Acasă Ortodoxie Acatistul Bunei Vestiri a Maicii Domnului

Acatistul Bunei Vestiri a Maicii Domnului

15
0

 Pravila

   Acatistul Bunei Vestiri a Maicii Domnului se poate citi oricând, dar în mod deosebit în ziua de 25 martie și orice perioadă de post. Se poate cânta mai ales la vreme de necazuri și întristare a sufletului, deoarece Maica Domnului este grabnic ajutătoare.

     Înainte de a începe Acatistul Bunei Vestiri a Maicii Domnului trebuie citite „Rugăciunile începătoare” pe care le găsiți în Rugăciunile de Dimineața sau Rugăciunile de Seara. Link-uri către aceste rugăciuni le găsiți mai jos ⬇⬇⬇Rugăciunile de Dimineața, Rugăciunile de Seara.

    

Acatistul Bunei Vestiri a Maicii Domnului

          Condacul 1    Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca aceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

    Icosul 1    Îngerul cel întîistătător din Cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, Întrupat, s-a înspăimântat și i-a stat înainte, grăind către dânsa unele ca acestea:Bucură-te, cea prin care răsare bucuriaBucură-te, cea prin care piere blestemulBucură-te, chemarea lui Adam celui căzutBucură-te, izbăvirea lacrimilor EveiBucură-te, înălțime, întru care anevoie se suie gândurile omeneștiBucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne cu ochii îngereștiBucură-te, că ești scaun ÎmpăratuluiBucură-te, că porți pe Cel ce poartă toateBucură-te, steaua, care arăți SoareleBucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupăriBucură-te, cea prin care se înnoiește făpturaBucură-te, cea prin care Prunc Se face FăcătorulBucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

    Condacul al 2-lea    Știindu-se pe sine sfânta întru curăție, a zis lui Gavriil cu îndrăznire: Preaslăvitul tău glas cu anevoie se arată a fi primit sufletului meu; că naștere cu zămislire fără sămânță, cum îmi spui? Cântând: Aliluia!

    Icosul al 2-lea    Înțelesul cel greu de pătruns căutând Fecioara să-l înțeleagă, a grăit către cel ce slujea: Din pântece curat, cum este cu putință să Se nască Fiu, spune-mi? Iar el cu frică a zis:Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespusBucură-te, încredințarea celor ce au trebuință de tăcereBucură-te, începătura minunilor lui HristosBucură-te, capul poruncilor LuiBucură-te, scara Cerului, pe care S-a pogorât DumnezeuBucură-te, pod care-i treci la Cer pe cei de pe pământBucură-te, minune, care de îngeri ești mult slăvităBucură-te, ceea ce ești rană de mult plâns a diavolilorBucură-te, ceea ce ai născut Lumina cea neapusăBucură-te, ceea ce n-ai învățat pe nimeni în ce chip s-a petrecutBucură-te, ceea ce covârșești mintea celor înțelepțiBucură-te, ceea ce luminezi gândurile celor credincioșiBucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

    Condacul al 3-lea    Puterea Celui de Sus a umbrit-o atunci, spre zămislire, pe cea care nu știa de nuntă; și pântecele ei cel cu bună roadă, ca o țarină dulce, l-a arătat tuturor celor ce vor să secere mântuire, când vor cânta așa: Aliluia!

    Icosul al 3-lea    Având Fecioara primit în pântece pe Dumnezeu, a alergat la Elisabeta; iar pruncul acesteia, îndată cunoscând închinarea ei, s-a bucurat și, cu săltări în pântece, ca și cum ar fi cântat, a grăit către Născătoarea de Dumnezeu:Bucură-te, vița mlădiței celei ne-veștejite Bucură-te, câștigarea rodului celui fără de moarteBucură-te, ceea ce ai lucrat pe Lucrătorul iubirii de oameniBucură-te, ceea ce ai născut pe Săditorul vieții noastreBucură-te, brazdă care ai crescut înmulțirea milelorBucură-te, masă care porți îndestularea milostivilorBucură-te, ceea ce înflorești Raiul desfătăriiBucură-te, ceea ce gătești adăpostire sufletelorBucură-te, tămâia rugăciunii celei primiteBucură-te, curăția a toată lumeaBucură-te, voia cea bună a lui Dumnezeu către noi, cei muritoriBucură-te, îndrăznirea celor muritori către DumnezeuBucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

    Condacul al 4-lea    Vifor de gânduri necredincioase având în sine, înțeleptul Iosif s-a tulburat, uitându-se la tine, cea neamestecată cu nunta, gândind că ești furată de nuntă, tu, ceea ce ești fără de prihană. Iar când a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!

