Acasă Ortodoxie Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit din Țara Sfântă – Israel

Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit din Țara Sfântă – Israel

33
0

 Pravila

  Mânăstirea Sfântul Sava din Ierusalim sau Mar Saba a fost întemeiată de Sfântul Sava cel Sfințit în anul 478 ca o așezare monastică.

        Este amplasată în Defileul Kidron sau al Cedronului (Wadi en-Nar), în apropiere de Ierusalim. Așezământul sihăstresc din Pustia Iudeii a devenit un imens centru religios al lumii ortodoxe. Mânăstirea a avut o mare influență asupra slujbelor și a tipicului bisericesc. Mânăstirea mai este cunoscută și sub numele de Marea Lavră. În prezent, adăpostește în jur de 20 de monahi, dintre care unul este român. Este un important loc de pelerinaj din Israel.

    Această mânăstire este considerată a fi printre cele mai vechi din lume, fiind printre puținele locașuri cu viață neîntreruptă de rugăciune și cu păstrarea întocmai a tradițiilor sfinte. O trăsătură particulară a mânăstirii este aceea ca în ea nu au acces femeile, ci doar bărbații. Femeile pot merge doar la „Turnul Femeilor”, de unde pot privi o panoramă a mânăstirii. Pentru a le mângâia pe acestea, un părinte scoate la poarta mânăstirii Moaștele Sfântului Sava, ele putând să se închine și să le sărute.

    This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg    

Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit – istoric

          În secolul al V-lea, Mănăstirea Sfântul Sava s-a dezvoltat în jurul chiliei Sfântului Sava de pe culmile care mărginesc Valea Kidronului de lângă Ierusalim. Inițial avea forma unei comunități de anahoreți care se așezaseră pe lângă Sfântului Sava și trăiau sub ascultarea lui, în chilii separate, săpate în stâncă.

    La început, aceștia și-au zidit, ca și Sfântul Sava, chilii în peșterile din apropiere, pe o rază de circa doi kilometri în jurul mânăstirii actuale. Mai multe astfel de chilii s-au dezvoltat, transformându-se în locuințe cuprinzând mai multe chilii, precum și colțuri de rugăciune și paraclisuri. Cercetări arheologice făcute în zonă spre sfârșitul secolului al XX-lea au dus la descoperirea a circa patruzeci și cinci de astfel de clădiri, care au fost analizate și consolidate. În timp, au fost construite în vale două biserici pentru întreaga comunitate.

    Sub conducerea Sfântului Sava, Marea Lavră a fost bastionul principal în fața asaltului ereziei monofizite, între anii 512 și 516, iar succesorul Sfântului Sava la conducerea mănăstirii – Sfântului Ioan Savaitul – a luptat împotriva ereziei origeniste (preexistența sufletelor și reîncarnarea).

    În anul 614, în ziua de 16 mai, sunt uciși cu sabia 44 de părinți savarți de către perșii conduși de Chrosroe, după invadarea Palestinei, care se află sub stăpânirea Imperiului Bizantin.

    Reorganizarea Marii Lavre în timpul patriarhului Modest, după cucerirea arabă, a fost urmată de o perioadă de înflorire, între anii 614 și 843, numită chiar „epoca de aur”. Contribuția Sfintei Lavre atinge apogeul odată cu lupta pentru apărarea sfintelor icoane a Sfinților Ioan Damaschin, Mihail Sincelul, Teofan Zăvorâtul și Teodor al Edessei.

    În secolul al XII-lea, împăratul Manuil Comnenul reface biserica principală și pictura acesteia. Mai apoi, în timpul primei Cruciade (1096-1099 AD) Sfintele Moaște ale Sfântul Sava și mai multe sfinte odoare au fost transferate de Cruciați la Veneția, într-o biserică închinată Sfântul Antonie, unde au stat aproape 800 de ani, împodobite într-un vesmânt liturgic catolic.

    În anul 1187, Cruciații sunt învinși de mamelucii lui Salaadin în bătălia de la Hatin. Venirea mamelucilor a debutat cu uciderea călugărilor și distrugerea parțială a clădirilor (biserica și mormântul Sfântului Sava au fost cruțate). Dar Lavra a continuat viața duhovnicească și rugăciunea către Dumnezeu.

