Acasă Ortodoxie † Sfinții Doctori fără de arginți Chir și Ioan, făcători de minuni...

† Sfinții Doctori fără de arginți Chir și Ioan, făcători de minuni (31 ianuarie)

83
0

 Pravila

  Sfinții Doctori fără de arginți Chir și Ioan, făcători de minuni, au fost doi mucenici din timpul persecuției lui Diocletian și sunt serbați în calendarul ortodox pe 31 ianuarie.

        De asemenea, Biserica Ortodoxă sărbătorește și momentul găsirii și mutării sfintelor lor moaște în data de 28 iunie. Sfinții Chir și Ioan poartă numele de „doctori fără de arginți făcători de minuni” (Anargyroi thaumatourgoi), deoarece ei au săvârșit vindecări de boli fără nimic în schimb.

    

Viața pe scurt – Sfinții Doctori fără de arginți, Chir și Ioan, făcători de minuni (sinaxar)

          Principala sursă de informații cu privire la viața, martiriul și minunile săvârșite de Sfinții Chir și Ioan este encomium-ul scris de patriarhul Sofronie al Ierusalimului. Potrivit Sinaxarului, Sfântul Chir era originar din Alexandria, iar Sfântul Ioan din Edesa.

    Sfântul Chir    Sfântul Chir s-a născut la Alexandria (Egipt) în secolul al III-lea d.Hr., într-o familie de creștini. Încă din copilărie părinții săi i-au dat o educație creștină. A studiat și a ajuns un medic foarte bun. El avea un atelier care a fost apoi transformat într-o biserică închinată Sfințiilor Trei Tineri din cartea lui Daniel: Shadrach, Meshach și Abednego. Vindeca în numele lui Iisus Hristos, rostind rugăciuni și recitând pasaje din Sfânta Scriptură. După ce pacienții săi se vindecau, el îi sfătuia ca, pentru e a rămâne sănătoși, trebuie să asculte de poruncile lui Dumnezeu și să nu mai păcătuiască. Sfântul Chir era vestit atât pentru că faptul că nu cerea nimic în schimbul vindecării celor bolnavi, cât și pentru că lucra cu toată ardoarea unui apostol. Sfântul Chir i-a convertit la creștinism pe mulți adepți ai superstițiilor păgâne. În legătură cu boala El spunea că: „Oricine își dorește să nu se îmbolnăvească trebuie să se abțină de la păcat, pentru că păcatul este adesea cauza bolii trupești”.

    Sfinții Doctori fără de agiți, Chir și Ioan, făcători de minuni 31 ianuarie    În timpul persecuțiilor anticreștine, săvârșite de Diocletian (284-305), el a fost denunțat prefectului orașului pentru faptul că era creștin, dar nu a fost prins, reușind să fugă în Arabia unde s-a refugiat într-un oraș din apropierea mării, pe nume Tzoten. Acolo, după ce a fost tuns în monahism, a abandonat medicina și a dus o viață ascetică. El a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni; astfel, „nu cu doctorii, ci cu rugăciuni și prin cuvânt tămăduia el toate bolile”.

    Sfântul Ioan    Sfântul Ioan era originar din Edessa (Asia Mică). Era ostaș, dar devenise un binecredincios creștin. A fost un militar de rang înalt în Armata Romană; Sinaxarul adaugă că el era unul dintre apropiații împăratului. Auzind de virtuțile și minunile lui Chir, el și-a părăsit slujba militară și a mers la Ierusalim. S-a îndreptat de acolo spre Alexandria și apoi către Arabia, unde l-a întâlnit pe Sfântul Chir. Ulterior cei doi s-au împrietenit, iar Sfântul Ioan a devenit ucenicul sfântului Chir atât în credință și evlavie, cât și în arta medicinei, devenind și el un „doctor fără de arginți”, și însoțitorul lui în viața ascetică. Cei doi au străbătut satele și orașele, propovăduind creștinismul și vindecându-i pe bolnavi, fără a cere nicio plată pentru osteneala lor.

