şi acum…, a Înainte-prăznuirii:

Roada drepţilor, cea sfântă, a lui Ioachim şi a Anei, se aduce lui Dumnezeu în Templu, cu trupul prunca fiind hrănitoarea vieţii noastre, pe care a binecuvântat-o sfinţitul Zaharia. Pe aceasta toţi, ca pe Maica Domnului, cu credinţă să o fericim.

După a doua stihologie

Sedealnă, glasul al 4-lea:

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Prin strălucirea credinţei celei lucrătoare de lumină, cu adevărat întocmai îngerilor te-ai arătat, Cuvioase Grigore, arătând bărbăţie tare a minţii tale; cu postul biruind patimile cele ostitoare. Pentru aceasta şi după sfârşit ca un viu stând înaintea Sfintei Treimi, roagă-te să ne mântuim noi (de două ori).

Slavă… Şi acum…, a Înainte-prăznuirii:

Mai înainte de zămislire, Curată, te-ai sfinţit lui Dumnezeu şi născându-te pe pământ, ai fost adusă acum dar Lui, plinind făgăduinţa pământească, şi în dumnezeiescul Templu. Ceea ce eşti cu adevărat dumnezeiască Biserică, din pruncie curată cu făclii luminoase petrecută fiind, te-ai arătat locaş Luminii celei neapropiate şi dumnezeieşti. Mare este cu adevărat mai înainte mergerea ta, Ceea ce una eşti dumnezeiască Mireasă şi pururea Fecioară.

După Polieleu

Sedealnă, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul…

Curăţându-ţi întunericul patimilor şi luând poruncile lui Hristos cu adevărat ca o lumină în post ai strălucit. Şi trupul ţi-ai omorât, iar cu duhul ai trăit, cursele vrăjmaşului, Fericite, călcându-le. Pentru aceasta şi puterilor îngereşti cele de sus, cu harul Duhului, Părinte Grigore, dimpreună părtaş te-ai făcut, iar acum roagă pe Hristos Dumnezeu iertare, de păcate să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta (de două ori).

Slavă… Şi acum…, a Înainte-prăznuirii:

Podobie: Porunca cea cu taină…

Să se bucure David scriitorul de cântări şi să dănţuiască Ioachim împreună cu Ana, că rod sfânt dintr-înşii a ieşit, Maria cea purtătoare a Luminii, dumnezeiasca făclie. Şi intrând ea în Templu, s-a bucurat văzând-o fiul lui Varahie şi a binecuvântat-o şi bucurându-se a strigat: Bucură-te, minune a toată lumea.

Apoi Antifonul cel dintâi al glasului al 4-lea:

Prochimen, glasul al 4-lea: Cinstită este, înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie.

Toată suflarea să laude pe Domnul…

Evanghelia de la Matei: În vremea, aceea mers-au după Iisus noroade multe…

Psalm 50

Slavă…, glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile cuviosului tau Grigore, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Stih: Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta…

Şi stihira, glasul al 6-lea:

Preacuvioase Părinte Grigore, în tot pământul a ieşit vestea isprăvilor tale, pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele demonice ai pierdut şi ai ajuns cetele îngereşti, a căror viaţă fără prihană ai urmat; iar acum îndrăznire având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

CANOANELE

Al Înainte-prăznuirii cu irmosul pe 6 şi ale sfântului două pe 8. Canonul Înainte-prăznuirii şi cel dintâi al sfântului. Alt Canon, al preacuviosului Grigore Alcătuire a Sfântului Macarie

Cântarea 1, glasul 1: Irmos: Hristos se naşte slăviţi-L…

Purtătorule de Dumnezeu, roagă pe singurul Dătător de bine să fie milostiv nouă, celor ce prăznuim întru tot sfântă pomenirea ta şi cere iertare de păcate, ca întru laude Domnului să cântăm, căci cu slavă s-a proslăvit. Cel ce toate le vede, văzând viaţa ta cea îngerească, a ascultat rugăciunile tale şi înger trimiţând, sabie de foc ţi-a dat, tăindu-ţi patimile inimii. Pentru aceasta cu negrăită slavă cânţi, întru veselie: Domnului să-I cântăm, căci cu slavă s-a preaslăvit.

Slavă…

Cu căldură ai alergat la Dumnezeu, dorind de mărirea cea fără de moarte, Părinte Grigorie, de tot pe tine te-ai sfinţit, cu viaţa fără prihană şi cu înfrânarea şi cu luminată inimă; şi neîncetat întru veselie lauzi: Să cântăm Dumnezeului nostru că s-a preaslăvit.

Şi acum…, a Născătoarei:

Toiagul lui Aaron cel înfrunzit, rădăcina ce a crescut din Iesei, mai înainte au închipuit Preacurata floare a lumii, care a răsărit pe Dumnezeu întrupat. Pe Care roagă-L neîncetat, pururea Fecioară, pentru noi cei ce alergăm la tine.

Catavasie: Deschide-voi gura mea…

Cântarea a 3-a: Irmos: Fiului Celui născut…

Vieţuind pe pământ viaţă întocmai ca a îngerilor, ai aflat lumina şi ca dânşii, părtaş lor te-ai făcut; cu care dimpreună pururea te bucuri şi ca un dumnezeiesc prooroc şi ca un întâistătător al călugărilor, strigi: Sfânt eşti, Doamne. Balaurul cel viclean cumplit se sălbăticise asupra ta, Părinte, dar prin rugăciunile tale a pierit ca Aviron, pentru ca dumnezeiescul har duhovnicesc te umbreşte în chip nevăzut pe tine, întru tot Fericite, multora dând vindecare, Grigore de Dumnezeu înţelepţite.

Slavă…

Pe Hristos ca pe Făcătorul şi Domnul, de Care toate se înfricoşează şi se cutremură, întru tine L-ai câştigat; pe Hristos în inima ta L-ai purtat, pe Hristos în tine l-ai avut grăitor, cu puterea lui duhurile cele necurate le-ai certat, Părinte, şi toate s-au supus ţie, ca unui ucenic vestit al Lui.

Şi acum…, a Născătoarei:

Cămară preacurată mai presus de cuvânt a întrupării Cuvântului şi casă împărătească de taină şi scaun drept te numim şi te mărturisim pe tine. Şi bucurându-ne de naşterea ta, te mărim, Marie, Mireasa a lui Dumnezeu.

Condacul şi Icosul Înainte-prăznuirii

Sedealna Sfântului Grigore, glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină…

Cu dumnezeiască strălucire fiind luminat, ai depărtat întunericul patimilor celor de suflet păgubitoare, Grigore pururea mărite şi înălţându-te spre înălţimea nepătimirii cea preacurată, ai revărsat cu strălucire raze de tămăduiri, sălăşluindu-te întru lumina cea neapusă a împărăţiei lui Hristos (de două ori).

Slavă… Şi acum…, a Înainte-prăznuirii, glasul 1:

Podobie: Piatra fiind pecetluită…

Lăudaţi, fecioarelor, maicilor, mai înainte prăznuiţi, noroade cu cântări slăviţi, preoţi, binecuvântaţi pe Precurata Maica lui Dumnezeu, căci cu trupul mai înainte fiind încă prunca în Templu a fost adusă, ca o Biserică a lui Dumnezeu preasfântă. Pentru aceea, praznic duhovnicesc săvârşind, să o lăudăm pe dânsa, ca pe folositoarea neamului omenesc.

Cântarea a 4-a: Irmos: Toiag din rădăcina lui Iesei…

Poruncile Aceluia ai păzit, pentru care de nimic toate le-ai socotit; luminându-te cu dragostea lui Hristos, frumuseţile lumii le-ai lăsat, de gâlcevile lumii al fugit şi la pustie ajungând, de la Domnul, Părinte, te-ai învăţat. Limanul cel mai presus de lume ai câştigat, fericite Grigore.

Pom te-ai sădit în valea înfrânării, adăpat cu harul Duhului; iar acum roade de fapte bune şi de tămăduiri, înainte pui pomenirea ta, Preacuvioase.

