Canoane de rugăciune TEOLOGIA VECHIULUI TESTAMENT

2 decembrie: SFÂNTUL PROOROC AVACUM (Viaţa, Canonul)

Viaţa şi nevoinţele Sfântului Proroc AVACUM

care se prăznuieşte de către Sfânta Biserică în ziua de 2 decembrie

 

Vestind lumii cea de la amiazăzi venirea lui Dumnezeu din Fecioară, Avacume, deDumnezeu grăitorule, şi auzirea de la starea străjii celei Dumnezeieşti, de la îngerul cel purtător de lumină, ai vestit lumii Învierea lui Hristos. Pentru aceasta cu veselie strigăm ţie: Bucură-te, frumseţea cea luminată a prorocilor.[1]

Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Avacum

Troparul Sfântului Prooroc Avacum, glasul al 2-lea:

A proorocului Tău, Doamne, Avacum pomenire prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul:

Cânta-voi Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, că ai scos pe popor din robia Egip­tului şi ai acoperit pe Faraon cu carele şi cu puterea lui.

Stih: Sfinte Proorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înţelepţeşte-mă, Doamne, Dumnezeul meu, ca să laud pe Dumnezeiescul Tău Prooroc Avacum şi luminează, Bunule, inima mea cu harul Tău.

Stih: Sfinte Proorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Până când, Doamne, zice Proorocul, voi striga către Tine şi nu mă vei auzi? Şi pentru ce mi-ai arătat nelegiuirea jude­cătorilor?

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Izbăveşte, proorocule, de primejdii şi de nevoi cumplite, cu rugăciunile tale, pe cei ce cu evlavie săvârşesc cinstită po­menirea ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dumnezeu Cel Preasfânt S-a ară­tat, la plinirea vremii, făcându-Se Om din tine, Născătoare de Dumnezeu, ca să mântu­iască pe om.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Arcul celor puternici…

Stih: Sfinte Proorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înălţându-te cu gândul la Dumnezeu şi luminându-te cu Luminile date de Dânsul, ai văzut de mai înainte înfăţişarea celor viitoare, grăitorule de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Proorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Către toată fapta bună te-ai nevoit şi toată răutatea din cuget ai urât şi cu dreptate ai defăimat pe cel fărădelege, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca cel ce ai fost curat ţi s-au încredinţat graiurile Duhului Sfânt şi ai arătat de mai îna­inte, în chip limpede, împlinirile celor ce aveau să fie, vrednicule de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Munte Umbrit de bunătăţi te-ai arătat, Preacurată, din care a venit în chip de rob Stă­pânul, ca să izbăvească pe oa­meni din robie.

Irmosul:

Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins cu putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Vestind mai înainte ve­nirea Ta pe pământ, Hristoase Dumnezeule, Proorocul a strigat cu bucurie: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Proorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întocmai ca lumina te-ai ară­tat prin fapta bună, de Dum­nezeu insuflate şi ai vestit Lumina Cea Neînserată, Căreia acum cu credinţă strigăm: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Proorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Harul Duhului, cel a toate luminător, sălăşluindu-se întru tine cu îndestulare, înţelepte, te-a arătat prooroc, ca să ves­teşti tuturor pe Mântuitorul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luând aminte la glasul Atotţiitorului, cu evlavie te-ai înfricoşat, o, minunate! Dar price­pând lucrurile Lui, ai fost cu­prins de uimire.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Chivotul mărturiei pe tine te închipuie, Preacurată, care ai primit pe Cuvântul Cel împreu­nă Veşnic cu Tatăl, Pâinea vieţii celei adevărate.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

La Tine, Cel Ce îmi răsări Lumina Poruncilor Tale, Doamne, aleargă duhul meu şi pe Tine Te laudă. Că Tu eşti Dumnezeul nostru şi la Tine este scăparea mea, Împărate al păcii.

Stih: Sfinte Proorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Acum cinstita Biserică pri­veşte la Soarele Cel Ridicat pe Cruce, precum ai proorocit mai înainte, Preasfinţite Avacum.

Stih: Sfinte Proorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De la straja ta înălţându-ţi gândul, ai stat, preafericite şi ai cercetat venirea Domnului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu glas mare ai strigat, În­ţelepte Avacum, Preafericite: mă voi bucura şi mă voi veseli de Dumnezeu Mântuitorul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Îngreunat fiind de lanţurile greşelilor mele cele multe, către tine alerg, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu: izbăveşte-mă, Ceea ce eşti Lauda credincioşilor.