    Icosul al 4-lea    Au auzit păstorii pe îngeri lăudând venirea lui Hristos în trup și, alergând la Acela ca la un păstor, L-au văzut ca pe un miel fără de prihană în brațele Mariei, pe care lăudând-o, au zis:Bucură-te, Maica Mielului și a PăstoruluiBucură-te, staulul oilor cuvântătoareBucură-te, ceea ce ești chinuire pentru vrăjmașii cei nevăzuțiBucură-te, ceea ce deschizi ușile RaiuluiBucură-te, că cele cerești se bucură cu cele pământeștiBucură-te, că cele pământești dănțuiesc împreună cu cele cereștiBucură-te, gura apostolilor cea fără de tăcereBucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de chinuriBucură-te, temeiul cel tare al credințeiBucură-te, cunoștința harului cea luminoasăBucură-te, cea prin care s-a golit iadulBucură-te, cea prin care ne-am îmbrăcat cu slavăBucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

    Condacul al 5-lea    Steaua cea cu dumnezeiască mergere văzând-o magii, au mers pe urma luminii ei; și, ținând-o ca pe o făclie, cu dânsa căutau pe puternicul Împărat; și, ajungând la Cel neajuns, s-au bucurat cântându-I: Aliluia!

    Icosul al 5-lea    Au văzut pruncii haldeilor în brațele Fecioarei pe Cel ce a zidit pe om cu mâna; și, cunoscându-L a le fi Stăpân, deși luase chip de rob, s-au nevoit cu daruri a-I sluji Lui și a-i cânta celei binecuvântate:Bucură-te, Maica stelei celei neapuseBucură-te, raza zilei celei de tainăBucură-te, ceea ce ai stins cuptorul înșelăciuniiBucură-te, ceea ce luminezi pe tăinuitorii TreimiiBucură-te, ceea ce ai aruncat dintru dregătorie pe tiranul cel fără de omenieBucură-te, ceea ce ai arătat pe Domnul Hristos, iubitorul de oameniBucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit din slujirea cea idoleascăBucură-te, ceea ce ne curățești de lucrurile cele întinateBucură-te, ceea ce ai stins închinarea la focBucură-te, ceea ce ne-ai potolit văpaia patimilorBucură-te, îndreptătoarea înțelepciunii celor credincioșiBucură-te, veselia tuturor neamurilorBucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

    Condacul al 6-lea    Vestitori purtători de Dumnezeu făcându-se magii, s-au întors în Babilon, săvârșind prorocia Ta; și, mărturisindu-Te tuturor pe Tine, Hristoase, au lăsat pe Irod ca pe un mincinos, că nu știa să cânte: Aliluia!

    Icosul al 6-lea    Strălucind Tu în Egipt, Lumina adevărului, ai izgonit întunericul minciunii. Că idolii lui, Mântuitorule, nerăbdând tăria Ta, au căzut; iar cei ce s-au izbăvit de dânșii cântau către Născătoarea de Dumnezeu:Bucură-te, îndreptarea oamenilorBucură-te, căderea demonilorBucură-te, ceea ce ai zdrobit stăpânia înșelăciuniiBucură-te, ceea ce ai vădit înșelăciunea idoleascăBucură-te, mare care ai înecat pe faraonul cel netrupescBucură-te, piatră care ai adăpat pe cei însetați de viațăBucură-te, stâlp de foc care povățuiești pe cei dintru întunericBucură-te, acoperământul lumii cel mai lat decât norulBucură-te, hrană și potir cu manăBucură-te, slujitoarea bucuriei celei sfinteBucură-te, pământul făgăduințeiBucură-te, izvorâtoare de miere și lapteBucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

    Condacul al 7-lea    Vrând Simeon să se mute din veacul acesta înșelător, Te-ai dat lui ca un prunc, dar Te-ai făcut cunoscut lui și ca Dumnezeu desăvârșit. Pentru aceea s-a mirat de înțelepciunea Ta cea nespusă, cântând: Aliluia!