    La mijlocul secolului al XIV-lea s-au refăcut Biserica Principaplă și mormântul Sfântului Sava, prin grija împăratului Ioan Cantacuzino.

    Dintr-o scrisoare trimisă de călugării români de la Mânăstirea Sfântul Sava domniței Ruxandra, soția domnitorului Alexandru Lăpușneanu și fiica lui Petru Rareș, aflăm de generozitatea domnului român. Pioșenia domnitorilor români s-a exprimat în numeroasele danii prin care mânăstiri și sate românești erau „închinate” Bisericii Sfântului Mormânt, sau altor așezăminte religioase din Țara Sfântă.

    Un nou val de încercări pentru mănăstire a avut loc odată cu intrarea turcilor otomani în Palestina, în timpul sultanului Selim I (1517), când au fost uciși câțiva monahi savaiți care mai rămăseseră în mănăstire. Sub stăpânirea otomană, între 1533 și 1735, Mănăstirea Sfântul Sava a primit firmane (decret imperial otoman) de protecție – peste treizeci la număr, de la sultani succedați la Înalta Poartă, prin care se aprobau diverse solicitări precum refacerea unor clădiri ale Lavrei, scutiri de biruri și protejarea drepturilor obștii monahale.

    În anul 1540, Egumenul Ioachim Valahul, împreună cu cincizeci de monahi se așează în mănăstirea părăsită, iar în anul 1625 Patriarhul Teofan al III-lea al Ierusalimului răscumpără mănăstirea de la creditori. În perioada 1667-1686, mănăstirea este refăcută în întregime de patriarhii Nectarie și Dositei al II-lea.

    Aspectul de astăzi al Lavrei se datorează construcțiilor care s-au făcut în timpul păstoririi starețului Ioasaf Cretanul (1843-1874).

    Lavra Sfântului Sava a fost mai protejată de schimbările politice neîncetate în Orientul Mijlociu, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și în timpul secolului XX, iar viața monahală urmează tradiția.

    Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit – Biserici și paraclise          În prezent, complexul monastic cuprinde două biserici; între acestea, într-o curte, se află mormântul Sfântului Sava. Pe lângă acestea, mânăstirea cuprinde mai multe paraclisuri, o trapeză (sală de mese), o bucătărie, depozite, cisterne, chilii pentru monahi și un arhondaric unde sunt găzduiți vizitatorii. La praznicul Sfântului Sava, pe 5 decembrie, acesta adăpostește frecvent mai bine de 200 de pelerini.

    Biserica centrală este închinată Maicii Domnului. A doua biserică, inițial cunoscută sub numele de „Theoktistos”, zidită în stâncă, este acum închinată Sfântului Nicolae.

    Principalele paraclise (capele) sunt: Paraclisul Sfântul Ioachim și Ana, părinții Maicii Domnului și paraclisul Sfântul Ioan Gură de Aur, ambele construite în încăperi care fuseseră inițial chilii ale monahilor, Paraclisul Sfântul Ioan Damaschin, închinat și Sfântul Ioan Botezătorul, așezat în sihăstria în care a trăit Sfântul Ioan Damaschin la începutul secolului al VIII-lea, Paraclisul Sfântul Gheorghe, Paraclisul Sfântul Arhangheli, construit la jumătatea sec. al XX-lea de starețul și arhimandritul Serafim.

    This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg    

Minunile petrecute la aducerea moaștelor Sfântului Sava înapoi în Lavra Mar Saba

    Pe când era încă în viață, Sfântul Sava le tălmăcea adesea celor din obștea de la Mar Saba multe dintre gândurile și trăirile lor. Pe lângă toate cele ale călugărilor, sfântul le povestea adesea cam cum va fi obștea din Valea Kidronului peste ani și ani. Sfântul Sava a stăruit destul de mult asupra existenței și lucrării sale monastice, dar asupra trecerii la cele veșnice. În privința trupului său neputrezit, acesta spunea încă de pe atunci că va fi dus undeva departe, dar că peste sute de ani, înainte de sfârșitul lumii, se va întoarce acasă în Lavra Mar Saba. Profeția sfântului s-a împlinit atunci când sfintele sale moaște au fost furate de către cruciați (în preajma anului 1100), alături de alte moaște ale sfinților din Țara Sfântă și duse la Veneția, în Italia. După 900 de ani, în vremea Papei Paul al VI -lea, moaștele aveau să se întoarcă în Pustiul Iudeii, în lavra pe care însuși Sfântul Sava a întemeiat-o.