Slavă…

Din vârsta tinereţilor cu nerăutatea, cu blândeţele şi cu smerenia împodobindu-te, iubitor de poruncile lui Dumnezeu te-ai arătat; şi mai înainte ai iubit frica Lui, care este începutul înţelepciunii.

Şi acum…, a Născătoarei:

Cu sfinţite glasuri pe tine frumuseţea lui Iacov te lăudăm, Ceea ce ai născut lumii Lumina cea întrupată, care este din Lumina ce luminează sufletele celor ce prăznuiesc cu dragoste pomenirea sfinţilor Lui.

Cântarea a 5-a: Irmos: Dumnezeu fiind păcii…

Cu lumina Treimii strălucind Preaînţelepte, gândul tău ţi l-ai luminat şi ai întunecat relele întărâtări ale demonilor, şi căscarea gurilor fiarelor şi durerile bătăilor ca pe un păianjen le-ai socotit, aprinzându-te cu duhovnicescul foc, Părinte preacuvioase, preaminunate Grigore.

Preacuvioase Părinte, înstrăinându-ţi gândul de cele pământeşti, de cereştile bunătăţi te-ai lipit, Grigorie, şi de acolo ai câştigat prealuminată strălucire, cu curăţia făcându-te preot luminat.

Slavă…

Dar de vindecări a multor feluri de neputinţe dându-se ţie, Părinte Grigorie, pe toţi vindeci degrab; şi asupra gândurilor celor necurate, Înţelepte, Hristos ţi-a dăruit putere. Că biruind firea, Părinte, te-ai învrednicit darurilor Duhului, cel mai presus de fire.

Şi acum…, a Născătoarei:

Pe Adam cel ce prin putredul nărav a căzut l-ai ridicat, Preanevinovată, născând Viaţa cea ipostatică din pântecele cel fecioresc cu Duhul Sfânt şi la dumnezeiasca cea fără de patimă şi nestricăcioasa hrană, L-ai chemat pe El, Stăpână.

Cântarea a 6-a: Irmos: Din pântece pe Iona…

Preabunului Domn ce s-a făcut sărac pentru noi, Părinte Grigorie, dumnezeieşte te-ai asemănat: umblând întru cuviinţă, de neagoniseală te-ai ţinut, bogăţia bunătăţilor celor veşnice ţi-ai învistierit, din care a răsărit ţie, prin dumnezeiescul Duh, înţelegătoare veselie.

Odraslă de înţelepciune, din început iubind frica lui Dumnezeu, ai înflorit în valea înfrânării, Preacuvioase, ca un crin bine mirositor, bine mirezmuind în inima noastră, Preamărite, cu dumnezeiasca ta viaţă.

Slavă…

Înstrăinatu-te-ai de moştenire şi de rudenii de bunăvoie, de Dumnezeu Înţelepţite; Crucea pe umeri luând, Fericite, prin înfrânare ai vieţuit, Grigore înţelepte şi te-ai apropiat de Hristos, la Care te-ai şi mutat.

Şi acum…, a Născătoarei:

Zburdările patimilor tinereţilor mele alinează-le, Fecioară şi cere ca milostiv şi împăciuitor să fie Fiul tău şi Dumnezeu acum, Curată, nouă robilor tăi; şi ne păzeşte pe noi întregi de toate uneltirile celui potrivnic.

Condacul Sfântului Grigorie, glasul al 3-lea:

Podobie: Fecioară astăzi…

Soare luminos pe tine Biserica te cunoaşte, care cu podoabele faptelor bune şi cu razele tămăduirilor pe toţi luminezi, al lui Hristos slujitor. Pentru aceasta prăznuim prealăudată pomenirea ta şi cinstim nevoinţele tale, Preafericite Părinte, înţelepte Grigore.

ICOS

Povăţuitorului bisericesc şi dascălului şi lucrătorului de sfinţenie, ca unui tăinuitor al celor negrăite, dimpreună cu un glas strigăm: cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu, deschide-ne nouă buzele şi ne învredniceşte să grăim cuvintele învăţăturilor tale şi să lăudăm nevoinţele tale. Că tu dimpreună părtaş arătându-te Treimii, ca alt soare luminezi în lume, strălucind cu minunile şi cu învăţăturile ca Moise, pururea învăţându-te în legea Domnului; cu cuvintele şi cu fapta te-ai făcut lumina lumii, rugându-te neîncetat pentru toţi cei ce te fericesc pe tine, întru tot fericite Părinte înţelepte Grigore.

Cântarea a 7-a: Irmos: Tinerii în bună…

Alergarea postului săvârşind şi credinţa, Fericite, păzind, ca cel ce eşti plin cu adevărat de înţelegere duhovnicească, de Dumnezeu Înţelepţite, cununa dreptăţii ai luat de la Hristos; şi acum te odihneşti în locaşurile cele luminate, dimpreună cu drepţii strălucind, Preaslăvite. Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Una gândind, aceea ce te-a povăţuit pe tine la viaţă, frumuseţile lumii le-ai trecut, pentru aceasta moştenirea cea mai presus de lume ai câştigat, pentru care luminează sufletele celor ce te laudă pe tine Grigore, învrednicindu-i nespusei luminări şi înălţări, strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Slavă…

Împovăraţi fiind de păcate şi gârbovi de patimi, la tine, Părinte, alergăm, pentru amândouă căutând mântuire. Ci ca un Părinte ales, Stăpânului Hristos roagă-te să ne ridice din prăpastiile cele păgubitoare de suflet, ca să cântăm cu mulţumire: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum…, a Născătoarei:

Curata de Dumnezeu Născătoare, rănile sufletului meu, smintelile şi căderile în păcate curăţeşte-le, prefăcându-le spre Izvoarele cele din coapsele naşterii tale şi spre repejunile cele ce curg dintr-însele, căci către tine strigăm şi la tine alergăm şi pe tine te chemăm cea plină de har.

Cântarea a 8-a: Irmos: Cuptorul cel răcorit…

Întru mutarea către Hristos, Părinte, iubirea cea multă s-a supus ţie, ca de demult lui Moise, văzătorului de Dumnezeu. Căruia prin bunătăţi asemenea făcându-te, ai despărţit marea patimilor şi neoprit ai trecut la pământul făgăduinţei, biruind pe cei potrivnici şi cântând: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Vestea graiurilor tale celor izvorâtoare de miere, Preafericite, în tot pământul a ieşit şi razele tale şi lumina minunilor şi dumnezeieştile arătări ale lucrurilor, la marginile lumii, au strălucit.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Racla moaştelor tale, izvor de vindecări s-a arătat, izvorând mir binemirositor, cu care te rog spală inima mea, bună mireasmă lui Hristos arătându-mă pe mine; mintea mea o veseleşte, ca să laud pomenirea ta cea purtătoare de lumină şi să cânt: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum…, a Născătoarei:

Cel ce peste toate este desăvârşit şi cu firea şi cu fiinţa nepipăit mie pipăit s-a arătat, din tine, Cea neispitită de nuntă, cu trup înfăşurat. Pe Care cu de-adinsul roagă-L să-mi uşureze sarcina fărădelegilor mele şi să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine. Preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Cântarea a 9-a: Irmos: Taină străină…

Graiurile dumnezeieştilor tale vestiri şi învăţăturile dumnezeiescului har, ca un fulger grabnic, au înconjurat tot pământul, căci Treimii într-o unime şi unimii în Treime a ne închina ne-ai învăţat pe noi, Grigore, propovăduind.

Sfinţitu-te-a Domnul din pântece, Fericite, şi către Dânsul ai îndreptat călătoriile tale. Drept aceea te-ai numărat cu preacuvioşii cei ce dumnezeieşte au vieţuit, cu care dimpreună te îndulceşti de dumnezeiasca slavă, Prealăudate.

Slavă…

Asemenea îngerilor vieţuind pe pământ, având întru pomenire pe Hristos Cel ce s-a răstignit pentru noi pe Cruce, viaţa răstignită ai avut şi sfârşit fericit ai luat şi împreună părtaş dumnezeieştii Lui slave te-ai făcut. Ci ca cel ce dimpreună cu îngerii stai înaintea lui, roagă-L pentru cei ce cu dragoste laudă pomenirea ta.