    Icosul al 7-lea    Arătat-a făptură nouă arătându-Se Făcătorul nouă, celor ce suntem făcuți de Dânsul, răsărind din pântecele cel fără de sămânță și păzindu-l întreg, precum a fost; ca noi, văzând minunea, să o lăudăm, grăind:Bucură-te, floarea nestricăciuniiBucură-te, cununa înfrânăriiBucură-te, ceea ce ai strălucit chipul ÎnvieriiBucură-te, ceea ce ai arătat viața îngereascăBucură-te, pomul cel cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credincioșiiBucură-te, copacul cel înfrunzit cu bună umbră, sub care mulți se odihnescBucură-te, ceea ce ai purtat în pântece pe Îndreptătorul celor rătăcițiBucură-te, ceea ce ai născut pe Izbăvitorul celor robițiBucură-te, îmblânzirea Judecătorului celui dreptBucură-te, iertarea multor greșițiBucură-te, haina celor goi de îndrăznealăBucură-te, dragostea care biruiește toată dorireaBucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

    Condacul al 8-lea    Văzând naștere minunată, să ne înstrăinăm de lume, mutându-ne mintea la Cer; că pentru aceasta Preaînaltul Dumnezeu pe pământ S-a arătat Om smerit, vrând să tragă la înălțime pe cei care-I cântă: Aliluia!

    Icosul al 8-lea    Cu totul a fost între cei de jos, iar de cei de Sus nicicum nu S-a depărtat Cuvântul cel necuprins; că dumnezeiască pogorâre a fost, iar nu mutare din loc, și naștere din Fecioară primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu celui neîncăputBucură-te, ușa tainei celei de cinsteBucură-te, auzirea cea cu nepricepere pentru cei necredincioșiBucură-te, lauda cea fără de îndoială a celor credincioșiBucură-te, purtătoarea cea preasfântă a Celui ce este pe heruvimiBucură-te, sălașul cel preaslăvit al Celui ce este pe serafimiBucură-te, ceea ce ai adunat lucruri potrivnice întru unaBucură-te, ceea ce ai unit fecioria și naștereaBucură-te, cea prin care s-a dezlegat călcarea porunciiBucură-te, cea prin care s-a deschis RaiulBucură-te, cheia Împărăției lui HristosBucură-te, nădejdea bunătăților celor veșniceBucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

    Condacul al 9-lea    Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al întrupării lui Hristos; că pe Cel neapropiat, ca Dumnezeu, L-a văzut Om apropiat tuturor, petrecând împreună cu noi și auzind de la toți: Aliluia!

    Icosul al 9-lea    Pe oratorii cei mult-vorbitori îi vedem tăcând ca niște pești fără de glas, despre tine, Născătoare de Dumnezeu; că nu se pricep să spună în ce chip și Fecioară ai rămas, și ai putut naște. Iar noi, minunându-ne de o taină ca aceasta, cu credință cântăm:Bucură-te, sălașul înțelepciunii lui Dumnezeu Bucură-te, comoara rânduielii LuiBucură-te, ceea ce îi arăți pe filosofi neînțelepțiBucură-te, ceea ce ai vădit pe cei meșteri la cuvânt a fi necuvântătoriBucură-te, că au înnebunit întrebătorii cei cumplițiBucură-te, că s-au veștejit făcătorii de basmeBucură-te, ceea ce ai risipit vorbele cele încâlcite ale atenienilorBucură-te, ceea ce ai umplut mrejele pescarilorBucură-te, ceea ce ne-ai ridicat din adâncul necunoștințeiBucură-te, ceea ce pe mulți i-ai luminat la minteBucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiascăBucură-te, limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei viețiBucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

    Condacul al 10-lea    Vrând să mântuiască lumea, Împodobitorul tuturor a venit la ea, așa cum Însuși făgăduise; și, Păstor fiind, ca un Dumnezeu, pentru noi S-a arătat om ca și noi. Căci, cu asemănarea chemând pe cel asemenea, ca un Dumnezeu aude: Aliluia!