    Prima Minune          Un eveniment foarte important din viața contemporană a mânăstirii a avut loc pe 10 octombrie 1965, când Papa Paul VI a înapoiat Patriarhiei Ierusalimului cinstitele moaște ale Sfântului Sava cel Sfințit, astfel cum sfântul prorocit.

    Părintele Gurie, moldoveanul care i-a fost ucenic Părintelui Justin Pârvu la Mânăstirea Petru Vodă, care a viețuit o perioadă la Mănăstirea Sfântul Sava, ne-a povestit așa cum și el preluase această istorisire din arhiva lavrei: „Papa nu ne-a dat sfintele moaște pentru că ne iubea, ci pentru că Sfântul Sava îi apărea constant Papei în vis și-l tot bătea la cap să înapoieze moaștele către mânăstirea din Pustiul Iudeii. Între timp, Papa Ioan al XXIII-lea a trecut la Domnul, luând cu el și această dorință neîndeplinită a sfântului. Lucrurile au început să capete noi valențe comunicative, în sensul că succesorul său, Papa Paul al VI-lea, nu-și putea găsi liniștea din cauza apariției neîncetate a unui vis în care Sfântul Sava își tot cerea moaștele la mânăstirea sa din pustiu. Cel mai relevant lucru legat de această dorință neîmplinită a Sfântului s-a întâmplat chiar în biserica Sfântului Antonie din Veneția, în care la loc de cinste erau păstrate moaștele cele frumos mirositoare. Din interiorul sicriului de sticlă în care se afla, sfântul ar fi lovit sticla, provocând groază în rândul călugărilor latini, al paznicilor și al tuturor celor prezenți în biserică în clipa aceea.”

    Cea de-a doua Minune    S-a ivit o problemă atunci când a sosit vremea înveșmântării sfintelor moaște cu veșminte ortodoxe, pentru că latinii îl îmbrăcaseră cu veșminte latine. După nouă secole, ar fi fost cu neputință să manevrezi în așa fel corpul încât să îi pui rasa, schima monahală și epitrahilul, printre altele. Ca lucrurile să fie și mai complicate, mâinile Sfântului Sava erau încrucișate pe piept. Mitropolitul Kiriakos al Nazaretului ne înfățișează că lucrurile s-au petrecut atunci astfel: „Am zărit apoi pe starețul Serafim îngenunchind în fața sfintelor moaște și rugându-se o bună vreme. La un moment dat s-a ridicat și a făcut niște metanii și i-a ridicat brațele Sfântului Sava ca pe ale unui om viu în fața tuturor ochilor noștri uimiți.” Au putut să schimbe veșmintele fără nici o problemă chiar în Veneția, înainte de întoarcerea la Ierusalim. De la gheron Atanasie au rămas și povestiri cum că Părintele Serafim, starețul de la acea vreme a Mânăstirii Sfântul Sava, a cercetat cu mare grijă moaștele Sfântului Sava pentru ca nu cumva italienii să fi înlocuit adevăratele moaște, iar ei să se întoarcă în Pustiul Iudeii cu alte oseminte. Ceea ce l-a convins pe stareț că moaștele sunt cele autentice a fost constatarea lipsei unui ochi al sfântului, amănunt pe care avva Serafim îl cunoștea de la bătrânii mânăstirii. Toți cei de la Mânăstirea Sfântul Sava știau că monofiziții îi scoseseră acestuia unul dintre ochi. Fiind de acum sigur că în raclă se afla Sfântul Sava cel Sfințit și nu altcineva, a luat sfintele sale moaște și a pornit înspre

    Moaștele Sfântului Sava cel sfințit înapoi la Mar Saba    Procesiunea cu moaștele sfântului a făcut un popas și la Atena, pentru a împărtăși și grecilor bucuria cea mare a închinării la moaștele cele sfinte. În tot acest timp, starețul Serafim nu s-a dezlipit nici o clipă de raclă, priveghind și fiind cu mare luare-aminte chiar și atunci când toți cei care îl însoțeau dormeau. Despre această noapte povestește și Mitropolitul Kiriakos al Nazaretului, care descrie privegherea de la Atena ca pe un interminabil dialog duhovnicesc fără cuvinte, dar în duh. După acest ultim popas, sfântul s-a reîntors acasă, în Ţara Sfântă. Moaștele întregi ale Sfântului Sava cel Sfințit se află în biserica mare a Marii Lavre din Pustiul Iudeii, fiind cinstite de credincioșii din întreaga lume.