Şi acum…, a Născătoarei:

Pe Emmanuil Stăpânul a toată făptura L-ai născut fără stricăciune, rămânând fecioară, şi după naştere Maică Fecioară; pe Acela neîncetat roagă-L, de ispitele vrăjmaşului, să mântuiască pe cei ce scapă sub acoperământul tău.

LUMINÂNDA Sfântului:

Podobie: Privind ucenicii…

Trupul ţi-ai supus minţii tale şi l-ai chivernisit, de Dumnezeu înţelepţite, cu mare înţelepciune. De unde şi înalt făcându-te, răsplătire al luat în ceruri cu îngerii, a lăuda pe Mântuitorul tuturor (de două ori ).

Slavă… Şi acum…, a Înainte-prăznuirii:

Pe ceea ce este Biserica a înţelepciunii lui Dumnezeu şi scaun mai înalt decât heruvimii, Preacurata de Dumnezeu Născătoarea, bine o împodobeşte Zaharia, ca să o primească pe dânsa uşile Templului în Sfânta Sfintelor, şi cu noi cântă cele dinaintea-prăznuirii Fecioarei, din care Hristos Domnul întrupându-se, lumea mântuieşte.

LA LAUDE

Stihirile pe 6: ale Înainte-prăznuirii 3, şi ale sfântului 3.

Stihirile Înainte-prăznuirii, glasul 1:

Podobie: Ceea ce eşti bucuria…

Veniţi credincioşii adunându-ne, cu cântări să cinstim, pe ceea ce s-a născut în chip minunat din maica stearpă, pe Mireasa lui Dumnezeu, Maica Făcătorului; şi cu fecioare şi cu făclii să o întâmpinăm pe ea, intrând în Templu în cele Sfinte.

Ca nişte flori de multe feluri adunând din grădinile cele înţelegătoare ale cuvintelor celor duhovniceşti, cununi de laude cu bucurie să împletim Fecioarei şi dar înaintea-prăznuirii aceleia, după vrednicie să le aducem.

Să se împodobească uşile Templului Domnului şi să se deschidă şi pe ceea ce este casă a slavei şi singură mai înaltă decât cerurile, mai presus de minte, să o primească bucurându-se şi pe Hristos Mântuitorul să-L laude.

Alte stihiri, ale sfântului, glasul al 4-lea:

Ca un soare prealuminat răsărind, Preacuvioase, întru tot sfântă pomenirea ta, raze strălucesc lucrarea faptelor tale celor bune, Preafericite Grigore, luminând simţirile credincioşilor cu lumina minunilor tale. Pentru aceasta dar, prăznuind cu bucurie, lăudăm şi cu credinţă fericim, întru tot cinstită pomenirea ta.

Ca un înger vieţuind pe pământ, Mărite, prin înfrânare topindu-ţi trupul tău cu privegherea şi aducerea aminte de moarte, cu osârdie învăţându-te, dumnezeieşti fapte ai crescut, Părinte, şi cu mari suişuri la vârful cel dorit, la însuşi Hristos, cu adevărat prin acestea te-ai apropiat.

Patimile trupeşti prin înfrânare şi prin neîncetată rugăciune le-ai omorât, şi pe şarpele cel amăgitor cu curgerile lacrimilor tale le-ai înecat, Părinte. Şi lui Dumnezeu L-ai făcut bineplăcut mai mult decât cei mulţi, preaminunate Grigorie. Pentru aceasta cu dumnezeieşti daruri te-a împodobit pe tine Iisus, Iubitorul de oameni şi Mântuitorul sufletelor noastre.

Slavă…, glasul al 8-lea:

Mulţimile călugărilor pe tine îndreptătorul te cinstim, Grigore, Părintele nostru. Că prin tine pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umbla am cunoscut. Fericit eşti că lui Hristos ai slujit şi ai biruit puterea vrăjmaşului, cel ce eşti cu îngerii împreună-vorbitor, cu drepţii şi cu cuvioşii împreună-locuitor, cu care roagă-te Domnului, să miluiască sufletele noastre.

Şi acum…, a Născătoarei, asemenea:

După ce te-ai născut tu, dumnezeiască Mireasă Stăpână, ai venit în Templul Domnului, ca să te hrăneşti în Sfânta Sfintelor, ca o sfinţită. Atunci şi Gavriil a fost trimis la tine, Cea cu totul fără prihană, hrană ţie aducându-ţi. Cele cereşti toate s-au minunat, văzând pe Duhul Sfânt întru tine sălăşluindu-se. Pentru aceasta, nespurcată, neîntinată, Ceea ce eşti în cer şi pe pământ slăvită, Maica lui Dumnezeu, mântuieşte neamul nostru cu rugăciunile tale.

Doxologia cea mare. Ecteniile şi otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul Înainte-prăznuirii, Cântarea a 3-a pe 4, şi din Canonul sfântului, Cântarea a 6-a pe 4.

Prochimen.

Apostolul din Cartea către Galateni: Fraţilor roada Duhului…

Aliluia

Evanghelia de la Matei: Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Toate-Mi sunt date Mie de la Tatăl…

CHINONICUL Întru pomenire veşnică va fi dreptul; de auzul rău nu se va teme.

Sursa: Mineiul (lunile iulie-decembrie), Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2001

Acatistul Sfântului Grigorie Decapolitul

După obişnuitul început, se zic:

CONDACELE ŞI ICOASELE:

Condacul 1:

Apărătorul nostru şi folositorul cel fierbinte, după datorie mulţumiri aducem ţie, Sfinte, noi cei izbăviţi din nevoi cu rugăciunile tale. Ci precum cel ce ai către Domnul îndrăzneală, din toate primejdiile izbăveşte-ne pe noi, ca să-ţi cântăm ţie : Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!

Icosul 1:

Îngerească viaţă alegând a petrece pe pământ, părinte, ca să te bucuri cu îngerii în ceruri, ai părăsit toate cele veselitoare ale lumii şi hrănindu-te cu dumnezeiasca dragoste ai alergat la limanul cel de mântuire al sihăstriei; pentru care noi minunându-ne zicem ţie:

Bucură-te, că din pruncie ai ridicat pe umeri Crucea Mântuitorului Hristos; Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos ai uitat dorul părinţilor tăi; Bucură-te, că ai ales fecioria mai mult decât nunta; Bucură-te, că te-ai logodit ţie curăţia; Bucură-te, că nu te-ai amăgit ca Adam prin lăcomie; Bucură-te, că prin postire ai domolit săltările trupului; Bucură-te, că ai câştigat în inima ta frica Domnului; Bucură-te, că dintr-însa ai născut duh de mântuire; Bucură-te, căci cu secera rugăciunii ai curăţit spinii patimilor; Bucură-te, căci cu plugul înfrânării ai arat pământul sufletului tău; Bucură-te, că ai semănat într-însul seminţele dreptei credinţe; Bucură-te, ca dintr-însele odrăsleşti nouă roadele tămăduirilor; Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!

Condacul al 2-lea:

Văzându-se pe sine sfântul izbăvit de grijile lumeşti, tăinuindu-se de slugile sale, a alergat la părintele şi păstorul care l-a învăţat rânduiala vieţii sihăstreşti, şi l-a trimis a se nevoi cu pustnicii cei ce petreceau acolo aproape de dânsul şi cu care a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Înţelegerea cea răzvrătită a răucredinciosului igumen cunoscând-o, cu îndrăzneală l-ai înfruntat în sobor mustrându-l; iar el trufaşul, mâniindu-se, a poruncit ca să te bată fără milă; tu însă, primind mulţimea loviturilor ca nişte rouă cerească, mulţumit-ai lui Dumnezeu; pentru care noi, lăudând ravna ta cea dumnezeiască, grăim ţie:

Bucură-te, că ai vădit cu îndrăzneală eresurile celor răucredincioşi; Bucură-te, că ai fugit de locuirea cea împreună cu dânşii; Bucură-te, că pentru dreapta credinţă primind răni te bucurai ca apostolii; Bucură-te, apărătorul dogmelor celor soborniceşti şi apostoleşti; Bucură-te, râvnitorul vieţii îngereşti; Bucură-te, locuitorul pustiei cel ales; Bucură-te, că prin vărsările lacrimiior ai stins focul păcatului; Bucură-te, că prin stările la privegheri ai adormit valurile patimilor; Bucură-te, căci cu dumnezeiască smerenie ai smerit răutatea vrăjmaşilor diavoli; Bucură-te, că nu te-ai amăgit de nălucirile lor cele prefăcute în chip de lumină; Bucură-te, că prin sihăstrie te-ai arătat ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor; Bucură-te, căci cu lucrarea cuvântului te-ai arătat viţă mult roditoare; Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!