Cântarea a 6-a. Irmos: Proorocul Iona…

Stih: Sfinte Proorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din Teman a venit Dum­nezeu, Întrupându-Se, precum mai înainte ai grăit, fiind luminat cu strălucire de Dânsul, Preafericite Avacum şi lumea a făcut-o să Strălucească de Lumină.

Stih: Sfinte Proorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminează, Dumnezeule, su­fletele celor ce Te laudă pe Tine, cu rugăciunile cinstitului şi de Dumnezeu Înţelepţitului Ava­cum, căruia cu Dumnezeiască insuflare i-ai luminat cugetul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Graiul tău şi puterea Dum­nezeieştilor tale cuvinte, de Dumnezeu grăitorule, au stră­bătut toate marginile pămân­tului, arătându-ne mai înainte Dumnezeiasca venire a Cuvân­tului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Fiul, Care este deofiinţă cu Tatăl şi este Înţeles, cu ade­vărat, fără de început împreu­nă cu Cel Ce L-a născut, mai pe urmă Întrupându-Se L-ai născut, Fecioară.

Irmosul:

Proorocul Iona mai înainte închipuind în chit îngroparea Ta cea de trei zile, a strigat, rugându-se: din stri­căciune izbăveşte-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Degrabă ne întâmpină…

De Dumnezeu grăitorule Avacum, văzut-ai pe sfinţii uce­nici ca pe nişte cai, tulburând vădit marea necunoştinţei şi înecând înşelăciunea cu dog­mele dreptei cinstiri de Dum­nezeu. Pentru aceasta ca pe un adevărat prooroc te lăudăm, cerându-ţi a te ruga Domnului să ne miluiască pe noi.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

În cuptorul din Babilon, tinerii lui Avraam de dorul dreptei credinţe fiind aprinşi, mai mult decât de văpaia focului, au strigat: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Proorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ajungând la Cunoştinţa Cea mai presus de cuvânt, înţelepte şi dobândind făclia cea mult strălucitoare a profeţiei, strigi acum: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împărtăşirea Strălucirii Celei în Trei Lumini şi a Slavei Celei Negrăite ţi-a dăruit Dumnezeu, pe Care L-ai slăvit, grăind: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întru neamuri şi neamuri te-ai arătat, Maică Fecioară Preabinecuvântată, născând mai presus de cuget pe Cuvântul În­trupat; pentru aceasta te lăudăm, Preacurată.

Cântarea a 8-a. Irmos: Toate lucrurile lui Dumnezeu…

Stih: Sfinte Proorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind luminat de Lumina Cea Întreit Luminătoare, te-ai învrednicit, preafericite, de Privelişti Dumnezeieşti şi mai presus de fire strigând şi preaînălţând pe Dumnezeu în veci.

Stih: Sfinte Proorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bând din Îzvorul Desfătării şi umplându-te de Înţelegerea Cea Nematerialnică, te-ai împărtă­şit de mărirea şi de cinstea proorocească şi bucurându-te, lauzi pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

O, frumuseţea cea Dumneze­iască şi cinstită a proorocului Avacum! Că acesta, veselindu-se împreună cu Puterile îngereşti, se bucură, lăudând pe Dum­nezeu în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu adevărat Maică a Celui Ce a Răsărit din Tatăl mai înainte de veci te-ai arătat; că numai tu ai fost mai Vrednică decât toţi. Pentru aceasta te lăudăm, Preacurată, în veci.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmosul:

Toate lucrurile lui Dum­nezeu şi toată zidirea bine cuvântaţi pe Domnul; că El face să răsară lumină oamenilor de pe pământ şi dăruieşte lumii viaţă veşnică. Lăudaţi-L popoare şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea ta nestricată…

Stih: Sfinte Proorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pomenirea ta străluceşte, proorocule, lăsând ca raza cea luminoasă a grăirii tale de Dumnezeu şi a învăţăturii tale celei de Taină şi a luminii tale să fie văzută de cei ce te cinstesc, Sfinte Preafericite Proorocule Avacum.

Stih: Sfinte Proorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Propovăduind pe Domnul Slavei şi vestind de mai înainte venirea Lui, pe care ai văzut-o săvârşindu-se şi arătându-se dintr-o Fecioară Sfântă, te bucuri, Preafericite Avacum.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Toţi proorocii veselindu-se, se bucură de ziua ta cea plină de veselie, de Dumnezeu înţelepţite, împărtăşindu-se din bucuria şi Dumnezeiasca ta mărire; cu care împreună rugându-te, scapă din nevoi pe cei ce te laudă pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu picăturile îndurărilor tale, Preacurată, spală întinăciunea sufletului meu şi fă să izvorască din mine neîncetat izvoare de lacrimi, Fecioară, oprind izvoarele patimilor mele.