    Ceremonia a avut loc sâmbătă seara, 13 octombrie 2018, în prezența Preafericitului Părinte Teofil, Patriarhul Ierusalimului, în contextul împlinirii a 53 de ani de la aducerea moaștelor Sfântului Sava din Veneția.

    This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg    

Izvorul tămăduitor al rugăciunilor Sfântului Sava

    Multe minuni s-au săvârșit atât în vremea viețuirii sfântului la mânăstirea care îi poartă numele, cât și după trecerea sa la Domnul. Tot de la Părintele Gurie, am aflat și taina izvorului de la Mar Saba: „Pe când obștea de la această sfântă mânăstire era în formare, monahii aveau o viață în duhul celei mai curate trăiri duhovnicești. O parte dintre ei se nevoiau în peșterile săpate în stâncile care înconjoară așezământul din pustie, iar ceilalți privegheau neîncetat, bucurându-se de viețuirea în asceză, post și rugăciune pe care de bunăvoie și-au ales-o. Pe lângă toate aceste bucurii pustnicești, aveau însă și o mare îngrijorare, aceea a lipsei de apă. Nu exista nici un susur de apă în toată valea aceea populată de călugări, motiv pentru care aceștia trudeau mult pentru aducerea apei de la distanțe foarte mari. Văzându-i Sfântul Sava din zi în zi mai triști și mai îngrijorați, s-a retras o vreme în post aspru și neîncetată rugăciune. Era târziu în noapte atunci când, ridicându-se de la rugăciune, a auzit un zgomot ca un susur de apă. Un asin săpase cu copita, iar din locul acela a început să izvorască apă. Toți monahii au alergat acolo și s-au minunat. Acest izvor curge și astăzi, apa fiind răcoroasă, dar și tămăduitoare de tot felul de boli.”

    În data de 13 octombrie 2018, în prezența Preafericitului Părinte Teofil, Patriarhul Ierusalimului, în contextul împlinirii a 53 de ani de la aducerea moaștelor Sfântului Sava din Veneția, moaștele Sfântului au fost schimbate în veșminte noi și i s-a înlocuit racla.

          This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg    

Fenicul făcător de minuni al Sfântului Sava cel Sfințit

    Finicul Sfantului SavaFinicul Sfântului Sava cel Sfințit    După aducerea moaștelor Sfântului Sava în lavra sa, sfântul a lăsat un finic din curtea mănăstirii ca „leac” pentru femeile care nu reușesc să rămână însărcinate.

    Finicul făcător de minuni l-a sădit însuși Sfântul Sava în Lavra sa. Cu mai mulți ani înainte de venirea sfântului în Palestina, acest copac al sfântului s-a uscat, astfel încât și călugării și femeile s-au întristat. Sfântul i-a spus în vis unui călugăr să nu scoată finicul din curtea mănăstirii, întrucât el va înverzi din nou cu puțin înainte de venirea lui acasă. Astfel, la venirea sfântului în mănăstire, finicul era din nou verde. Iar de atunci continuă să săvârșească nenumărate minuni, în special în familiile evlavioase ce nu pot avea copii.

    Pentru că, prin rânduiala avatonului (interdicția femeilor de a intra într-o mănăstire), doar bărbații pot vizita această mânăstire, femeile care ajung în pelerinaj la poarta mânăstirii primesc ca mângâiere ulei tămăduitor (pentru boli grave) de la candela Sfântului Sava, o sticlă cu aghiazmă de la izvorului Sfântului Sava, iar celor care au nevoie se dăruiește câte o frunză din finicul făcător de minuni al Sfântului Sava.