Condacul al 3-lea:

Puterea Celui Preaînalt prin rugăciunile tale cele primite pogorându-se, a gonit pe diavolii care te supărau şi te chinuiau spre păcatul trupesc; de care izbăvindu-te în vis prin venirea Preacuratei Maicii lui Dumnezeu ce s-a arătat în chipul maicii tale, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având dorire să vezi pe fratele tău cel după trup, ai trimis la dânsul pe ucenicul tău; iar tu, fiind cuprins de lumina cerească ce s-a pogorât peste tine, ai petrecut în bună mireasmă multe zile, până ce s-a întors ucenicul; atunci te-ai deşteptat, iar el înţelegând acea taină preamărită, a grăit către tine:

Bucură-te, văzătorule de cereşti vedenii; Bucură-te, locaş de cerească lumină; Bucură-te, că prin buna mireasmă a ei te-ai izbăvit de curgerea sângelui; Bucură-te, că printr-însa ai scăpat de patimi şi de supărările diavolilor; Bucură-te, că, răstignindu-te lumii, Domnului te-ai adus jertfă; Bucură-te, căci cu sudorile sihăstriei ai stins cărbunii patimilor; Bucură-te, că ai fost pildă tuturor spre mântuire; Bucură-te, că pe mulţi mântuiţi ai adus Domnului; Bucură-te, temelia cea neclintită a pustniceştilor strădanii; Bucură-te, că ai înflorit ca un trandafir şi crin bine mirositor în văile sihăstriei; Bucură-te, că de la cer ai primit dar în chipul focului; Bucură-te, că ai strălucit mai mult decât soarele; Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!

Condacul al 4-lea:

Vifor de gânduri îndoite având sfântul pentru vedenia de care a fost uimit în multe zile, a chemat pe unchiul şi părintele său Simeon ca să vină la dânsul; de la care luând bună încredinţare că vedenia aceea n-a fost de la întunecaţii diavoli, ci dumnezeiască şi îngerească, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzit-ai glas din cer strigându-te ca pe patriarhul Avraam: ieşi din pământul tău şi din rudenia ta şi mergi în pământul în care vei putea sluji lui Dumnezeu; şi îndată ascultând dumnezeiasca poruncă, sculându-te, te-ai dus; pentru aceea grăim:

Bucură-te, că te-ai făcut următor lui Avraam cu credinţă; Bucură-te, căci ca dânsul ai părăsit patria şi neamul; Bucură-te, cu Isaac moştenitorule al credinţei; Bucură-te, cu Iacov minte văzătoare de Dumnezeu; Bucură-te, noule Moise cu nerăutatea; Bucură-te, noule David cu blândeţea; Bucură-te, că te-ai arătat nou Iov cu răbdarea; Bucură-te, că ai râvnit credinţa lui Iosif; Bucură-te, că pentru credinţă te-ai aprins cu râvnă ca Ilie; Bucură-te, căci cu îndrăzneală ai mustrat ca Botezătorul; Bucură-te, bărbat ai doririlor duhului, noule Daniele; Bucură-te, profet văzător de cele viitoare; Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!

Condacul al 5-lea:

Stea nerătăcită mult-luminoasă povăţuită de Duhul Sfânt te-ai arătat în pustietăţi şi în oraşe, strălucind cu minunile, diavolii gonind şi bolile tămăduind; pentru care de către toţi vestindu-se minunile tale, cu mulţumire se aduce lui Dumnezeu cântare: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând popoarele faptele tale cele bune şi viaţa ta cea mai presus de om, cu credinţă au alergat ca la un trimis al lui Dumnezeu, primind folosul cererilor; cu care şi noi împărtăşindu-ne de facerile tale de bine, după Evanghelie preamărind pe Tatăl Ceresc cu mulţumire cântăm ţie:

Bucură-te, că ai îmbogăţit pe cel sărac din Priconis ca marele Nicolae; Bucură-te, că te-ai arătat cu blândeţe către cel ce te-a bătut ca pe o iscoadă; Bucură-te, că ai vădit avuţia lui Mercurie că era din nedrepte agoniseli; Bucură-te, că ai izbăvit din mare pe călugărul ce-ţi slujea ţie; Bucură-te, că la Roma te-ai arătat mare făcător de minuni; Bucură-te, că de acolo ai fugit de lauda oamenilor; Bucură-te, că în Sicilia ai gonit pe balaurul ce se pornise asupra ta; Bucură-te, că acolo pe femeia cea desfrânată ai îndreptat-o la pocăinţă; Bucură-te, căci cu rugăciunea ta către Dumnezeu ai îmblânzit pe cetăţenii idrisini; Bucură-te, că în chip nevăzut ai trecut prin oastea de saracini; Bucură-te, că ai vindecat mâna ce se uscase a saracinului pe care o ridicase ca să te junghie; Bucură-te, căci cu rugăciunile tale s-a tămăduit cel îndrăcit; Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!

Condacul al 6-lea:

Propovăduitor, purtător de Dumnezeu fiind, ai învăţat a ne închina Treimii în Unime şi Unimii în Treime şi făcându-te vas ales ca marele Pavel, te-ai aprins de râvnă, dorind de mucenicie pentru sfintele icoane; iar Dumnezeu te-a păzit în viaţa aceasta ca să foloseşti multora care au cântat Lui: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Strălucind tu ca al doilea Pavel în Tesalonic, petreceai în multe lipsuri dintre cele ale vieţii trupeşti; dar Dumnezeu purtând grijă de tine, te hrănea prin cinstita femeie, ca pe Ilie prin corbi şi ca pe Daniel în groapa leilor prin îngeri; iar noi, auzind credinţa ce aveai către Dumnezeu în Care ai nădăjduit, grăim ţie:

Bucură-te, că în multă lipsă fiind nu ai slăbit nevoinţele sihăstriei; Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos ai răbdat foamea şi lipsa de îmbrăcăminte; Bucură-te, că ai folosit pe femeia cea săracă cu izvorârea de smoală; Bucură-te, că ai vădit pe cel ce ascunsese din milostenia cea rânduită pentru săraci; Bucură-te, că ai tămăduit pe cel nebun îndrăcit ce sărise în spatele tău; Bucură-te, că ai vădit pe călugărul ce se prefăcea că este îndrăcit; Bucură-te, căci cunoscând vicleşugurile diavolilor, ca pe nişte păianjeni le-ai risipit; Bucură-te, că întru toate desăvârşit i-ai ruşinat pe ei; Bucură-te, că mai înainte ai spus pristăvirea stâlpnicului şi a celor doi fraţi; Bucură-te, că asemenea ai vestit şi altui bătrân să-şi gătească mormântul; Bucură-te, căci cunoscând cu duhul, ai înfruntat pe cel ce nu îngropase pe cel mort găsit pe cale; Bucură-te, că deştepţi mintea celor ce sunt îngropaţi în mormântul lenevirii; Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!