Irmosul:

Naşterea ta nestricată s-a arătat; Dumnezeu din coapsele tale a ieşit. Că S-a arătat purtător de Trup pe pământ şi cu oamenii a petrecut. Pentru aceasta pe tine, de Dumnezeu Născătoare, toţi te mărim.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat pe Cruce…

Stătut-ai la Dumnezeiasca Strajă, fericite şi cu ochi proo­roceşti, de Dumnezeu insuflate, ai înţeles venirea lui Dum­nezeu. Drept aceea ai şi strigat cu frică, Proorocule Avacum: auzit-am, Doamne, venirea Ta cea înfricoşătoare şi te laud pe Tine, că ai voit să porţi Trup pământesc din Fecioară.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat pe Cruce…

Ceea ce eşti Adăpostul celor ce sunt în nevoi, Împăcarea cu Dumnezeu a celor ce greşesc, Preasfântă Stăpână, scapă-ne de toată primejdia şi de rău­tatea oamenilor, de pedeapsa cea înfricoşătoare şi de patimi­le necinstei, pe noi, cei ce cu credinţă neşovăielnică pururea te chemăm pe tine, Fecioară cu totul Lăudată.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat pe Cruce…

Văzându-Te pe Cruce, Hristoase al meu, Ceea ce fără de ispită bărbătească Te-a născut, sfâşiindu-i-se la cele din­lăuntru ale sale, ca o Maică a strigat: vai mie, Preaiubitul meu Fiu! Cum am să îndur Patima Ta? Mi se aprind cele dinlăuntru ale mele şi sabie cumplită străbate acum, în chip vădit, inima mea; laud însă milostivirea Ta, Doamne.

INTRODUCERE

        Felul cum este transliterat numele acestui profet diferă, în funcţie de o traducere sau de alta. Astfel unii traducători socotesc că numele profetului înseamnă ,,îmbrăţişând, îmbrăţişare’’, de vreme ce, în opinia cestora, derivă de la verbul ebraic ,,a lua în braţe, a îmbrăţişa’’. Cum este vorba despre numele unei persoane, ar putea indica, aşadar, fie pe cineva care îmbrăţişează, fie pe cineva care este îmbrăţişat. Filon Alexandrinul (secolul I d.Hr.) traduce numele prin ,,îmbrăţişând’’(lat. amplexans). În Septuaginta, numele este transliterat sub forma Abbakoum, iar în Sinaxar numele este redat sub forma Avvacum şi se precizează că înseamnă ,,părinte al creşterii’’, în ideea că numele ar fi compus din avva, ,,părinte’’ şi cum, ,,a creşte’’. Fericitul Ieronim (cca 342-420), în traducerea sa, redă numele sub forma Habacuc [2], spunând că înseamnă ,,luptător’’, pentru că el s-a luptat cu Dumnezeu [3]. La începutul cărţii, mai cu seamă în capitolele 1 şi 2, despre Avacum nu se spune nimic altceva, decât că era ,,Prorocul’’.

        Acest proroc de Dumnezeu inspirat descinde din linia Liei şi, prin aceasta, din seminţia patriarhului Simeon, după cum atestă Dorotei [4] şi Epifanie [5]. Fiu al lui Safat, provenea din ţinutul Bethzochar [6]. Pe de altă parte, în versiunea Sfintei Scripturi pe care o avem la îndemână  [7], la sfârşitul psalmului din Cartea lui Avacum, traducătorii pun pe seama profetului cuvintele: Mai-marelui cântăreţilor, cu cântare din harpe [Avacum 3:19]. Cei care acceptă versiunea aceasta socotesc că, de vreme ce participa la cântarea liturgică de la Templu, Avacum trebuie să fi ţinut de una dintre familiile levitice însărcinate cu organizarea muzicii sacre . Pe de altă parte, Septuaginta redă în mod diferit cuvântul citat, şi anume: […] ca eu să biruiesc întru cântarea Lui [8]. Sfântul Chiril al Alexandriei, împreună cu Teodor de Mopsuestia şi cu Teodoret de Cyr [9] socotesc că versetul acesta din final se referă la cântările de laudă pe care Biserica le va înălţa Domnului, pentru izbăvire. De asemenea, Fericitul Ieronim leagă aceste cuvinte de propoziţia anterioară [10], şi nu de referinţa la ,,mai-marele cântăreţilor’’. El opinează că sunt cântări de laudă, pe care ,,orice om de ispravă şi care se face vrednic de a fi ales de către Dumnezeu’’ le va înălţa, la sfârşitul veacurilor, lui Iisus Hristos, biruitorul, Cel dintâi care a dobândit câştig de cauză în luptă [11]. Cei care se orientează după versiunile moderne ale Bibliei (KJV, de pildă, pentru limba engleză) îşi susţin opinia sprijinindu-se inclusiv pe cuvântul din Istoria omorârii balaurului şi a idolului din Bel, unde este menţionat Profetul Avacum şi se spune despre el că ar fi din seminţia lui Levi [12]. Totuşi unii susţin că acest Avacum, despre care se vorbeşte aici şi care i-ar fi adus de mâncare Prorocului Daniel, este diferit de autorul cărţii în discuţie. Tradiţia Ortodoxă mărturiseşte că este vorba despre una şi aceiaşi persoană [13]. 