    Sfinții Doctori fără de agiți, Chir și Ioan, făcători de minuni 31 ianuarie    

Mucenicia – Sfinții Doctori fără de arginți Chir și Ioan

    În timpul persecuțiilor anticreștine din vremea lui Dioclețian o femeie creștină pe nume Atanasia (Anastasia) a fost arestată de autorități în orașul Canop și transportată la Alexandria, împreună cu cele trei fiice ale ei: Teoctista (în vârstă de 15 ani), Theodota (în vârstă de 13 ani), și Theodossia (în vârstă de 11 ani). Chir și Ioan, temându-se ca aceste fete „să cadă din credință”, din cauza chinurilor, au hotărât să meargă în temniță pentru a le mângâia și a le încuraja în cursul martiriului. Au fost însă prinși și ei, și după multe chinuri li s-au tăiat capetele, odată cu Atanasia și fiicele ei.

    Credincioșii au luat trupurile sfinților Chir și Ioan și le-au îngropat creștinește.

    Sfinții Doctori fără de agiți, Chir și Ioan, făcători de minuni 31 ianuarie    Surse: Wikipedia, Creștin Ortodox, orthodoxwiki.

    This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg    

Moaștele – Sfinții Doctori fără de agiți, Chir și Ioan

    Trupurile celor doi martiri au fost depuse în Biserica Sfântului Evanghelist Marcu din Alexandria.

    După un veac de la martiriul sfinților Chir și Ioan, s-a întâmplat o minune în cetatea Manutin (lângă Canopos, actualul Abukir, în Egipt). Mulți dintre locuitorii acesteia nu erau creștini, ci idolatri, și „mulți demoni stăpâneau în cetate”. Patriarhul Teofil al Alexandriei (385-412) a încercat să îndepărteze acești demoni, însă nu a reușit. Urmașul său în tronul patriarhal, Sfântul Chiril al Alexandriei (412-444), s-a rugat și el lui Dumnezeu să nimicească necurăția idolatră ce domnea în cetatea Manutin. Atunci înaintea să a apărut un înger al Domnului care i-a arătat că demonii nu vor putea fi îndepărtați decât prin aducerea moaștelor sfinților mucenici Chir și Ioan. Sfântul Chiril al Alexandriei a urmat această îndrumare și a adus la Manutin moaștele Sfinților Chir și Ioan la data de 28 iunie 414 Așezându-le în biserica construită de predecesorul Sfântului Chiril, Teofil, în cinstea celor patru evangheliști. Din acel moment duhurile necurate au fost gonite din Manutin, iar biserica unde odihneau moaștele acestora a devenit un izvor de tămăduiri.

    Mucenicia Sfinților Doctori fără de agiți, Chir și Ioan, făcători de minuni 31 ianuarie    În secolul al V-lea, în timpul pontificatului papei Inocențiu I, moaștele lor au fost aduse la Roma de doi călugări, Grimaldus și Arnulfus – potrivit unui manuscris găsit în arhivele diaconiei Bisericii Santa Maria în Via Lata, citat de Antonio Bosio.

    Cardinalul Angelo Mai, totuși, din motive istorice, atribuie mutarea moaștelor într-o perioadă ulterioară, mai precis în anul 634, în timpul papei Honoriu I și al împăratului Heraclius I. Sfintele moaște ale Sfinților Chir și Ioan au fost așezate în biserica suburbană Santa Passera de pe Via Portuense. În timpul lui Bosio, icoanele pictate ale celor doi sfinți erau încă vizibile în această biserică.

    Trei biserici din Roma au fost dedicate acestor mucenici: Abbas Cyrus de Militiis, Abbas Cyrus de Valeriis și Abbas Cyrus ad Elephantum – toate aceste denumiri au fost transformate ulterior de pronunția populară în S. Passera.

    În Biserica Ortodoxă Sfinții Chir și Ioan se numără printre sfinții care sunt pomeniți în timpul proscomidiei din timpul Sfintei Liturghii.

    Sfinții Doctori fără de agiți, Chir și Ioan, făcători de minuni 31 ianuarie    Surse: Wikipedia, Orthodoxwiki.