Condacul al 7-lea:

Vrând odinioară să mergi în părţile slovenilor spre a vieţui în mai multă linişte acolo, mergând puţin pe cale, te-ai întors degrab, căci ai cunoscut urgia lui Dumnezeu ce era să cadă peste puţin timp asupra lor; iar ucenicul tău spăimântându-se de mai înainte cunoaşterea ta, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Arătat-a Dumnezeu prin tine minune preamărită cu boierul cel închis în temniţă, căci hotărât fiind el de pierzare, ai cunoscut aceasta cu darul lui Dumnezeu; pentru care asemănându-te marelui Nicolae, îndată ai alergat la mai-marele cetăţii şi cu multe rugăciuni l-ai izbăvit din amara moarte; iar el aducându-ţi mulţumire, a grăit către tine:

Bucură-te, izbăvitorul celor osândiţi la moarte; Bucură-te, ajutătorul celor în primejdii; Bucură-te, că ai fost liman celor învăluiţi de marea acestei vieţi; Bucură-te, că din nevoi se izbăveau şi se izbăvesc cei ce cheamă numele tău; Bucură-te, că mai înainte cunoscând venirea ucenicului tău l-ai întâmpinat; Bucură-te, că ai izbăvit de moarte pe cel muşcat de viperă; Bucură-te, că ai izbăvit pe fecioară de durerile ochilor şi de orbire; Bucură-te, că ai tămăduit de răceală pe cel bolnav ce se culcase pe patul tău; Bucură-te, că ai tămăduit pe cel bolnav de friguri prin îmbrăcarea cu rasa ta; Bucură-te, că ai izbăvit pe o femeie săracă, bolnavă de durerea capului; Bucură-te, că ai gonit pe diavolul din călugărul ce se chinuia rău; Bucură-te, primeşte de la noi cei supăraţi de diavoli, de trup şi de lume; Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!

Condacul al 8-lea:

Străină viaţă petrecând pe pământ, fericite părinte Grigorie, cu totul ţi-ai înălţat mintea către cele cereşti, minunând pe îngeri şi pe oameni cu răbdarea ta; pentru aceasta acum luând răsplătire de la Dumnezeu cânţi Lui neîncetat împreună cu îngerii: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cu trupul ai fost întru cei de jos ca un om, iar cu mintea nu te-ai dezlipit de cele de sus; pentru aceasta te-ai învrednicit a scoate foc din gura ta, care ţi-a luminat faţa mai mult decât soarele; de care înfricoşându-se ucenicul tău, i-ai poruncit ca până la sfârşitul tău să păzească taina, ferindu-te de laudele oamenilor; deci şi noi cu dânsul grăim ţie:

Bucură-te, cel ce ai lucrat privind spre cele de sus; Bucură-te, că întotdeauna ai privit la sfârşitul lucrării cea de Dumnezeu iubită; Bucură-te, că pentru neîncetatele rugăciuni ai primit de la Dumnezeu sabie aurită; Bucură-te, căci cu dânsa ai tăiat spinul păcatului; Bucură-te, că în trup fiind ai auzit cântare îngerească; Bucură-te, că prin curăţia minţii te-ai învrednicit de taine dumnezeieşti ca acestea; Bucură-te, căci cu voinţa cea îndreptată spre Dumnezeu te-ai îndumnezeit după dar; Bucură-te, că în trup fiind te-ai făcut locaş curat Preasfintei Treimi; Bucură-te, că în chip nevăzut ai mers cu Ioan ucenicul tău pe cale; Bucură-te, că de multe ori te-ai arătat unchiului tău în vremea rugăciunii; Bucură-te, că mai înainte apucând ai mântuit pe stâlpnicul ce era să cadă în păcat; Bucură-te, grăim ţie cei ce ne izbăvim de toate păcatele în toată vremea; Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!

Condacul al 9-lea:

Toată latura Decapolei, Asia, Bizanţul, Tesalia, Roma, Răsăritul şi Apusul propovăduiesc lucrarea minunilor tale, cu care pe mulţi din dureri şi din necazuri i-ai izbăvit, vrednicule de minune, pe cei ce au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei mult bârfitori, care se fălesc numai cu filozofia cea deşartă, nu pricep cum tu, în trup muritor fiind, ai biruit hotarele firii, vieţuind ca un fără de trup cu darul lui Dumnezeu; iar noi mulţumire aducând Celui ce te-a mărit în viaţă şi după moarte, cântăm ţie:

Bucură-te, că prin multă strădanie ai câştigat înţelepciunea cea de sus; Bucură-te, cel ce ai defăimat înţelepciunea cea deşartă; Bucură-te, cel ce ai fost dulce la cuvânt şi mângâietor în învăţături; Bucură-te, cel ce multe cetăţi le-ai izbăvit din rătăcirea idolilor; Bucură-te, că corabia Bisericii lui Hristos la liman bun a ajunge te-ai nevoit; Bucură-te, că pentru dânsa te-ai primejduit până la moarte; Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos te-ai nevoit până la vărsarea sângelui; Bucură-te, căci cu râvna dreptei credinţe te-ai făcut mucenic fără de sânge; Bucură-te, că ai mărturisit pe Hristos a fi Dumnezeu şi om; Bucură-te, că icoană ai zugrăvit întrupării Lui; Bucură-te, căci cu focul duhului ai ars bârfelile ereticilor, ca pe nişte neghină şi pleavă; Bucură-te, căci cu lopata dreptei credinţe le-ai vânturat pe ele; Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!

Condacul al 10-lea:

Voind a te asemăna Stăpânului Hristos, cu nerăutate ai iubit pacea şi dragostea şi n-ai răsplătit rău pentru rău; ci pentru cei ce te-au năpăstuit şi te-au bătut te-ai rugat, ca şi Acela pentru răstignitorii Lui şi ca întâiul mucenic Ştefan pentru cei ce l-au ucis cu pietre; cu care acum bucurându-te, cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid nebiruit împotriva patimilor şi tare nesurpat al curăţiei te-ai arătat, părinte cuvioase, căci cu privegherea gonind somnul lenii te-ai făcut casa Duhului Sfânt şi nici măcar în somn sau în vis n-au putut diavolii cu năluciri să te înşele; pentru care noi lăudându-te grăim către tine:

Bucură-te, păzitorul cel ales al fecioriei; Bucură-te, că urmarea lui Hristos ca Pavel în trupul tău o ai purtat; Bucură-te, că eşti numit cu numele privegherii; Bucură-te, că te-ai învrednicit de cămara cea de mire a Mântuitorului Hristos; Bucură-te, slujitorule al Preacuratei Fecioare şi Maicii lui Dumnezeu; Bucură-te, apărătorule al cinstitei sale icoane; Bucură-te, că prin alegerea lui Dumnezeu ca un vrednic ai primit preoţia; Bucură-te, că ai adus lui Hristos jertfă cu inima curată; Bucură-te, că pe mulţi i-ai tras din adâncul pierzării de suflet; Bucură-te, că pe mulţi i-ai făcut îngeri la minte; Bucură-te, că din poftele cele necurate izbăveşti pe mulţi; Bucură-te, că potoleşti aprinderea patimilor noastre celor trupeşti; Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!

Condacul al 11-lea:

Împăratul Împăraţilor şi Dumnezeu vrând să te cheme la Sine ca să-ţi răsplătească cu bogate daruri pentru multe ostenelile tale, a îngăduit să pătimeşti de boală cumplită; din care după rugăciunea ta izbăvindu-te, ai cerut boala dropicii, prin care s-a făcut mai mult arătată răbdarea ta; iar tu până la sfârşit ai dat lui Dumnezeu laudă, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Făclie primitoare de lumină înţelegătoare te cunoaştem pe tine, părinte, ca râvnind la bunătăţile cuvioşilor celor mai înainte de tine, te-ai aprins de dumnezeiescul foc, pe care Domnul a venit să-l arunce pe pământ şi ai ars toată materia cea poftitoare de cele de jos şi către cunoştinţa cea dumnezeiască ai povăţuit pe cei ce au năzuit către tine; pentru care grăim ţie:

Bucură-te, că întru toate te-ai făcut următor al marelui Antonie; Bucură-te, cel ce cunoşti gândurile ca marele Eftimie; Bucură-te, cel ce înfrânezi poftele ca Sava sfinţitul; Bucură-te, învăţătorule al pustiei ca marele Teodosie Chinoviarhul; Bucură-te, cel ce iubeşti tăcerea ca marele Arsenie; Bucură-te, cel ce îndrepţi spre pocăinţă ca Efrem Sirul; Bucură-te, stâlp al răbdării şi făcător de minuni; Bucură-te, apărătorule al dreptei credinţe ca şi mărturisitorii Maxim şi Teodor Studitul; Bucură-te, că ai vieţuit în blândeţe şi în nerăutatea inimii; Bucură-te, că te-ai făcut comoară a toată fapta bună; Bucură-te, că prin aceasta te-ai făcut bună mireasmă a lui Hristos; Bucură-te, că te desfătezi întru viaţa veseliei cea de taină; Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!