    Icosul al 10-lea    Zid ești fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, și tuturor celor ce aleargă la tine; că Făcătorul cerului și al pământului te-a gătit pe tine, Curată, sălășluindu-Se în pântecele tău și învățând pe toți să îți cânte:Bucură-te, turnul feciorieiBucură-te, ușa mântuiriiBucură-te, începătoarea prefacerii celei pline de înțelesBucură-te, dătătoarea darului celui dumnezeiescBucură-te, că tu ai înnoit pe cei zămisliți întru rușineBucură-te, că tu ai învățat pe cei lipsiți de minteBucură-te, ceea ce ai stricat pe stricătorul gândurilorBucură-te, ceea ce ai născut pe Semănătorul curățieiBucură-te, cămara nunții celei fără de sămânțăBucură-te, ceea ce ai unit cu Domnul pe cei credincioșiBucură-te, ceea ce între fecioare singură ai fost hrănitoare de pruncBucură-te, cămara cea împodobită a sufletelor sfințilorBucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

    Condacul al 11-lea    Împărate sfinte, de Ți-am aduce cântări și psalmi la număr întocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvine, căci se biruiește toată cântarea care se îndreaptă către mulțimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ți cântă: Aliluia!

    Icosul al 11-lea    Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sunt întru întuneric, o vedem pe Preasfânta Fecioară; că, aprinzând în sine Focul cel netrupesc, pe toți îi îndreptează spre cunoștința cea dumnezeiască ce luminează mintea cu raza ei și se cinstește cu chemarea aceasta:Bucură-te, raza Soarelui celui înțelegătorBucură-te, raza Luminii celei neapuseBucură-te, fulgerul care luminezi sufleteleBucură-te, ceea ce îi îngrozești pe vrăjmași ca un tunetBucură-te, că dintru tine a răsărit strălucirea cea cu multă luminăBucură-te, că ai izvorât râul care curge cu ape multeBucură-te, ceea ce te-ai arătat icoană a cristelnițeiBucură-te, ceea ce curățești întinăciunea păcatuluiBucură-te, baie, care speli conștiințaBucură-te, pahar, care dai gust bucurieiBucură-te, mireasma mirosului celui bun al lui HristosBucură-te, viața veseliei celei de tainăBucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

    Condacul al 12-lea    Vrând să dea har datoriilor celor de demult, Dezlegătorul tuturor datoriilor omenești a venit Singur la cei ce se îndepărtaseră de harul Lui și, rupând zapisul, aude de la toți cântarea: Aliluia!

    Icosul al 12-lea    Cântând nașterea ta, te lăudăm toți, ca pe o biserică însuflețită, Născătoare de Dumnezeu; că, locuind în pântecele tău Domnul, Care ține toate cu mâna, a sfințit, a slăvit și a învățat pe toți să-ți cânte:Bucură-te, locașul lui Dumnezeu-Cuvântul Bucură-te, sfântă care ești mai mare decât toți sfințiiBucură-te, chivot poleit cu DuhulBucură-te, comoara vieții cea nedeșertatăBucură-te, coroana cea scumpă a împăraților celor credincioșiBucură-te, lauda cea de cinste a preoților cuvioșiBucură-te, stâlp neclintit al BisericiiBucură-te, zidul cel nebiruit al ÎmpărățieiBucură-te, cea prin care se înalță biruințeleBucură-te, cea prin care cad vrăjmașiiBucură-te, tămăduirea trupului meuBucură-te, mântuirea sufletului meuBucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

    Condacul al 13-lea    O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toți sfinții, primind acest dar de acum, izbăvește de toată ispita și scoate din chinul ce va să fie pe toți cei care-ți cântă: Aliluia!

    Acest Condac se zice de trei ori.

    După aceasta se citesc iarăși Icosul 1 și Condacul 1 pe care le găsiți mai jos.

    Icosul 1    Îngerul cel întîistătător din Cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, Întrupat, s-a înspăimântat și i-a stat înainte, grăind către dânsa unele ca acestea:Bucură-te, cea prin care răsare bucuriaBucură-te, cea prin care piere blestemulBucură-te, chemarea lui Adam celui căzutBucură-te, izbăvirea lacrimilor EveiBucură-te, înălțime, întru care anevoie se suie gândurile omeneștiBucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne cu ochii îngereștiBucură-te, că ești scaun ÎmpăratuluiBucură-te, că porți pe Cel ce poartă toateBucură-te, steaua, care arăți SoareleBucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupăriBucură-te, cea prin care se înnoiește făpturaBucură-te, cea prin care Prunc Se face FăcătorulBucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