CONTEXT ISTORIC 

       Din scrierile profetului putem discerne cu o oarecare aproximaţie că Avacum a prorocit înainte de sosirea chaldeilor în Palestina, mai precis înainte de Victoria lui Nabucodonosor asupra faraonului Neco, la Carchemiş (605 î.Hr.), în cel de-al patrulea an al domniei lui Ioachim (609-598) – aceasta pentru că în carte se prevesteşte, vorbindu-se la timpul viitor, faptul că neamul acesta al chaldeilor va fi adus spre judecarea poporului din Iuda [cf. Avacum 1:5 sq.].

      Prorocia lui Avacum este dată în perioada de decădere şi de colaps a Regatului Iuda (cca 626-586 î.Hr.). Capitolul 1 pare a corespunde perioadei anterioare anului 605 î.Hr., când chaldeii s-au ridicat la putere, şi înainte de căderea cetăţii Ninive, din anul 612 î.Hr. În capitolele 1 şi 2 aflăm câteva dintre meditaţiile profetului referitoare la trufia şi lăcomia babilonienilor; este posibil ca acestea să fi fost scrise după anul 612 î.Hr. Astfel, ţinând seama de indiciile interne ale textului, se poate trage concluzia că Avacum a prorocit în perioada de început a supremaţiei chaldeilor. Însă este dificil de stabilit o dată precisă. De bună seamă, activitatea profetului, nevoinţele şi ostenelile acestuia vor fi durat mai mult, posibil să fi fost de prin anul 626 şi până prin 590, poate chiar mai târziu.

        Regele iudeu Iosia, un reformator energic, a murit în anul 609 î.Hr. Odată cu el, s-a sfârşit şi cea de pe urmă perioadă de prosperitate pentru Iuda. Chaldeii vor invidia regatul pentru prima oară în anul 601 sau 600 [cf. IV Regi 24:1]. Babilonienii îşi vor impune legea asupra Ierusalimului şi vor deporta cea mai mare parte a populaţiei în anul 586. Vedem astfel că Avacum şi-a început viaţa într-o perioadă de prosperitate generală, care, treptat, a decăzut până la distrugerea totală a economiei şi a structurilor statului şi până la umilirea extremă a poporului; căci iudeii aveau să treacă prin chinurile înjositoare ale asediului şi ale surghiunului.

     Profetul, când a văzut dinainte robia, cucerirea Ierusalimului şi distrugerea Templului lui Dumnezeu, a plâns cu amărăciune. Iar atunci când Nabucodonosor a intrat în Ierusalim, prorocul a fugit la Ostrakine (astăzi Straki), între Egipt şi Arabia Petraea, pe coasta Mediteranei, la răsărit de Egipt. Apoi a trecut înIsraelşi a trăit aici ca străin, în pământul lui Ismael, adică în Nabatea. Iar după ce s-au întors chaldeii în Babilon, iudeii care fuseseră lăsaţi în Ierusalim s-au refugiat în Egipt. Atunci, profetul s-a întors în pământul său şi a propovăduit aici ţăranilor [14].