Condacul al 12-lea:

Vrând unchiul şi părintele tău să te vadă mai înainte de a trece tu din viaţa aceasta, ţi-a scris să mergi la dânsul, aflându-se închis pentru sfintele icoane; iar tu, fericite, deşi erai cuprins de boală, ai mers cale îndelungată, ca un diamant mult-răbdător, şi sărutându-vă unul pe altul şi duhovniceşte bucurându-vă, v-aţi despărţit; şi după pătimirea unui an deplin în cumplită boală ai adormit somnul cel cuvios al Sfinţilor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând adormirea ta, te lăudăm ca pe cel ce bine te-ai nevoit, alergare ai săvârşit, credinţa ai păzit; pentru care mărturie este cinstitul tău trup, care cu darul lui Dumnezeu se păzeşte întreg şi nestricat. Din el culegem noi nenumărate tămăduiri de boli, de faceri de minuni şi grăim ţie cu credinţă:

Bucură-te, cel ce ai fost înger în trup şi acum dănţuieşti cu îngerii; Bucură-te, Sfinte, care te veseleşti cu toţi sfinţii; Bucură-te, cu apostolii şi cu mucenicii vorbitorule; Bucură-te, cu cuvioşii şi cu drepţii locuitorule; Bucură-te, că după trup ţi-a fost naşterea şi creşterea Decapolia; Bucură-te, că în veci moşteneşti Ierusalimul cel de Sus; Bucură-te, comoară nepreţuită a ţării Valahiei; Bucură-te, că de multe feluri de primejdii pe aceasta o păzeşti; Bucură-te, lauda cea de cinste a sfintei Mănăstiri Bistriţa; Bucură-te, podoaba a tot clerul bisericesc; Bucură-te, mângâierea celor deznădăjduiţi; Bucură-te, bucuria celor scârbiţi; Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!

Condacul al 13-lea:

O, Părinte Sfinte Preacuvioase Grigorie, plăcutule al lui Hristos şi ajutătorul tuturor celor în nevoi, care în viaţa ta pe pământ după Evanghelie ai fost lumina lumii, iar după moarte din purtarea de grijă a lui Dumnezeu ai fost dat păzitor acestei ţări creştine (şi acestui sfânt locaş) prin aducerea sfintelor tale moaşte, primind acum acest puţin dar de la noi smeriţii, mijloceşte către Dumnezeu ca în veacul acesta să ne izbăvească de toată primejdia şi neputinţa, iar în cel viitor de veşnicele chinuri şi împreună cu tine să ne învrednicească în pământul celor vii să cântăm Lui: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zic iarăşi

Icosul 1: ” Îngerească viaţă…” şi Condacul 1: „Apărătorul nostru…”

După aceea zicem aceste rugăciuni:

RUGĂCIUNEA 1:

O, Preacuvioase Sfinte Grigorie, credem că încă în trup vieţuind te-ai făcut locaş Sfintei Treimi, la Care acum mutat fiind, neîncetat te rogi împreună cu toţi sfinţii şi cu Preacurata Maica lui Dumnezeu pentru întărirea sfintelor Biserici, a patriarhilor, a împăraţilor, a domnilor, a supuşilor, a preoţilor, a călugărilor şi pentru sănătatea şi mântuirea tuturor dreptcredincioşilor creştini. Cu umilinţă cădem la sicriul sfintelor tale moaşte şi le sărutăm cu dragoste, rugându-te: întăreşte şi păzeşte acest sfânt locaş, pe care ţi l-ai ales sălaş, această sfântă mănăstire care te are pe tine apărător întru sine, precum şi toate oraşele şi satele şi pe toţi locuitorii din ele. Nu trece cu vederea nici pe cei ce năzuiesc la sfintele tale moaşte, care cu credinţă căzând se închină şi le sărută, rugându-se a li se dărui sănătate şi izbăvire de supărarea duhurilor necurate şi de alte boli nenumărate, care dobândindu-şi dorita izbăvire şi sănătate, împreună cu noi lui Dumnezeu să-l înălţăm slavă, iar ţie pentru datornica mulţumire îţi aducem icoasele acestea întru care mărim şi lăudăm nevoinţele tale, privegherile, posturile, rugăciunile, luptele cu diavolii, bătăile şi toate ale tale fapte bune; pentru care toţi zicem: Bucură-te, Preafericite Părinte, Preaînţelepte Grigorie!

RUGĂCIUNEA a 2-a:

O, întru tot Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie, cel ce din pruncie te-ai dat pe tine Domnului rănindu-te de focul dragostei Lui şi părăsind toate deşertăciunile lumii ca pe nişte gunoaie, lăsând şi pe părinţii tăi, ai urmat cu toată dragostea după Dânsul, iubindu-L mai mult decât toate bunătăţile cele trecătoare ale lumii acesteia. Că luminându-ţi-se ochii sufletului tău, cu toată curăţia I-ai slujit Lui ca un înger în trup, Care te-a preamărit cu darul facerii de minuni în viaţă şi după moarte, că aşa măreşte Dumnezeu pe cei ce-L slăvesc pe El. De la Care, fericite, după multe trude şi osteneli ai aflat har şi milă, ca sfinţindu-te priveşti cu cetele îngereşti la lumina cea preadulce a Preasfintei Treimi. Rugămu-te dar, Sfinte al lui Dumnezeu, primeşte aceste rugăciuni de la noi slugile tale, care nădăjduim la ajutorul tău, cei ce ne-am îmbogăţit cu Sfintele tale moaşte, care cu darul lui Dumnezeu revarsă mireasmă bună şi încuviinţată celor credincioşi. Deci avându-te către Milostivul Dumnezeu bun părtinitor, aducem ţie această puţină a noastră rugăciune şi fii folositor şi rugător pentru noi către Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale să fim apăraţi de luptătorii noştri vrăjmaşi văzuţi şi nevăzuţi, izbăvindu-ne şi de toată ispita şi necazul cel negândit şi neaşteptat şi de chinurile cele veşnice ce va să fie şi să aflăm milă în ziua judecăţii a ne învrednici şi noi cu tine de nespusele bunătăţi, privind lumina cea preadulce şi desfătată a Feţei lui Dumnezeu, slăvind pe Tatăl, şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sursa: Acatistier, Ed. Biserica Ortodoxă Alexandria, 2004, p. 240-255, Acatistul Cuviosului Părintelui nostru Grigorie Decapolitul

Paraclisul Sfântului Grigorie Decapolitul

După obişnuitul început, se zic:

Troparul Sfântului

Glasul al 3-lea

Chip te-ai făcut înfrânării şi prin dumnezeiescul Duh, pe toţi ai luminat. Alegerea dreptei credinţe ai săvărşit-o şi cu învăţăturile tale lumea ai luminat şi ai mustrat cugetele celor rău credincioşi. Părinte preacuvioase Grigorie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă… Şi acum… A Născătoarei

Pre tine ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu Fecioară. Căci cu trupul cel luat de tine, Fiul tău şi Dumnezeul nostru, prin Cruce luând patimă, ne-a izbăvit pre noi din stricăciune, ca un iubitor de oameni.

Psalmul 50

Canonul Sfântului Grigorie Decapolitul

Cântarea 1, glasul al 8-lea Irmos

Apa trecând-o ca pe uscat, şi din răutatea egiptenilor scăpând, israeliteanul, striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Pripeală: Sfinte preacuvioase Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi (se repetă înainte de toate troparele care nu au: Slavă… Şi acum….)

Smeritul meu suflet omorât cu dulceţile trupului, înviază-l, părinte Grigorie, cu rugăciunile tale, că viaţa cea veşnică ai dobândit-o, omorând pe omul cel vechi cu nevoinţele pustniciei. Înfrânându-ţi dulceţile trupului cu puterea minţii, din pruncie te-ai făcut vas ales Duhului, părinte, arătând lucrurile Lui prin blândeţe şi smerenie, văzătorule de Dumnezeu.

