ICOANE Imagini/fotografii Pagini de Sinaxar

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş: VIAŢA ICONIZATĂ A SFÂNTULUI MAXIM KAVSOKALIVITUL (13 ianuarie)

Sfântul Maximos Cavsocalivitul (Μαξίμους ο Καυσοκαλυβίτης), Preadumnezeiescul Părinte al Bisericii, e pomenit pe 13 ianuarie şi a trăit 95 de ani. Şi am ales această Sfântă Icoană, care îi povesteşte viaţa pe scurt, pentru a sublinia fiecare secţiune în parte a icoanei.

Prima secțiune ne vorbește despre rugăciunea sa în fața Icoanei Maicii Domnului. Adică despre relația sa de mare profunzime cu Maica lui Dumnezeu. Pe care a rugat-o să-i dea harul rugăciunii minții[30]. Și a simțit în inima sa „o căldură și o flacără ce venea din Sfânta Icoană” și astfel a început să spună rugăciunea lui Iisus în mod tainic. Minune pe care i-a mărturisit-o Sfântului Grigorie Sinaitul[31].

Sfântul Maxim devenise monah la 17 ani[32] și trăia nebunia pentru Hristos în Marea Lavră[33]. Iar Maica lui Dumnezeu i s-a arătat de trei ori în vedenie și l-a trimis pe vârful muntelui Athos[34]. Sfântul Maxim a ascultat porunca Născătoarei de Dumnezeu și îl vedem, în a doua secțiune de sus, pe vârful Athosului, având o nouă vedenie a Maicii Domnului. Căci după multe ispite demonice, el a văzut-o pe Maica Domnului în multă slavă, ca o Împărăteasă, înconjurată de mulți Sfinți, având în brațe pe Ziditorul a toate[35].

Și Sfântul Maxim i s-a adresat Maicii Domnului, spunându-i: „Bucură-te cea cu dar dăruită, Domnul este cu tine!”[36]. Iar ea a spus către el: „Primește dar asupra diavolilor[37], cinstite pătimitorule, și locuiește în Muntele Atonului [Athosului]; căci aceasta este voia Fiului meu, ca să te sui la vârful faptei bune și să te faci dascăl și povățuitor al multora, ca să-i mântuiești”[38].

Și a primit și pâine dumnezeiască, pe care, atunci când a mâncat-o[39], „l-a înconjurat de sus o lumină dumnezeiască și a auzit laudă cerească. Iar Născătoarea de Dumnezeu s-a suit la ceruri și bună mireasmă a rămas în vârful muntelui, încât Sfântul a rămas uimit”[40].

În a treia secțiune a Icoanei îl vedem pe Sfântul Maxim arzându-și colibele în care locuia temporar. Cavsocalivitul tocmai asta înseamnă: arzător de colibe[41]. Obicei pe care Sfântul Maxim l-a integrat în nebunia sa pentru Hristos după ce a rămas profund dezamăgit de un ascet bătrân, căruia el i-a mărturisit marile sale vedenii dumnezeiești, iar acela l-a crezut „rătăcit și amăgit”[42] de demoni.

Și pentru ca să se smerească continuu, Sfântul Maxim locuia în câte „o colibă mică din iarbă și din frunze”[43] și după o vreme o ardea și pleca în altă parte[44].

În a 4-a secțiune a Icoanei avem dumnezeiasca și experiențiala discuție dintre Sfântul Maxim și Sfântul Grigorie Sinaitul. Pe care Părintele Stăniloae a introdus-o în Filocalia 8[45].

Sfântul Grigorie l-a căutat și a vorbit cu el și a aflat de la el marea sa experiență mistică.

Și Sfântul Grigorie l-a sfătuit să își înceteze nebunia sa pentru Hristos și să vorbească oamenilor, pentru ca să ia plată mai multă în ceruri pentru că a venit în folosul altora. Și Sfântul Maxim l-a ascultat[46]! A început să locuiască lângă o peșteră, într-o chilie improvizată, făcută din ramuri și buruieni[47].

A cincea secțiune a Icoanei nu îl prezintă pe Sfântul Maxim întins pe pământ cizburând. Minune copleșitoare despre care ne-a dat mărturie scriitorul vieții sale[48], Teofan, egumenul Mănăstirii Vatoped[49]. Acesta îl aștepta la chilia sa pe Sfântul Maxim…și l-a văzut în depărtare[50]. Însă, ne spune Teofan, „o!, minune, am văzut pe Sfântul că s-a înălțat de la pământ sus în cer și, ca un vultur înaripat, zbura pe deasupra pădurii celei dese și a pietrelor celor mari și venea spre mine. Deci, văzându-l zburând în acest fel, m-am cutremurat și am strigat: „Mare ești, Doamne!”. Iar de frică m-am tras puțin înapoi, și într-o clipeală de ochi a sosit și Sfântul acolo, unde stăteam eu. Dar ce cânta, eu nu am înțeles, însă mă minunam. Am căzut deci la picioarele lui și l-am primit. Iar el m-a întrebat de când am venit în locul acesta. Apoi, apucându-mă de mână, m-a dus în coliba lui; și după aceea m-a învățat și m-a sfătuit mult, zicându-mi: „Caută să nu spui cuiva ceea ce ai văzut, atât[a] [timp] cât voi fi în această viață””[51].

—————————-

[28] Viețile Sfinților pe luna ianuarie, retipărite și adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române după ediția din 1901-1911, Ed. Episcopiei Romanului și Hușilor, Mănăstirea Sihăstria, 1993, p. 220.
[29] Dumnezeiasca sa Icoană am preluat-o de aici: //3.bp.blogspot.com/-Id1djLMOlVE/VK4LxtcDqAI/AAAAAAAAYrM/0H3h7uM_Mj0/s1600/13.%2BMAXIMOS%2BKAUSOKALUBITHS%2B(2).jpg.
[30] Din viața Cuviosului Părintelui nostru Maxim Cavsocalivitul, în Filocalia românească, vol. 8, trad., introd. și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Ed. IBMBOR, București, 1979, p. 541. [31] Ibidem.
[32] Viețile Sfinților pe luna ianuarie, ed. cit., p. 204. [33] Idem, p. 205-206.[34] Idem, p. 206. [35] Idem, p. 207. [36] Ibidem. [37] Putere asupra demonilor. [38] Viețile Sfinților pe luna ianuarie, ed. cit., p. 207. [39] Ibidem.[40] Ibidem. [41] Idem, p. 208. [42] Ibidem. [43] Ibidem. [44] Ibidem.
[45] Filocalia românească, vol. 8, ed. cit., p. 541-545.
[46] Viețile Sfinților pe luna ianuarie, ed. cit., p. 213. [47] Idem, p. 213-214.[48] Idem, p. 218. [49] Idem, p. 203, n. *. [50] Idem, p. 218. [51] Ibidem.

Sursa: teologiepentruazi.ro

Se încarcă....

Pe același subiect

22 ianuarie: SFÂNTUL MUCENIC ANASTASIE PERSUL (Viaţa, Canonul)

Orthodoxia

22 ianuarie: Cuviosul Visarion Agathonitul, părintele contemporan cu trupul nestricat (+1991)

Orthodoxia

O nouă muceniţă înscrisă în calendarul Bisericii Ortodoxe Române: Sfânta Muceniţă Agnia (prăznuită la 21 ianuarie)

Orthodoxia

Acest site foloseste cookies respectand Regulamentul (UE) privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Acept detalii