 

PROFETUL AVACUM ŞI PROFETUL DANIEL

 

       Odată, pe când profetul era pe cale să ducă hrană celor ce lucrau la ţarină, a rostit o prorocie pentru ai lui: ,,Eu am a merge într-oţară îndepărtată, dar mă voi întoarce îndată. De va fi cumva să zăbovesc mai mult, luaţi aminte şi duceţi de mâncare secerătorilor.’’ Doar ce a rostit aceste cuvinte, şi îngerul Domnului l-a luat pe el şi l-a dus în Babilon, unde l-a hrănit pe Prorocul Daniel, care era acolo închis într-o cuşcă, împreună cu şapte lei. Întâmplarea este relatată astfel:

     Şi era atunci Avacum proroc în ţara Iudeilor şi acela fiersese fiertură, şi a pus pâine în scafă, şi mergea la câmp să ducă secerătorilor. Şi a zis îngerul Domnului către Avacum: Du prânzul care-l ai în Babilon, lui Daniel, în groapa leilor. Şi a zis Avacum: Doamne! Babilonul nu l-am văzut şi groapa n-o ştiu unde este! Şi l-a luat îngerul Domnului de creştet şi, ţinându-l de părul capului său, l-a pus în Babilon deasupra gropii, întru repeziciunea duhului său. Şi a strigat Avacum zicând: Daniele! Daniele! Ia mâncarea pe care ţi-a trimis-o ţie Dumnezeu! Şi a zis Daniel: O, Ţi-ai adus aminte de mine, Dumnezeule, şi n-ai părăsit pe cei care Te caută şi Te iubesc pe Tine! Şi s-a sculat Daniel şi a mâncat; iar îngerul Domnului îndată a adus pe Avacum la locul său [Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Bel 40-46].

         În cea de-a şaptea zi, când regele Cyrus a venit să-l vadă pe Daniel mâncat de lei, însă l-a văzut pe Daniel şezând liniştit, teafăr şi nevătămat, a strigat cu glas mare: Mare eşti, Doamne Dumnezeul lui Daniel! Şi nu este altul afară de Tine! Şi îndată l-a scos pe Daniel din groapă [cf. Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Bel 47-49].

        Dar să revenim la Profetul Avacum. Pe când s-a întors el întru ale sale, purtat de acelaşi înger, la vremea potrivită pentru a-i hrăni pe lucrători, nu a spus nimănui, nimic din cele petrecute. Dar, din această întâmplare, el a înţeles că robii din Babilon se vor întoarce în curând la Ierusalim.

       Sfântul Ambrozie (cca 339-397), episcop al Milanului (374), vorbind despre puterile supranaturale dăruite omului, scrie: ,,Avacum a zburat fără aripi [cf. Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Bel].’’ [15]

        Sfântul Grigorie cel Mare Dialogul (cca 540-604), papă al Romei cu începere din anul 590, afirmă: ,,Avem mărturie din Sfânta Scriptură că Profetul Avacum a fost dus din Iudeea până în Chaldeea într-o clipită, astfel încât să poată prânzi împreună cu Profetul Daniel şi apoi deîndată să se întoarcă în Iudeea.’’ [16]

 

SEMNELE PROFETULUI AVACUM

 

        Profetul Avacum a dat semn celor din Iudeea, spunând că oricând va vedea poporul lumină în Templu, să ştie că văd slava lui Dumnezeu. Cei care au alcătuit Sinaxarul arată că semnul acesta se împlineşte atunci când Domnul Dumnezeu vine să înveţe în Templul din Ierusalim şi, prin limina învăţăturilor Sale, El luminează sufletele întunecate ale iudeilor, care, prin aceasta, sunt conduşi spre cunoaşterea slavei dumnezeirii Sale.

       Avacum a prorocit şi sfârşitul Templului, spunând că acesta avea să fie dărâmat de un popor venit din Apus. Acest popor este cel al romanilor. Atunci, catapeteasma lui David se va rupe în bucăţi, iar acoperişurile celor doi stâlpi se vor lua şi nimeni nu va şti unde se vor pune; îngerii îi vor duce în pustie, acolo unde a fost întocmit de la început Cortul Mărturiei. La plinirea vremii, prin aceştia va fi cunoscut Dumnezeu, căci ei îi vor lumina pe cei prigoniţi de vrăjmaşul omului, şarpele [17].

