Acasă Ortodoxie Sinaxă online din Sfântul Munte Athos cu Starețul Efrem Vatopedinul. „Când omul...

Sinaxă online din Sfântul Munte Athos cu Starețul Efrem Vatopedinul. „Când omul primește har în inima lui, acesta are atâta putere încât restul lucrurilor care sunt în afara lui Hristos le aruncă la coșul de gunoit”

83
0

 Starețul Efrem Vatopedinul – Sinaxă online din Sfântul Munte Athos Despre HAR  

Spicuiri din cuvântul ținut: 

– Cheia care tâlcuiește Evanghelia, după Sfinții Părinți, este sfințenia.

Harul este energia dumnezeiască necreată. Harul este acea  energie care intră în inima omului, îl schimbă la față, îl preface sufletește,  îl face să se simtă diferit și fugărește patimile, care sunt părți ale omului celui vechi.  

–  Harul se cheamă har fiindcă se dă în dar.  

–  Când omul primește har în inima lui, acesta are atâta putere încât restul  lucrurilor care sunt în afara lui Hristos le aruncă la coșul de gunoi. Si, după cum spune Sf. Ap. Pavel, le  socotesc pe toate gunoaie ca să Îl câștig pe Hristos.– Când împlinim toate poruncile lui Hristos suntem slugi nevrednice. Harul  vine nu la cel care păzește poruncile ca să dobândească harul, ci la cel  care se dăruiește pe sine însuși lui Dumnezeu și Îi slujește cu toată ființa lui pe  Dumnezeu, și păzește cu tot sufletul lui cea dintâi poruncă: „să îl iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din toată puterea ta, din toată cugetarea ta și, în general din toată ființa ta„. Si cel care Îl iubește pe Hristos și încearcă să-L iubească, ca cel care încearcă să-și dăruiască dragostea lui Hristos, într-un chip minunat se face părtaș  dragostei lui Dumnezeu. Și această părtășie a dragostei lui Dumnezeu este harul  Duhului Sfânt.

Harul nu este ceva care are legătură cu ceva psihologic, nu are legătură cu o stare închipuită, nu este ceva care are legătură cu o stare idilică ci are legătură cu o stare existențială, cu prezența lui Dumnezeu în  inima noastră.

– Sf. Ap Pavel, pe care Sf. Ioan Gură de Aur îl numește gura lui Hristos, ne spune  că Îl căutăm pe Hristos pentru că El ne-a căutat întâi și fiindcă El ne-a iubit întâi. Lucrul acesta are însemnătate. De aceea noi suntem primitori ai dragostei lui Dumnezeu. Si atunci Sf. Ap. Pavel subliniază si amintește care sunt roadele Sf. Duh: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdarea,  facerea de bine, credința, bunătatea, blândețea și înfrânarea. Toate aceste dovezi dacă le avem sunt roade ale Duhului Sfânt. Si omul, când începe să guste din aceste lucruri, neîncetat este dăruit harului.

– Pentru că, după cum spune Sf. Grigore Palama, nu ne putem apropia de ființa dumnezeiască, ci ne apropiem de lucrarea dumnezeiască. De Dumnezeu ne putem face părtași prin energia dumnezeiască. Noi, oamenii, ajungem dumnezei după har când suntem mădulare ale Bisericii – și prin Biserică înțeleg Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserica Ortodoxă și nu altă confesiune. Si atunci ne îmbrăcăm în această putere și înaintăm – pentru că această putere este o stare atât de harismatică încât, pe cât de mult o gustăm, pe atât de mult o și dorim. De aceea și în Vechiul Testament se spune: „cei care mănâncă din Mine și mai mult vor flămânzi și cei care beau și mai mult vor înseta„.

 

Unde găsim harul? Harul îl găsim în Biserică. Dar cum? Făcându-ne părtași Tainelor Bisericii – făcându-ne părtași Tainei  Sfintei Spovedaniei, a Sfintei Împărtășanii, a Sfântului Maslu și, îndeobște, a tot cultului Bisericii. Când mergem la o slujbă, de ce mergem, de ce ne rugăm? Si Biserica Ortodoxă are slujbe lungi. Slujbele de zi cu zi din Sf. Munte împreună cu Sf. Liturghie sunt de 4 ore dimineață. Ce facem noi în aceste 4 ore? Neîncetat Îl chemăm pe Hristos, ca să vină harul Duhului Sfânt în inimile noastre. 

 

De aceea fiecare slujbă care are loc este diferită fată de cea din ziua precedentă. Fiecare Doamne miluiește pe care îl spunem e diferit unul de altul. Cel dintâi pe care îl spunem e diferit de cel de-al 30-lea sau de cel de-al 39-lea… Sf. Liturghie  niciodată nu este aceeași.  Cea de ieri e diferită față de azi. Mâine va fi diferită. De ce e diferită Liturghia, deși pare la fel? Fiindcă depinde de dispoziția noastră cu cu care participăm la Sf. Liturghie. 