    This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg    

Icoană – Sfinții Doctori fără de arginți Chir și Ioan

    Sfinții Chir și Ioan se zugrăvesc astfel: „Chir, bătrân, cu barba lungă despărțită în două și pleșuv, iar Ioan, cu căruntețe, cu barba ascuțită, având păr mult”.

    Sfinții Doctori fără de agiți, Chir și Ioan, făcători de minuni 31 ianuarie    Cartea în format fizic o găsiți apăsând aici ➡ Dionisie din Furna – Erminia picturii bizantine,

    This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg    

Cântări Liturgice

    Troparul Sfinților Doctori Chir și Ioan, glasul al 5-lea    Sălășluindu-se darul Treimii în inimile voastre cele curate, preafericiților Chir și Ioan, v-ați arătat înfricoșători izgonitori ai duhurilor celor necurate; și ați fost tămăduitori ai neputințelor, nu numai ai celor descoperite, ci și ai celor ascunse. Drept aceea, îndrăzneală având către Dumnezeu cel iubitor de oameni, prin rugăciunile voastre, cele neîncetate, tămăduiți patimile noastre.

          This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg    Condacul Sfinților Doctori Chir și Ioan, glasul al 3-lea    Din dumnezeiescul har primind, sfinților, dar de minuni, faceți minuni neîncetat, tăind toate patimile noastre cu meșteșugul tămăduitor cel nevăzut, de Dumnezeu înțelepțite Chir, cu Ioan cel pururea mărit. Că voi sunteți dumnezeiești doctori.

    This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg    

Viața completă – Sfinții Doctori fără de agiți, Chir și Ioan, făcători de minuni (Viețile Sfinților)

         Sfântul Chir, plăcutul lui Dumnezeu, avusese nașterea și creșterea sa în părțile Egiptului, în cetatea Alexandriei, cea zidită de Alexandru Macedon; el era slăvit cu meșteșugul de doctor și se tămăduiau de către el bolile trupești, neluând plată, iar cu cuvintele sale cele de Dumnezeu insuflate și cu chipul vieții sale celei îmbunătățite tămăduia sufleteștile neputințe ale oamenilor.

 Pentru că, intrând la cei bolnavi, le spunea, nu de la Galin și de la Hipocrate, ci din așezămintele sfinților prooroci și apostoli, să se ferească de vătămările păcatelor, care se fac pricinuitoare bolilor trupești; căci boala sufletului este mai grea decât toate bolile trupului, și când acela bolește cu păcatele, de multe ori se întâmpla că și trupul cade în boală mai grea, dându-i Dumnezeu pedeapsă pentru păcate.

 Astfel sfântul învățând pe bolnavi, încă și cuvântul lui Dumnezeu propovăduindu-l, pe mulți elini i-a adus la cunoștința adevăratului Dumnezeu și i-a făcut creștini, îngrijind sufletele și trupurile acelora, cu doctorie preaaleasă.

   Folare-Separare   Într-acea vreme Dioclețian (284-305), păgânul împărat, a ridicat prigonire asupra creștinilor. Deci, a fost clevetit Sfântul Chir, slăvitul doctor alexandrin, la ighemonul Alexandriei, că este creștin și învață pe mulți credința creștinească; ighemonul a poruncit îndată să-l prindă. Dar Sfântul Chir, înștiințându-se de aceasta, a fugit din cetate și din părțile Egiptului și a mers în Arabia. Aceasta a făcut-o, nu temându-se de chinuri și de moartea cea pentru Hristos, ci ascultând cuvintele lui Hristos: Când vă vor izgoni pe voi din cetatea aceasta, fugiți în cealaltă; apoi, încă vrând ca să ajute celor de aproape și dorind ca mai bine să se pregătească spre pătimirea pentru Domnul său, întru rânduirea monahicească. Deci, mergând în Arabia, îndată a luat asupră-și îngerescul chip al monahilor. Dar mai ales, după rânduiala lui Dumnezeu, a fost mergerea lui în Arabia, ca și acolo pe mulți să-i aducă la Hristos, izbăvindu-i de pierzare idolească și apoi la calea mântuirii să-i povățuiască.