Slavă…

Cu iubire dumnezeiască, poftele trupului le-ai veştejit şi ţi-ai dobândit soţie curăţia, fericite, din care s-au născut ţie fii bunătăţile preamărite, care te-au făcut pe tine dar bine primit lui Dumnezeu.

Şi acum…

Ceea ce eşti scară cerească, care ajunge de la pământ la cer, prin care Cuvântul lui Dumnezeu cu oamenii S-a unit,Preacurată, binecuvântată, minune negrăită, vedere necuprinsă cu mintea, miluieşte pe cei ce se roagă ţie.

Cântarea a 3-a Irmos

Doamne, Cela Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unul Iubitorule de oameni.

În muntele faptelor bune alergând, cuvioase, ai intrat în norul privirii la cele de sus şi ai cunoscut pe cât ai putut cuprinde pe Cel necuprins de fire, fiind plin de lumină, părinte.

Cel Ce S-a născut în peşteră pentru mântuirea neamului omenesc, pe tine cel ce ai locuit în peşteră, preafericite, cu lumina cerească te-a luminat, ca pe Pavel, luminos arătându-te, părinte Grigorie.

Slavă…

Uşa cea cerească, Preacurată Maică a lui Hristos, ţie, celui împresurat de asupririle diavoleşti, părinte, ţi-a dat aripi şi puternic asupra potrivnicului te-a făcut, cu harul Duhului Sfânt, şi ai biruit toate uneltirile lui.

Şi acum…

Bucură-te, ceea ce ai născut pe Domnul tuturor; Bucură-te, ceea ce ai mijlocit viaţa oamenilor; Bucurăte, munte umbrit şi netăiat, întărirea credincioşilor; Bucură-te, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.

Următoarele stihuri se zic după Cântarea a 3-a şi a 6-a

Izbăveşte din nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toţi după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca şi către un zid nestricat şi folositor.

Caută cu milostivire, cu totul lăudată, Născătoare de Dumnezeu spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.

Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule… la care pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul;

Doamne miluieşte (de 3 ori)

Apoi preotul zice ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni…

Şi îndată Sedealna, glasul al 4-lea

Cu dumnezeiasca strălucire fiind luminat, ai izgonit întunericul patimilor celor de suflet stricătoare, Grigorie pururea mărite; Înălţându-te spre suirea nepătimirii cea preacurată, ai izvorât preamărite raze de tămăduiri, sălăşluindu-te în lumina cea neapusă a Împărăţiei lui Hristos.

Slavă…

Şi acum…

Astăzi toată lumea s-a umplut de bucurie întru praznicul cel binecuvântat al Născătoarei de Dumnezeu, strigând: Fecioară tu eşti cortul cel ceresc.

Cântarea a 4-a Irmos

Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Cela Ce pentru noi străină pogorâre a avut, Grigorie, străin făcându-Se pentru bunătate, pe tine străin pentru Dânsul văzându-te te-a primit şi dumnezeiesc moştenitor al Împărăţiei Sale strălucit cu bunătăţile te-a făcut.

Pentru Hristos, Cel Ce S-a făcut prunc pentru noi, te-ai dus la şcoala ascultării, prunc cu nerăutate făcându-te, de Dumnezeu înţelepţite părinte; şi cu dumnezeiasca smerenie ai smerit răutatea vrăjmaşilor, fericite Grigorie.

Slavă…

Cu ploile lacrimilor tale, părinte Grigorie, ca şi cu nişte rouă dumnezeiască adăpându-te, întru toată fapta bună ai sporit; toată roada bunătăţii ai înflorit; ca un pom roditor, lângă izvoarele apelor răsădit, ai adus roadele desăvârşirii în pustie.

Şi acum…

Maica lui Dumnezeu binecuvântată, cu totul fără prihană, rănile sufletului meu vindecă-le, desfătările trupului stinge-le; inima mea cea întunecată lumineaz-o; împacă mintea mea şi mă izbăveşte de toată vătămarea şi năvălirea vrăjmaşilor.

Cântarea a 5-a Irmos

Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel preaînalt; pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.

Cu lucrarea cuvântului, viţă aducătoare de roadă te-ai arătat, cuvioase, care aduce struguri de fapte bune care dau din sine vin duhovnicesc de mântuire, părinte, veselind inimile credincioşilor.

Roma cea mărită, părinte, de la Răsărit, pre tine luminător neapus te-a primit prin credinţă şi s-a luminat cu darurile tale cele cinstite; că pe Hristos ai avut în suflet ca o lumină, luminând pe cei ce te văd pe tine, părinte.

Slavă….

Pe şarpele ce se târa şi păzea călcâiul tău, Grigorie, cu dumnezeiasca priveghere, în căile vieţii umblând ca o slugă a lui Dumnezeu, ca un lucrător al poruncilor lui, l-ai omorât cu puterea duhului.

Şi acum…

Folositoare lumii, Maică pururea Fecioară, tu mă ajuţi şi mă povăţuieşti la calea cea dreaptă şi conduci la cărările dreptăţii gândul meu şi mişcările sufletului meu.

Cântarea a 6-a Irmos

Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică din adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

Cu voinţa cea către Dumnezeu fiind îndumnezeit, preasfinte, prin vedeniile cele tainice şi dumnezeieştile străluciri, ca un prooroc îndumnezeit şi ca o slugă a lui Dumnezeu te-ai învrednicit de dumnezeiescul dar.

În linişte şi tăcere, viaţa ta petrecând, Grigorie, te-ai arătat mai presus decât valurile lumeşti şi mai înalt decât patimile şi străin a tot ce este pământesc.

Slavă….

Ca o oglindă curată ai primit dumnezeiasca rază şi ai împodobit ca un vas sfinţit Biserica cea de sus, Grigorie, şi ai luminat adunarea celor întâi născuţi.

Şi acum….

Marie, Maică Preacurată, palat al Împăratului, pe mine cel ce m-am făcut necurat, peşteră tâlharilor, curăţeşte-mă cu rugăciunile tale, arătându-mă Biserică sfântă Celui Ce S-a născut din tine.

Preotul pomeneşte pe cei pentru care s-a făcut paraclisul, aşa cum s-a arătat după cântarea a 3-a

Apoi ecfonisul şi condacul glasului al 3-lea

Soare luminos, pe tine biserica te cunoaşte, care cu podoabele faptelor bune şi cu razele tămăduirilor pe toţi luminezi, a lui Hristos slugă. Pentru aceasta prăznuim dumnezeiasca pomenirea ta şi cinstim nevoinţele tale, preafericite părinte, înţelepte Grigorie.

Prochimen, glasul al 4-lea

Cinstită este înainte Domnului moartea cuvioşilor Lui

Stih: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă

Preotul: Domnului să ne rugăm

Credincioşii: Doamne, miluieşte

Preotul: Că Sfânt eşti, Dumnezeul nostru…

Credincioşii: Amin

Preotul: Şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm

Credincioşii: Doamne miluieşte (de 3 ori)

Preotul: Cu înţelepciune drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie, Pace tuturor

Credincioşii: Şi duhului tău

Preotul: Din Sfânta Evanghelie de la Luca citire

Credincioşii: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie

Preotul: Să luăm aminte

Urmează Evanghelia pe care, în lipsă de preot, poate s-o citească şi un simplu credincios, cu toată smerenia, dragostea, şi cu toată frica:

„În vremea aceea, sta Iisus în loc şes şi mulţime multă de ucenici ai Săi şi mulţime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi al Sidonului, care venise ca să-L asculte şi să se vindece de bolile lor. Şi cei chinuiţi de duhurile necurate se vindecau. Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El, că putere ieşea din El şi îi vindeca pe toţi. Şi El, ridicându-şi ochii spre ucenicii Săi zicea: Fericiţi voi, care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde. Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi vă vor izgoni dintre ei şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca rău, din pricina Fiului Omului. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi vă veseliţi, că, iată, plata voastră multă este în cer”. (Luca 6, 17-23)

Credincioşii: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie

Slavă… glasul al 2-lea

Pentru rugăciunile preacuviosului tău Grigorie, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor tale curăţeşte toate fărădelegile noastre.