    Frunzele de finic dăruite drept binecuvântare sunt însoțite de următorul text: „Iubiți frați în Hristos, nu uitați: condițiile de bază pentru ca harul lui Dumnezeu să lucreze sunt credința neclintită, frica de Dumnezeu și evlavia către Cuviosul Sava”. Se cer: post – după puterea fiecăruia, înfrânare generală, rugăciune stăruitoare și spovedania și împărtășania regulată, iar la urmă trebuie făcut un „ceai” cu aceste frunze de finic.

    Mai departe, părinții îndeamnă: „Dacă vreodată vă va învrednici și veți dobândi copii, să nu credeți că vă aparțin la modul exclusiv. Toate sunt darurile Lui. Dacă iarăși nu vă va dărui, din iubire lucrează, numai și numai din iubire. Să învățăm să nu căutăm doar darurile lui Dumnezeu, ci să cerem de la Însuși Dumnezeu și Împărăția Lui, așa cum ne-a spus (Matei 6, 33); atunci toate acele lucruri de care realmente avem nevoie ni le va dărui în chip bogat și cu cuviință dumnezeiască. Vă urăm din tot sufletul ca harul lui Dumnezeu și binecuvântarea Sfântului Sava să vă însoțească pretutindeni și pururea”.

    Multe familii din întreaga lume, care au dobândit copii prin mijlocirea Sfântului Sava și a finicului său, au revenit la Mănăstirea Sfântul Sava să mulțumească Domnului pentru ajutorul dat!

    This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg    

Sfinți care au viețuit în Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit

    Mânăstirea adăpostește moaștele Sfântului Sava cel Sfințit, întemeietorul mânăstirii și ale multor altor sfinți:

    

  • 21 septembrie – Sfântul Cuvios Iona Savaitul (sec. IX);
  • 12 octombrie – Sfântul Cosma al Maiumei, imnograful, care a fost tuns în monahism în Lavra Sfântul Sava;
  • 21 octombrie – Sfântul Visarion Sarai, Mărturisitorul din Ardeal, care a fost tuns în monahism în Lavra Sfântul Sava;
  • 28 octombrie – Sfântul Cuvios Ștefan Savaitul (sec. VIII-IX);
  • 7 noiembrie – Sfântul Preacuviosul Lazăr, făcătorul de minuni, care a postit în muntele Galisius de lângă Efes (sec. XI) a viețuit mai mulți ani în Lavra Sfântul Sava;
  • 4 decembrie – Sfântul Cuvios Ioan Damaschin – a trăit în peștera unde se află mormântul său și un Sfântul Altar închinat sfântului. În această chilie a scris, în mare parte opera sa: lucrările hermeneutice, exegezele la Epistolele Sfântul Pavel, lucrările dogmatice atât de importante pentru teologia Bisericii Ortodoxe (în special sistematizarea dogmelor ortodoxe), lucrările împotriva ereziilor (nestorianismul, monofizitismul și iconoclasmul) și apărarea venerarea autentică a icoanelor;
  • 5 decembrie – Sfântul Sava cel Sfințit;
  • 15 decembrie – Sfântul Cuvios Mucenic Vah cel Nou (a doua jumătate a sec. al VIII-lea);
  • 18 decembrie – Sfântul Cuvios Mihail Singhelul, Mărturisitorul (sec. IX);
  • 22 ianuarie – Sfântul Cuvios Mucenic Anastasie Persul (sec. VII);
  • 20 martie – Sfinții 20 de Părinți din Lavra Sfântul Sava uciși de sarazini în 796;
  • 16 mai – Sfinții Părinți din Lavra Sfântul Sava uciși de blemizi în vremea împăratului Heraclie;
  • 19 iulie – Sfântul Teodor al Edessei, care a sihăstrit în lavra Sfântul Sava înainte de a fi făcut episcop de Edessa;
  • 5 august – Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul (sec. XX) a viețuit în Lavra Sfântul Sava vreme de opt ani.

