Acasă Ortodoxie Sfântul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou (5 mai)

Sfântul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou (5 mai)

15
0

   Sfantul Nou Mucenic si Facator de Minuni Efrem s-a nascut in Grecia la 14 septembrie, 1384. A ramas fara tata pe cand era inca tanar si mama a ramas singura sa creasca sapte copii.

             Cand Efrem a implinit 14 ani, Bunul Dumnezeu i-a calauzit pasii catre o manastire din Muntele Amoman, langa Nea Makri din Atica. Manastirea avea hramul Buneivestiri si a Sfintei Parascheva. Aici el si-a luat crucea lui Hristos pe care toti cei ce vor sa-L urmeze trebuie sa o faca (Mat. 16:24). Aprins de dragostea pentru Domnul Sf. Efrem s-a supus de bunavoie disciplinei monastice. Timp de aproape 27 de ani el a urmat exemplul vietii sfintilor si pustnicilor desertului. Cu ravna dumnezeiasca el L-a urmat pe Hristos si s-a dezrobit de placerile lumesti. Din mila Domnului si-a purificat sufletul de patimile omoratoare devenind vas ales al Sfantului Duh, fiind invrednicit si de inalta treapta a preotiei, slujind cu multa smerenie si zdrobire de inima in altar.

            in 14 septembrie 1425, barbarii turci au atacat manastirea dinspre mare, distrugind-o si pradind locurile invecinate. Sf. Efrem a fost unul din victimele urii lor salbatice. Multi calugari au fost torturati si decapitati dar Sf. Efrem a ramas calm. Acest lucru i-a infuriat pe turci si i-au facut sa-l arunce in temnita pe Efrem pentru a-l tortura si a-l forta sa renunte la Hristos.

            Ei l-au inchis intr-o celula mica, fara paine sau apa, batindu-l in fiecare zi in speranta ca-l vor determina sa se faca musulman. Timp de mai multe luni sfantul a fost chinuit groaznic dar nu s-a lepadat de Dumnezeul lui. Vazind aceasta, turcii au hotarat sa-l ucida. intr-o zi de joi, 5 mai 1426, a fost scos din celula, intors cu capul in jos si legat de un dud. Dupa aceea l-au batut si l-au batjocorit intrebindu-l asa: „Unde e Dumnezeul taus”, „De ce nu te ajuta acums” Dar sfantul nu si-a pierdut curajul si continua sa se roage: „O, Doamne nu asculta vorbele acestor oameni si faca-se totul dupa voia Ta.”

            Barbarii i-au smuls barba sfantului si l-au torturat pana cand a slabit putera lui. Sangele curgea si hainele ii erau numai fasii. Corpul ii era aproape despuiat si plin de rani dar agarenii nu erau multumiti continuind sa-l chinuie. Unul din ei a luat un bat incins si l-a infipt violent in buricul sfantului. Tipetele lui de durere iti sfasiau inima. Sangele a inceput sa curga valuri din stomac dar turcii nu s-au oprit. Au repetat aceleasi torturi iar si iar pana cand tot corpul i s-a contorsionat si membrele i s-au rasucit. Sfantul nu mai avea putere sa vorbeasca si se ruga in gand Domnului sa-i ierte pacatele. Din gura i-au pornit saliva si sangele si tot pamantul sub el era rosu. Curand sfantul a lesinat. Crezind ca a murit, paganii i-au taiat legaturile cu care era legat de pom si trupul sfantului a cazut la pamant. Mania lor era diabolica si chiar cazut jos ei continuau sa-l loveasca. La un moment dat sfantul a deschis ochii si s-a rugat: „Doamne, in ale Tale maini imi dau sufletul.” Pe la noua dimineata sufletul mucenicului s-a despartit de trup.