    Condacul 1    Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca aceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

    Apoi se citește această rugăciune

    

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

    O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Fecioară stăpână, ceea ce ești mai înaltă și mai presus decât îngerii și arhanghelii și mai cinstită decât toată făptura; mirarea cea mare a îngerilor, propovăduirea prorocilor, podoaba cea aleasă a arhanghelilor, întărirea cea tare a mucenicilor, lauda cea preamărită a apostolilor, povățuitoarea cea tare a călugărilor, înfrânarea cea tare a postitorilor, curăția și slava fecioarelor, veselia cea lină a maicilor, înțelepciunea și învățătura pruncilor, cârmuitoarea săracilor și a văduvelor; îmbrăcăminte celor goi, sănătate celor bolnavi, izbăvire celor robiți; liniște celor de pe mare, liman bun celor înviforați, povățuitoare neostenită celor rătăciți, mergere ușoară celor călători, odihnă bună celor osteniți, acoperământ și scăpare celor asupriți; nădejde celor fără de nădejde, ajutătoare celor lipsiți; celor săraci bogăție neîmpuținată, celor întristați de-a pururea mângâiere, celor pe care nu-i iubește nimeni iubire cu smerenie; celor păcătoși mântuire către Dumnezeu; tuturor creștinilor ocrotire tare, ajutătoare nebiruită și folositoare.

    Prin tine, Cel nevăzut S-a făcut văzut, pentru care aducem rugăciune ție noi, robii tăi, Doamna noastră. O, preamilostivă împărăteasa a Luminii celei înțelegătoare și preamărită, care ai născut pe Împăratul nostru, Hristos Dumnezeu, Cel ce dă viață tuturor, ceea ce ești slăvită de cele cerești, minte îngerească, stea cu totul luminoasă și mai sfântă decât toți sfinții; împărăteasa împăraților, Stăpâna tuturor făpturilor, Fecioară încuviințată de Dumnezeu, Mireasă nestricată, palat al Preasfântului Duh, tron de foc al Împăratului celui nevăzut, chivot ceresc, purtător al Cuvântului lui Dumnezeu, căruța cea în chipul focului; odihna Dumnezeului celui viu, zămislirea negrăită a trupului lui Hristos, cuibul Vulturului ceresc, turtureaua cea cu bună glăsuire, porumbița cea preabună, lină și fără de răutate; Maică iubitoare de fii, adâncul milelor, picătura care risipești mânia lui Dumnezeu, adâncimea cea nemăsurată, taina cea negrăită, minunea cea neștiută, minune nespusă;

    Biserică nefăcută de mână omenească a Însuși Împăratului tuturor veacurilor; tămâia cea cu bun miros, veșmânt cinstit, porfiră de Dumnezeu țesută, Rai sufletesc, odrasla pomului celui de viață purtător, floarea cea preafrumoasă, care ai înflorit nouă veselia cerească, strugurele mântuirii noastre, paharul Împăratului Ceresc, întru care s-a dres de la Duhul Sfânt vinul harului Celui neîmpuținat; solitoarea legii, începătura credinței celei adevărate a lui Hristos, turnul cel neclintit, pieirea ereticilor, sabia mâniei lui Dumnezeu împotriva tuturor celor nelegiuiți; îngrozire diavolilor, biruință în războaie, păzitoare adevărată tuturor creștinilor și lumii încredințată mântuire.

    O, întru tot milostivă Doamnă Fecioară, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm ție și arată mila ta poporului drept-credincios; roagă pe Fiul tău să ne izbăvească de tot răul. Și păzește locașul acesta și toate orașele și satele creștinești și tot poporul cel bine-credincios, care scapă la tine și cheamă numele tău cel sfânt, de toate năpastele, de boală, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi, de toate durerile și tot necazul. Ca să nu fie împuținați robii tăi nici cu răni, nici cu îngrozire, nici cu moarte, nici cu dreapta mânie a lui Dumnezeu; ci îi păzește și îi mântuiește cu mila ta, Doamnă, ceea ce te rogi pentru noi și pentru buna întocmire a văzduhului, spre vremi aducătoare de roadele cele de folos, pe care le dăruiești nouă. Izbăvește, ridică și miluiește din toate nevoile, Stăpână preamilostivă, Născătoare de Dumnezeu prealăudată, pe cei ce sunt în primejdii. Adu-ți aminte de robii tăi și nu trece cu vederea lacrimile și suspinarea lor; ci ne înnoiește pe noi cu bunătatea ta, ca să ne mângâiem cu mulțumire, aflându-te pe tine ajutătoare. Milostivește-te, Doamnă Preacurată, spre ajutorul poporului celui binecredincios.