    This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg    

În Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit au trăit o vreme și scriitorii bisericești

    

  • 4 iunie – Sfântul Andrei Criteanul, episcop la Cretei. Acesta era originar din Damasc și după ce a slujit o vreme la Biserica Sfântul Mormânt din Ierusalim, a locuit și la Mănăstirea Sfântul Sava, după care o fost episcop în Creta peste 30 de ani. A scris multe omilii/predici, la Sărbători, a compus muzica pentru canoane și cântări bisericești. Cel mai important și cunoscut poem al său este Canonul cel Mare, care cuprinde 250 de strofe, care se cântă în Biserica Răsăritului în Postul cel Mare al Sfântul Paști – o chemare profundă la pocăință, cu exemple din Vechiul și Noul Testament;
  • 11 martie – Ioan Moshu (sec. VI), autorul Limonarului (Livada duhovnicească);
  • 24 decembrie – Antioh Monahul sau Antioh Savaitul (sec. VI-VII), care a alcătuit o culegere de citate din Sfântul Scriptură și o Mărturisire de credință și cronicarul Stratègios (uneori identificat cu Antioh), care a scris, între altele, o cronică a cuceririi persane a Palestinei din anul 614;
  • Chiril din Scythopolis sau Schitopol (sec. VI), biograful mai multor cuvioși părinți din Palestina.

    Unele din cuvintele cuvioșilor părinți savaiți au fost strânse de către Sfântul Teofan Zăvorâtul într-un volum intitulat Patericul Lavrei Sfântului Sava (traducere din limba rusă de dr. Adrian și Xenia Tănăsescu, ed. Schitul Românesc Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000).

    This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg    

Tipicul din Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfinți

    Pe măsură ce mânăstirea Sfântul Sava cel Sfințit a crescut, a devenit din ce în ce mai necesară organizarea slujbelor în cadrul comunității potrivit unor reguli comune. În folosul comunității, obiceiuri și practicile preluate de la comunitățile monastice din Palestina, Egipt și Anatolia, precum și din rânduiala slujbelor din catedrala din Ierusalim au fost reunite în „Tipicul slujbelor bisericești ale Sfintei Lavre de la Ierusalim a de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru, Sfântul Sava”.

    Tipicul Sfântul Sava a devenit repede un reper important în organizarea slujbelor bisericești monahale în întreaga Biserică Ortodoxă. Versiunea originală a fost extinsă în secolele VII-VIII, iar ulterior a fost prelucrat pentru a cuprinde atât practica palestiniană cât și cea constantinopolitană. Tipicul revizuit al Sfântul Sava a ajuns să fie adoptat până în secolul al XV-lea în mai toată Biserica Ortodoxă, înlocuind tipicul catedralei Sfânta Sofia din Constantinopol, precum și pe cel al Mănăstirii Studion. În anul 1545, acesta a fost primul tipic tipărit.

    This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg    

Influența Mânăstirii Sfântul Sava cel Sfinți în lumea ortodoxă

    Roma    Prima Biserică dedicată Sfântul Sava cel Sfințit, în afara Țării Sfinte, fondată de călugări Savaiți este la Roma, înainte de anul 649, a fost creată pentru a proteja sau absorbi călugări scăpați de invazia persană de la 614. Ulterior Biserica a fost preluată de catolici, Sfântul Sava rămânând sfântul titular, devenind și parte din cultul liturgic latin.

    Georgia    Legătura Georgiei cu Mar Saba începe prin prezența călugărilor georgieni în comunitatea călugărilor încă din vremea Sfântul Sava, în secolul al-V-lea și continuând în secolele VII-VIII. În secolul al-VIII-le un ctitor de mănăstiri din Georgia, Gregory Khandza (759-861) a cerut și primit Tipicul Sfântul Sava, pe care apoi l-a implementat în viața monahală din Georgia. În Georgia, acum, sunt păstrate doar 4 mănăstiri și o biserică parohială închinate Sfântul Sava cel Sfințit. Trei din ele au fost mănăstiri mari în decursul timpului.