   Folare-Separare   Deci, a lăsat meșteșugul său cel doctoricesc, pentru că a luat de la Dumnezeu darul facerii de minuni, și acum nu cu doftorii și cu ierburi, ci cu rugăciuni și cu cuvântul tămăduia toate bolile; iar pentru niște faceri de minuni ca acestea, se preamărea numele lui Iisus Hristos; iar mulțime mare de închinători de idoli lăsându-și rătăcirea lor, se întorceau la Hristos, adevăratul Dumnezeu.

 Sfântul Ioan era de neam din Edessa, creștin binecredincios și cinstit în rânduiala ostășească. Atunci ridicând Dioclețian prigonire asupra creștinilor, și-a lăsat rânduiala cea ostășească și slava acestei lumi, patria, casa, neamul și bogăția, pe care, socotindu-le a fi toate gunoaie, s-a dus la Ierusalim, unde, petrecând câtăva vreme, a auzit despre Sfântul Chir și despre minunile ce le făcea; căci străbătuse vestea despre dânsul pretutindeni și dorea foarte mult să-l vadă și să viețuiască împreună cu acel om plăcut lui Dumnezeu.

 Drept aceea a mers mai întâi în Alexandria, căutând pe cel dorit, dar neaflându-l acolo, cu dinadinsul întreba despre dânsul unde este. Și înștiințându-se că este în Arabia, a mers acolo cu sârguință și, găsindu-l, s-a lipit de dânsul cu tot sufletul; apoi, s-a făcut singur văzător al minunilor aceluia, și următor al vieții lui celei îmbunătățite.

   Folare-Separare   Într-acea vreme a fost prinsă, spre chinuire pentru Hristos, o femeie iubitoare de Dumnezeu, anume Atanasia, cu cele trei fiice ale ei, ale căror nume sunt: Teoctista, Teodosia și Eudoxia, și le-au dus în cetatea Canon, în care era un ighemon cu numele Sirian. De care lucru auzind Sfântul Chir și cu Ioan, se temeau că să nu cadă de la credința în Hristos acele fecioare tinere, care puteau să se înșele nu numai de îngrozirea chinurilor, ci și lesnicios, cu momirile, puteau a fi ademenite, în tânăra lor vârsta; căci Teoctista, cea mai mare dintre ele, era abia de 15 ani, iar cealaltă, Teodosia, de 13 ani, iar cea mai de pe urmă, Eudoxia, era numai de 11 ani.

 Dar Sfântul Chir se îndoia și despre maica lor Atanasia, că nu și ea pentru fiice să se plece la păgânătate, nevoind să vadă pe fiicele sale cumplit chinuindu-se și vărsându-se sângele lor fără cruțare; pentru că este știut lucru, că pe mame le doare inima pentru copiii lor.

   Folare-Separare   Astfel, sculându-se s-a dus în cetate ca să întărească în mărturisirea în Hristos pe fecioare și pe maica lor și să le facă temătoare de Dumnezeu și îmbărbătate la chinuri. Apoi Sfântul Ioan a urmat Sfântului Chir, ducându-se amândoi la cetatea Canon, la Atanasia, cea ținută în legături cu fiicele, pe care le întăreau cu felurite cuvinte de Dumnezeu insuflate, pentru dragostea lui Iisus Hristos, încât cu osârdie să-și pună sufletele pentru El.

 Dar îndată a aflat de aceasta ighemonul Sirian, pentru că ducându-se unul din păgâni la dânsul, i-a spus acestea: “Doi oameni oarecare s-au arătat în cetatea noastră, unul în îmbrăcămintea monahicească și altul în cea ostășească și sfătuiesc pe fecioarele cele prinse să nu se închine la zeii noștri, ci să petreacă în credința lor necurată, nici să se supună poruncilor împărătești; apoi, le învață să cinstească pe un oarecare Iisus și Aceluia să-I dea dumnezeiască cinste, nebăgând seamă de moarte”.