 

 

SFÂRŞITUL PROFETULUI

 

        Cu doi ani mai înainte de întoarcerea poporului din robia babilonică, Avacum a trecut la cele veşnice şi a fost îngropat în ţarina lui [18]. După cele scrise în lucrarea sa, Judaica, de către Alexandru Mavrocordat, ţarina lui Avacum se află în satul Echela (Keilah) [19]. În vremea lui Eusebiu (cca 256-cca 339/340) şi a Fericitului Ieronim, se cunoşteau două locuri, între Keilah şi Gibea, despre care se spunea că erau mormintele profetului [20]: Eusebiu spune într-un loc că mormântul lui Avacum se afla în Gibea, la aproximativ 30 km V de Ierusalim, dar, în alt loc, tot el spune că se afla în Echelah – localitate situată la aproximativ 37 km SV de Ierusalim. După Sozomen (prima jumătate a secolului al V-lea), locul mormântului de la sau de lângă Keilah fusese descoperit în vis episcopului de Eleutheropolis, pe nume Zebennos [21]. Moaştele Profetului Avacum s-au descoperit în timpul domniei lui Teodosie cel Mare (379-395).

 

Sursa: ,,Vieţile Sfinţilor Proroci’’, Editura Cartea Ortodoxă Bucureşti, 2010, pag.431-436.

 

[1] Minei, 2 decembrie, Sfântul Proroc Avacum, condac, glas 4.

[2] C.F. Keil; F. Delitzsch, ,,Habakkuk’’, în Commentary on the Old Testament, trad. James Martin, vol.10, Hendrickson Publishers, Peabody, MA,1989, p.49.

[3] Quia certamen ingreditur cum Deo, Prologue to Hab., cit. în Zondervan Pictorial Encyclopedia of the Bible, s.v.,

,,Habakkuk’’, ed. cit., 1976.

[4]Cron.Pash.70, cit. apud A Dictionary of the Bible, s.v.,art. ,,Habakkuk’’, ed. cit.

[5] Opp. 1622/1682,II,247 sq.cit. apud A Dictionary of the Bible, s.v.,art. ,,Habakkuk’’, ed. cit.

[6] Bethzocharul ar putea fi identificat cu Khirber Beit Skaria (Beith-Zacharias), situate la aproximativ 9 km SE DE Bethleem, vezi The Old Testament Pseudepigrapha, ed. cit., p.393. Însă Bethzocharul nu se afla, în mod cert, pe teritoriul lui Simeon, ci în partea lui Iuda. Alte surse indică Bethzocharul ca fiind un cătun în nordul Lidiei, aproape de Mareşa, în munte. Vezi C.F. Keil, F. Delitzsch, ,,Habakkuk’’, în Commentary on the Old Testament, p.50.

[7] După cum am mai precizat, autorii se referă la King James Version, care în acest caz nu diferă de versiunea sinodală pe care o folosim noi, pentru traducerea de faţă (n.tr.).

[8] Apud Biblia lui Anania (n.tr.).

[9] Teodor de Mopsuestia (428) şi cu Teodoret de Cyr (466).

[10] Et super excelsa mea deducet me victori in psalmis canentem (lat.), apud Keil and Delitzsch, p.50.

[11] Ibidem.

[12] Ibidem pp.49-50. Nota s-a păstrat în Cod.Chisian. LXX din Tetrapla lui Origen şi a trecut în Syrohexaplar. Se mai regăseşte şi în LXX lui Rahlfs. Vezi şi Teodoret, P.G., 81:1809-1836.

[13] Minei, 2 decembrie, Sf. Proroc Avacum, Sinaxar.

[14] Ibidem.

[15] Sf. Ambrozie, Letters, 49 to Horontianus, în ed. cit., p.91.

[16] Sf. Grigorie cel Mare, Dialogues, în vol. Fathers of the Church, vol.39, trad. Odo John Zimmerman O.S.B., C.U.A. Press,WashingtonD.C., 1983, p.91.

[17] Minei, 2 decembrie, Sf. Proroc Avacum, Sinaxar. Vezi The Old Testament Pseudepigrapha, ed. cit., pp.393-394.

[18] Ibidem.

[19] Judaica, p.107; vezi şi Sinaxarul.

[20] Cf.Onomast., ed. Lars et Parthey, pp.128-129, cit. în C.F. Keil, F. Delitzsch, ,,Habakkuk’’, în Commentary on the Old Testament, loc.cit.

[21] HE, VII.29, apud S.V. ,,Habakkuk’’, în A Dictionary of the Bible, Fames Hastings M.A.D.D. (ed.).

 

 

Se încarcă....

Pe același subiect

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA MARE MUCENIŢĂ VARVARA (4 decembrie)

Orthodoxia

3 decembrie: SFÂNTUL PROOROC SOFONIE

Orthodoxia

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA DESPRE SFANTUL PROOROC AVACUM (2 decembrie)

Orthodoxia

Acest site foloseste cookies respectand Regulamentul (UE) privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Acept detalii