            Aceste fapte au ramas uitate aproape 500 de ani, pana in 3 ianuarie, 1950. Pe atunci s-a ridicat o manastire de maici pe locul celei vechi. Stareta Macaria (+ 23 aprilie, 1999) se plimba printre ruinele manastirii cu gandul la numeroasele moaste ce vor fi fost imprastiate pe acel pamant si la sangele care a udat copacul ortodoxiei. Ea si-a dat seama ca acela era un pamant sfant si s-a rugat la Dumnezeu sa o invredniceasca sa vada macar pe un sfant dintre cei care au trait acolo.

            Dupa un timp i se parea ca aude o voce care-i spune sa mearga sa sape intr-un anumit loc. Ea a aratat acel loc unui mester angajat sa faca reparatii la manastire. Omul n-a prea vrut sa se apuce de sapat acolo pentru ca el avea de sapat in alta parte. Vazind ca nu-l poate convinge, Maica stareta l-a lasat sa mearga unde avea el de sapat dar s-a rugat la Domnul sa nu poata sapa, astfel incat atunci cand s-a apucat omul a dat de piatra. A mai incercat in trei sau patru locuri si s-a intamplat acelasi lucru. in cele din urma a acceptat sa faca ascultare si a sapat in locul indicat de maica.

            Printre ruinele unei chilii, barbatul a dat la o parte molozul si a inceput sa sape in viteza. Stareta l-a rugat sa se linisteasca si sa sape usor pentru ca nu vrea sa strice trupul pe care crede ca-l vor descoperi acolo. El a luat-o in ras cand a auzit ca se asteapta sa gaseasca moastele unui sfant. Dar la o adancime de sase picioare, au descoperit capul unui om al lui Dumnezeu care pe loc a umplut locul de miros bineplacut. Mesterul s-a albit la fata si n-a mai putut grai. Maica Macaria l-a rugat sa se retraga si sa o lase singura acolo. Apoi a ingenunchiat si a sarutat moastele cu multa evlavie. Dind la o parte tot mai mult pamant, a descoperit manecile de la rasa sfantului. Tesatura era groasa si parea sa fi fost tesuta la un razboi foarte vechi. A descoperit apoi tot corpul, dezvelind sfintele moaste ale unui mucenic.

            Maica Macaria se afla tot in acel oc sfant si la Vecernie, asa ca citi sfanta slujba acolo. Dintr-o data a auzit un zgomot de pasi care veneau de la mormant inspre ea, traversind toata curtea, pana la usa bisericii. Erau pasii unui om hotarat si cu caracter puternic. Maicii i-a fost teama sa se intoarca sa se uite ce se aude cand o voce a intrebat-o: „Cat timp vrei sa ma mai lasi aicis”

            Atunci a vazut in fata ei un calugar inalt, cu ochii mici si rotunzi si cu barba pana la piept. in mana stanga avea o lumina puternica si cu dreapta binecuvanta. Maica Macaria a fost cuprinsa de bucurie si frica i-a disparut. „Iarta-ma,” spuse ea, „Am sa ma ocup de tine maine, cand Domnul va aduce zorii zilei .” Sfantul a disparut si stareta a continuat sa citeasca slujba de seara.

            in dimineata urmatoare dupa utrenie, Maica Macaria a curatat osemintele si le-a asezat intr-un ungher al altarului bisericii, aprinzind si o candela in fata lor. in acea seara Sf. Efrem i s-a aratat in vis multumindu-i ca a avut grija de el si spunindu-i ca il cheama Efrem. Din gura sfantului a auzit povestea vietii lui si mucenicia pe care a suferit-o.

            Sf. Efrem l-a slavit pe Dumnezeu in timpul vietii lui si prin moartea lui, de aceea Dumnezeu l-a invrednicit cu darul facerii de minuni. Cei care se inchina la sfintele sale moaste cu dragoste si credinta se vindeca de nenumarate boli si infirmitati si este grabnic ajutator la rugacinile celor care-l cheama.

       

Continue Reading

   
 
 
Preluat de pe: Cuvant de folos

Loading...
Articolul precedentMărturia ieroschimonahului Rafail despre documentele cu coduri de bare
Articolul următorEvanghelia zilei (Ioan 1, 35-51)