 Auzind aceasta Sirian, s-a umplut de mânie și a poruncit să-i prindă pe amândoi și să-i aducă înaintea sa. Deci, au prins pe Sfinții Chir și Ioan și i-au pus la cercetare înaintea păgânului judecător Sirian. Iar el, văzându-i, le-a zis:

   Folare-Separare   “Voi, ticăloșilor vrăjmași ai zeilor noștri, vă sârguiți să amăgiți pe fecioare și să înmulțiți creștineasca credință, cu toate meșteșugirile, spre defăimarea împăratului; dacă ați fost până acum nebuni, apoi, măcar acum lepădând deșarta voastră credință cea plină de toate vrăjile, cu rugăciuni și cu jertfe să milostiviți pe zei spre voi, că nu numai să scăpați de chinurile cele pregătite vouă, ci să vă învredniciți și de cinste de la noi; iar de nu, aveți să cunoașteți nu numai mânia lui Sirian și a lui Dioclețian, dar chiar a zeilor pe care îi huliți și care, măcar că sunt huliți, acum vor fi izbăvitori cumpliți ai necinstirii lor”.

 La acestea Sfinții Chir și Ioan au răspuns, zicând: “Nouă ne este obiceiul, ca puține să grăim; deci, să știi cu adevărat, că noi nu poftim vreodată nici cinstea voastră cea deșartă, nici de Hristos nu ne vom lepăda, oricât am pătimi pentru El”.

 Atunci Sirian, aprinzându-se de mai multă mânie, a scrâșnit din dinți și a zis către dânșii: “Se cădea vouă, necuraților, ca să fiți mulțumiți cu iubirea de oameni a judecătorului, dacă mai este la voi înțelegere, și lepădându-vă de rătăcirea voastră, să scăpați de groaznica certare; dar de vreme ce nu văd la voi decât mândrie, nesupunere și deșartă înălțare de minte, de aceea nu este nevoie de multe cuvinte, ci se cuvine să ne apucăm de lucru; pentru că așa veți lua și plata cea dorită vouă și chiar nevrând, vă veți supune poruncii împărătești”.

   Folare-Separare   Zicând aceasta, a poruncit să aducă pe acele fecioare cu maica lor și a început a chinui în multe feluri pe Sfinții Mucenici Chir și Ioan, bătându-i cu bicele, sfărâmându-i cu toiegele, arzându-i cu făclii și mădularele cele arse udându-le cu oțet și cu sare. Apoi, frecându-le cu pânze aspre de păr, le udau picioarele cu smoală fiartă; și au pus asupra lor toate scornirile chinurilor, nelăsând nici o tiranie; pe de o parte ca să le izbândească îndrăznirea lor și să le zdrobească bărbăția, iar pe de alta să înfricoșeze pe fecioarele cele tinere și pe maica lor, care priveau la acea cumplită chinuire. Dar nimic n-a sporit chinuitorul urâtor de Dumnezeu, pentru că nici bărbăția sfinților răbdători de chinuri n-a putut s-o clintească, nici pe fecioare și pe maica lor să le înfricoșeze.

 Deci, poruncind să dezlege pe sfinți, a început la fel a chinui pe Sfânta Atanasia și pe fiicele ei, și rău chinuindu-le, s-a umplut de mare rușine, deoarece partea femeiască cea neputincioasă în pătimire cu nimic nu se deosebea de bărbații cei tari și nebiruiți, adică de Sfinții Chir și Ioan, pentru că aceeași dragoste și credință pe care o aveau aceia spre Hristos, aceleași chinuri le pătimeau pentru El și aceeași bărbăție o aveau – întărindu-le Dumnezeu -, și pătimeau ca în trupuri străine, nebăgând în seamă chinurile; pentru că priveau spre iubitul Mirele lor Hristos Dumnezeu, Care căuta din înălțimea slavei spre pătimirea mireselor Sale și le da ajutor.

   Folare-Separare   Deci, dezlegând chinuitorul pe sfintele mucenițe, le-a osândit la tăierea de săbii; iar ele mergând la moarte, se veseleau ca de nuntă, și s-au tăiat sfintele lor capete, adică al fericitei Atanasia și ale celor trei fiice ale ei, al Teoctistiei, al Teodosiei și al Eudoxiei.