 

Harul vine în  inima noastră și, încet-încet, crește, și atunci ne deschidem mintea ca să înțelegem  Scripturile. Si, prin această deschidere a minții către har, ne facem părtași tainelor sfântului har, ne împărtășim  din toată viața Bisericii care e plină de har, și atunci ne facem și noi oameni plini de har.

 

– Când eram mic mama mea spunea: „acest copil e plin de har”. Dar când am venit în Sfâtul Munte, auzeam că sunt Părinti plini de har. Si îmi spunea: Bătrânii aceștia, oare, ce au de sunt așa de frumoși?  Fiindcă eu credeam că cel care e plin de har e frumos. Cel care e plin de har este vas al harului. De aceea vârsta nu are legătură cu harul. Acești copii mici, fiindcă sunt nevinovați prin fire,… pe chipul lor se vede harul dumnezeiesc. Însă omul, pe măsură ce înaintează, începe să se facă mai viclean și atunci, ca să aibe har, omul acesta trebuie să se lupte, să ducă o luptă mare. Pentru că atunci când nu păzim poruncile lui Hristos, nu suntem vinovați numai pentru că nu-I păzim poruncile, că suntem în afara Legii, ci mai avem un lucru în plus care este negativ: inevitabil ne facem părtași energiilor drăcești. Si din păcate, omul uită că această încălcare a oricăruia dintre poruncile lui Hristos este o împărtășire de energiile drăcești. Pentru că omul, ca să ajungă plin de har, trebuie să se ocupe de lovirea patimilor din care este alcătuit omul cel vechi, și, astfel, lovind patimile omului celui vechi, izgonește și aceste energiile drăcești. Pentru că trebuie să știm foarte bine, după cum spune Sf. Marcu Ascetul, chiar și o  încuviințare păcătoasă a minții, dă dreptul diavolul ca să ne lupte. De aceea trebuie să facem neapărat ceea ce ne-a învățat Părintele nostru, Sf. Iosif Isihastul. Spunea: mintea omului trebuie să fie întotdeauna la locul ei. Când este la locul ei, mintea? Când se împărtășește din Dumnezeu, când are  comuniune cu Dumnezeu. Si, când are comuniune cu Dumnezeu? Atunci când spune Rugăciunea lui Iisus. De aceea Sf. Sofronie Athonitul, pe care îl iubiți în România, ne spunea P. Zaharia:  Părintele nostru nu ne-a dat un canon concret să facem, ci să spunem neîncetat  rugăciunea lui Iisus. Deci, si călugărul, si mireanul, și preotul poate, atunci când se spovedește cineva, să spună Rugăciunea. Atunci mintea dobândește har. Si mintea care are har,  nu vrea să se lipească de gândurile cele rele și nici de faptele cele rele, ci întotdeauna se scârbește de aceste gânduri rele care o îndepărtează de la  Dumnezeu.  – Hristos ni S-a dat pe Sine Însuși, pe Care Îl găsim și de Care ne împărtășim în Sfânta Liturghie, și ne-a dat Numele Său, pe care îl chemăm și care are energie  dumnezeiască. Si această energie dumnezeiască vine în inimă noastră, ne dă lumina sa, și ne dă această  dumnezeiască dragoste încât vrem să-L iubim pe Hristos din toată ființa noastră și, dacă va fi nevoie, să ne dăm  și sângele pentru El.  – Eu cred că totdeauna trebuie să avem un dialog cu mădularele Bisericii.  Câteva notițe din întrebări și răspunsuri  – De patima comodității scăpăm când lovim în iubirea de sine. Prin tăierea voii  proprii lovim în iubirea de sine. Cel care îl urmează întocmai pe Hristos este purtător de unitate într-o  comunitate.

Curățirea inimii este o lucrare foarte obositoare, ostenitoare și de lungă  durată. E nevoie de o luptă metodică și să ne supraveghem pe noi înșine, să  avem Spovedanie deasă, Împărtășanie deasă, să citim, să studiem Evanghelia și  să ne străduim să nu întristam niciun om. Atuncea suntem pe drumul cel bun să  dobândim harul și să ajungem la curăția inimii.

Discernământul este o roadă și un rezultat al luptei duhovnicești pe care o  ducem. De aceea discernământul este mai mare decât toate virtuțile și este un  dar al harului.

Un bărbat adevărat e cel care merge spre sfințenie. Sfântul Paisie a spus că  omul împlinit este sfântul.

– Rugăciunea neîncetată reușim să o facem când o spunem cu glas tare. Harul dă  rugăciunea celui ce se roagă.

– Când îl iubim pe Hristos, dobândim și dragoste.  

                                        
 
 
Preluat de pe: Român ortodox în Franța

Loading...
Articolul precedentSf. Sofronie despre ierarhie și Împărăție în două scrisori adresate Părintelui Gheorghe Florovsky
Articolul următorArta ortodoxă: Maica Domnului la vorbitor…