    Serbia și Muntele Athos    Influența Savaită asupra Bisericii din Serbia s-a manifestat în altă formă. Au fost în istorie două figuri proeminente asociate cu acest fenomen profund: Sfântul Sava Arhiepiscopul, prințul Rastko (1175-1236), fiul principelui Ștefan Nemanya, care a fost fondatorul Bisericii autocefale Sârbe și Arhiepiscopul Nikodim, unul din succesorii lui, la începutul secolului al-XIV-lea. În acest context influența Savaită s-a manifestat și asupra Sfântului Munte Athos, prin Sfântul Sava al Serbiei care a trăit ca și călugăr în Sfântul Munte începând cu 1191 AD, înainte de călătoria în Țara Sfântă din 1229, unde a fondat Mănăstirea Chilandari. Influența s-a manifestat astfel în legislația bisericeasă, în folosirea regulilor monahale și a Tipicului Sfântul Sava cel Sfințit, prin arhitectura mănăstirilor și prin spiritualitate (iconografie).

    

În România

    În Țările Române, ca și în situațiile menționate mai sus, au existat legături vechi cu Mar Saba din Pustiul Iudeii, fie că au fost monahi care s-au nevoit prin acele locuri, fie că a fost vorba de danii făcute de domnii Țărilor Române, de boieri prin intermediul celor două metoace din București și Iași (unde era și Epitropia Sfântul Mormânt) fie direct la Patriarhia Ierusalimului (bani, veșminte, obiecte de cult, cărți și altele).

    La Mănăstirea din Țara Sfântă au viețuit regulat călugări români, unii dintre ei ajungând mari cuvioși sau asceți: Sfântul Cuvios Iosif de la Bisericani (secolul al-XV-lea), egumenul Ioachim Vlahul (1547 – care a repopulat mănăstirea, venind de la Mănăstirea Sinai, probabil, după o perioada lungă de pustiire, împreună cu 50 de călugări veniți din diferite orașe grecești), monahul Anania Vlahul care a zidit pe cheltuială proprie paraclisul Sfântul Nicolae al Mănăstirii, la anul 1893 și alții până în vremurile noastre.

    This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg    

Biserici și Mănăstiri care au purtat hramul Sfântului Sava cel Sfințit

          După secolul al-XIV-lea au fost fondate două mănăstiri cu hramul Sfântul Sava cel Sfințit, la București (secolul al-XVI-lea) și Iași 1583 dar numai cea de la Iași se mai păstrează și funcționează ca Biserică de parohie din anul 1893.

    Mânăstirea Sfântul Sava din București a fost una dintre vechile mănăstiri ce împodobeau odinioară Bucureștiul. O veche biserică, închinata probabil Sfintei Treimi, se afla deja zidita pe locul viitoarei biserici brâncovenești, încă din secolul al XVI-lea. Se crede că această mânăstire era închinată Bisericii Învierii din Ierusalim, adică Sfântului Mormânt. Pe locul ocupat astăzi de Universitatea București s-a aflat, așadar, Complexul Mânăstirii Sfântul Sava. După ce construcțiile complexului monahal s-au părăginit, au fost dărâmate în 1855 ca să se poată face loc Palatului Universității și bulevardului Carol I. Afectat de cutremure, fără să beneficieze de reabilitare, Complexul Mănăstirii Sfântul Sava a fost demolat în totalitate.

    În anul 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza va împărți Academia Sfântul Sava în doua instituții: Universitatea din București și Colegiul Sfântul Sava (în perioada anilor 1948-1990, colegiul a purtat numele de „Liceul Nicolae Bălcescu”), care funcționează până astăzi.

    În concluzie, Mănăstirea Sfântul Sava din București, despre care se știu foarte puține lucruri, a avut un rol deosebit în dezvoltarea culturii în Țara Românească și nu doar prin activitatea Academiei Domnești. Aici s-a înființat, în anul 1678, prima tipografie din București, unde s-a tipărit Biblia de la București (1688) iar pentru creștinii aflați sub Imperiul Otoman s-au tipărit multe cărți în limbile greacă, siriacă, arabă, turcă și georgiană.

    Creștin Ortodox     Articol: pravila.ro

     Facebook

    Surse folosite: doxologia.ro, doxologia, Revista Lumea credinței, orthodoxwiki, sfsava.mmb.ro.

 Postarea originală este aceasta Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit din Țara Sfântă – Israel scrisă de pravilacrestina

 
 
Preluat de pe: Pravila.ro

Loading...
Articolul precedentNimic nu este mai puternic decât blândețea
Articolul următorRolul mamei în păzirea curăției copiilor