 După uciderea Sfintelor Mucenițe, Sfinții Chir și Ioan au fost aduși iarăși la cercetare, iar tiranul a întins vorbă lungă, ca și cum se îngrijea de sănătatea lor, apoi arătându-le daruri și punând de față și chinurile, îi îngrozea cu cea de pe urmă pedeapsă. Dar, după ce a văzut că în zadar se ostenește, a dat asupra lor răspunsul cel mai de pe urmă:

   Folare-Separare   “Lui Chir învățătorul și lui Ioan cel de o credință cu dânsul, care au defăimat porunca împărătească și n-au voit să aducă jertfe marilor zei, poruncim ca după legea împărătească, să li se taie capetele”.

 Luându-i ostașii, le-au tăiat capetele în același loc unde și-au pus sufletele pentru Domnul sfintele fecioare cu maica lor, în 31 de zile ale lunii ianuarie; iar creștinii cei tăinuiți luând sfintele lor trupuri, în ascuns le-au îngropat cu cinste, în biserica Sfântului Apostol și Evanghelist Marcu, în osebite morminte, adică într-unul pe Sfinții Mucenici Chir și Ioan, iar în altul pe Sfânta Atanasia cu fiicele ei. Iar după mulți ani, în vremea împărăției dreptcredinciosului împărat Teodosie cel Tânăr (408-450), Sfântul Chiril, patriarhul Alexandriei (412-444), prin dumnezeiască poruncă, a dus moaștele Sfinților Mucenici Chir și Ioan, în satul ce se numea Manutin, spre izgonirea de acolo a diavolilor celor mulți spre slava lui Hristos Dumnezeul nostru. Amin.

   Folare-Separare    Cartea în format fizic o găsiți apăsând aici ➡ Viețile Sfinților luna Decembrie – Mănăstirea Sihăstria

    This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg    

Calendar Ortodox – Sfinții de astăzi

   În această lună, în ziua a treizeci și una, pomenirea Sfinților făcători de minuni și doctori fără de arginți, Chir și Ioan;Tot în această zi, pomenirea Sfintei mucenițe Atanasia și a celor trei fiice ale ei: Teodota, Teoctista și Eudoxia;Tot în această zi, pomenirea Sfinților mucenici Victorian, Victor, Nichifor, Claudie, Diodor, Serapion și Papia, cei din Corint;Tot în această zi, pomenirea Sfintei mucenițe Trifina;Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului mucenic Hie Ardunul, care a mărturisit în Calamata din Peloponez la anul 1686, și care s-a săvârșit prin foc.

   This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg    

Calendar Ortodox – Sfinții de mâine

   În această lună în ziua întâi, pomenirea sfântului mucenic Trifon;

 Tot în aceastã zi, pomenirea Înainteprăznuirea Întâmpinării Domnului Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos;Tot în aceastã zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Petru cel din Galatia;

 Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Vendimian;

 Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Vasile mărturisitorul, arhiepiscopul Tesalonicului, care era de neam din cetatea Atena;Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Timotei, care în pace s-a săvârșit;Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Tion, cu cei doi prunci, care de sabie s-au săvârșit;Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Carion, care s-a săvârșit tăindu-i-se limba;Tot în această zi, pomenirea sfintei mucenițe Perpetua și a celor împreună cu dânsa : Satâr, Revcat, Satornil, Secund și Felicitas;Tot în această zi, pomenirea sfântului noului Mucenic Anastasie Naupliotul.

   This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg    Sursă: pravila.ro

    Facebook

    Floare Final    Să ne rugăm la Sfinții Doctori fără de agiți, Chir și Ioan, făcători de minuni să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinților Doctori fără de agiți, Chir și Ioan, rugați-vă lui Hristos pentru noi! Cu ale lor sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește–ne și ne mânuiește-ne pe noi. Amin.

 Postarea originală este aceasta † Sfinții Doctori fără de arginți Chir și Ioan, făcători de minuni </br>(31 ianuarie) scrisă de pravilacrestina

 
 
Preluat de pe: Pravila.ro

Loading...
Articolul precedentÎn liniștea serii la Chilie
Articolul următorDuminica a 32-a dupa Rusalii (a lui Zaheu vameșul) – Predica Sf. Nicolae Velimirovici