    Nădejdea noastră, adună pe cele risipite: pe cei rătăciți pe cale povățuiește-i, pe cei căzuți de la dreapta credință iarăși la credință întoarce-i, pe cei bătrâni sprijinește-i, pe cei tineri îi învață, pe prunci hrănește-i și preamărește pe cei ce te preamăresc; dar, mai ales, păzește Sfântă Biserica Fiului tău și o ferește întru lungime de zile.

    O, milostivă și preaîndurată Împărăteasă a Cerului și a pământului, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, miluiește cu mijlocirea ta poporul drept-credincios și toată drept-credincioasa creștinătate. Păzește-o sub acoperământul milei tale, apăr-o pe ea cu cinstitul tău acoperământ și roagă pe Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care mai presus de fire L-ai întrupat, să ne încingă pe noi cu putere de sus, ca să ne putem apăra împotriva vrăjmașilor ce se luptă împotriva noastră. Miluiește și mântuiește prin rugăciunile tale, Maică, pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe (Înalt) Prea Sfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitropolitul) nostru (N), pe toți ortodocșii arhierei, preoți și diaconi și pe tot clerul bisericesc și pe tot poporul drept-credincios care se închină icoanei tale.

    Caută spre noi toți cu folosința ta cea preamilostivă, ridică-ne pe noi din adâncul păcatelor și ne luminează ochii inimii spre căutarea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, iar la înfricoșătoarea Judecată, pe Fiul tău pentru noi roagă-L. Pe cei care s-au mutat întru dreaptă credință, din această viață în cea veșnică, împreună cu îngerii, cu arhanghelii și cu toți sfinții, împărtășește-i ca să stea de-a dreapta Fiului tău și Dumnezeu; și prin rugăciunea ta învrednicește pe toți ortodocșii creștini să viețuiască cu Hristos, și cu bucurie în locașurile îngerești să se desfăteze.

    Că tu ești, Doamnă, slavă a celor cerești și ajutătoare a pământenilor; tu ești nădejdea și folositoarea tuturor celor ce aleargă la tine și cer ajutorul tău cel sfânt; tu ești rugătoarea cea fierbinte către Fiul tău și Dumnezeul nostru, că rugăciunile Maicii mult pot spre îmblânzirea Stăpânului. Și, cu a ta mijlocire, îndrăznim să ne apropiem de sfântul altar, de harul preasfintelor și de viață făcătoarelor Taine, deși suntem nevrednici. Pentru aceea, și pe icoană văzând chipul tău cel întru tot cinstit și pe Cel Atotțiitor cu mâna ținând, ne bucurăm noi păcătoșii și, cu umilință căzând, pe acesta cu dragoste și cu frică îl sărutăm, așteptând, Doamnă, prin sfintele și de Dumnezeu primitele tale rugăciuni, să ajungem la cele cerești ale vieții celei fără de sfârșit, și să stăm fără de rușine în ziua Judecății de-a dreapta Fiului tău și Dumnezeului nostru, slăvindu-L pe El împreună cu Cel fără de început al Lui Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Lui Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

    Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor! Amin. Doamne, miluiește! Doamne, miluiește! Doamne, miluiește! Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria și cu ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pre noi!

    

Sfârșit Acatistul Bunei Vestiri a Maicii Domnului

    Carte de rugăciuni în format printat: Carte de rugăciuni cu rugăciunile de bazăCarte de rugăciuni cu toate rugăciunile

    Alte rugăciuni găsiți apăsând: AICI

 Postarea originală este aceasta Acatistul Bunei Vestiri a Maicii Domnului scrisă de pravilacrestina

 
 
Preluat de pe: Pravila.ro

Loading...
Articolul precedentPostul modern sau nepostirea prin postire
Articolul următorPROTESTUL MONDIAL ÎMPOTRIVA RESTRICȚIILOR ABUZIVE VA AVEA LOC ȘI LA BUCUREȘTI, 20 MARTIE