Apoi: Stihirea, glasul al 6-lea cântat sau citit

Tinde mâinile tale către Dumnezeu, pentru cei ce năzuiesc la ajutorul tău, Grigorie, purtătorule de Dumnezeu, preaînţelepte şi te roagă pentru dânşii să se izbăvească de scârbă şi de mânia cea viitoare.

Preotul zice: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău, şi binecuvântează moştenirea Ta…

Credincioşii: Doamne, miluieşte (de 12 ori)

Apoi ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni…

Cântarea a 7-a Irmos

Tinerii cei ce au mers în Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Cu vărsările lacrimilor ai stins focul păcatului şi apa nepătimirii şi izvoarele curate ale tămăduirilor izvorăşti, părinte Grigorie, celor ce cântă: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Cu căruţa de văpaie a dragostei curate şi a faptelor bune te-ai ridicat la înălţime, întru care ţi-ai agonisit viaţa, de Dumnezeu înţelepţite, strigând: bine eşti cuvântat, Dumnezeu părinţilor noştri.

Slavă….

Valurile patimilor le-ai secat cu stările la priveghere, şi, adormind cu somnul cel cuvios al sfinţilor, părinte Grigorie, la lumină ai trecut, strigând: bine eşti cuvântat, Dumnezeu părinţilor noştri.

Şi acum…

Ceea ce ai născut Viaţa, Preacurată Fecioară, înviază-mă pe mine, cel ce sunt mort prin păcat, miluieşte-mă şi de Gheena izbăveşte-mă pre mine, cel ce cântă: bine eşti cuvântat, Dumnezeu părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a Irmos

Pe Împăratul ceresc, pe Care-L laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preînălţaţi întru toţi vecii

Prin rugăciunile tale către Dumnezeu, având răbdare, preafericite, ai dobândit ceea ce ai cerut cu credinţă, că noaptea dormind, ţi s-a arătat îngerul ce ţi-a dat sabie de foc, care ţi-a tăiat patimile inimii, şi cu foc dumnezeiesc te-a luminat, curăţindu-te cu mărire negrăită.

Ca un soare prealuminos ai strălucit cu înţelepciunea şi te-ai arătat cu lumina faptelor bune, preacuvioase Grigorie, şi cu strălucirea minunilor ai revărsat raze în tot pământul, luminând pe cei ce cântă cu bună credinţă: Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi; popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tătăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul

Cântare îngerească ai auzit, părinte Grigorie, în trup muritor fiind, din care ţi-ai îndulcit simţirile sufletului şi luminos te-ai cunoscut, strigând Stăpânului: Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Şi acum…

Ceea ce ai născut mai presus de cuvânt pe Judecătorul şi pe Domnul, pe Acela ca pe Fiul tău, roagă-L, Preasfântă, ca în ceasul Judecăţii de osândă şi de foc şi de întunericul cel neluminat şi de scrâşnirea dinţilor să izbăvească pe cei ce cu dreaptă credinţă cântă: Popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Cântarea a 9-a Irmos

Spăimântatu-s-au cerurile şi marginile pământului s-au cutremurat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor în trup, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceasta, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te preamăresc.

Cu sudorile pustiniciei ai stins cărbunii păcatului şi din cer în chipul focului, ai luat harul care nu te-a ars, înţelepte, ci mai mult te-a rourat şi puternic împotriva păcatului te-a arătat.

Ca un trandafir şi ca un crin bine mirositor, ai înflorit în văile pustniciei, părinte Grigorie! Pentru aceasta trupul tău cel sfinţit izvorăşte har cu îmbelşugare, că mireasmă plină de viaţă este şi gura ta, ca un potir plin de aromate s-a arătat.

Astăzi, împreună cu noi, adunarea pustnicilor şi a cuvioşilor se veseleşte. Patriarhii şi proorocii, apostolii şi mucenicii, întru pomenirea ta, Grigorie, împreună cu noi prăznuiesc, cu care pomeneşte pe cei ce te cinstesc cu credinţă, vrednicule de minuni.

Slavă…

Sicriul unde zace cinstitul şi mult pătimitorul tău trup ne izvorăşte nouă daruri de minuni, părinte Grigorie, sfinţind sufletele şi trupurile noastre, ale celor ce ne îmbogăţim cu tine, folositor şi fierbinte sprijinitor avându-te.

Şi acum…

Noi credincioşii, cu bucurie strigăm către tine, Fecioară, ca şi Arhanghelul Gavriil: Bucură-te rai care ai răsărit Pomul Vieţii; bucură-te dezlegarea blestemului, încununarea mucenicilor, lauda cuvioşilor şi întărirea binecredincioşilor creştini.

Apoi urmează aceste stihiri:

În cereştile locaşuri te veseleşti cu îngerii, părinte, şi cu îndrăzneală stând înaintea tronului ceresc, roagă-te Domnului să ne dăruiască nouă iertare de greşeli şi izbăvire de patimi, celor ce săvârşim pe pământ pomenirea ta.

Cu secera rugăciunii ai tăiat spinii patimilor, părinte Grigorie, cu plugul înfrânării ai arat ogorul sufletului tău şi ai semănat într-însul seminţele bunei credinţe din care ne răsar nouă multe tămăduiri.

Vas plin de fapte bune te numim, cuvioase, că ai fost dătător de daruri, iubitor de tăcere, lucrător al privegherii, stâlp înfrânării, locaş necurmat de rugăciune, vistierie Domnului şi fierbinte rugător pentru cei ce te cinstesc pre tine.

Zid şi temelie a dreptei credinţe te numim pe tine, părinte, şi mucenic adevărat, că mustrând pe cei rău credincioşi, de la dânşii ai răbdat chinuri şi bătăi, pentru care acum, în ceruri, te bucuri, fiind încununat cu mărire de la Hristos, Mântuirorul sufletelor noastre.

Slavă….Şi acum… A Născătoarei

Preasfântă Fecioară, primeşte rugăciunile păcătoşilor şi suspinul celor necăjiţi nu-l trece cu vederea, iar pe Cel Ce S-a născut din pântecele tău cel curat, roagă-L să ne mântuiască pe noi, cei ce te mărim pe tine.

După aceasta: Cuvine-se cu adevărat…; Sfinte Dumnezeule…; Preasfântă Treime…; Tatăl nostru….; Că a Ta este Împărăţia…

Apoi troparele acestea, glasul al 3-lea

Chip te-ai făcut înfrânării şi prin dumnezeiescul Duh pe toţi ai luminat. Alergarea dreptei credinţe ai săvârşit-o şi cu învăţăturile tale lumea ai luminat şi ai mustrat cugetele celor rău credincioşi, părinte preacuvioase Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă….Şi acum… A Născătoarei

Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, căci cu trupul cel luat din tine Fiul tău şi Dumnezeul nostru luând prin cruce patima ne-ai izbăvit pe noi din stricăciune ca un iubitor de oameni.

Apoi preotul face otpustul mic, iar de nu este preot se zice:

Pentru rugăciunile Sfinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Sfârşit şi lui Dumnezeu laudă!

Sursa: Viaţa, acatistul şi Paraclisul Sfântului Prea Cuviosului Părintelui nostru Grigorie Decapolitul, Sfânta Mănăstire Bistriţa, 2001, pag. 81-95.

Sursa: //sfintiromani.ro/ro/pagina/221/noiembrie_grigorie_decapolitul_acatistul_paraclisul.html

Se încarcă....

Pe același subiect

6 decembrie: POMENIREA CELUI ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU MAXIM, MITROPOLITUL KIEVULUI ŞI VLADIMIRULUI

Orthodoxia

5 decembrie: Sfântul Sava cel Sfinţit ‒ drumul spre sfințenie

Orthodoxia

5 decembrie: Sfântul Sava cel Sfinţit

Orthodoxia

Acest site foloseste cookies respectand Regulamentul (UE) privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Acept detalii