Acasă Ortodoxie Înjurătorii de cele sfinte sunt asemenea sodomenilor, care caută să desfrâneze cu...

Înjurătorii de cele sfinte sunt asemenea sodomenilor, care caută să desfrâneze cu îngerii lui Dumnezeu

34
0

   Mare este Dumnezeul nostru, în cer și pe pământ, că toate câte a vrut, a făcut și le ține cu puterea Sa. Pentru aceasta se cade pururea, în toată vremea și în tot locul a fi lăudat de toată suflarea și de toată făptura. Cei ce laudă pe Dumnezeu în duh și în adevăr, sunt în lumină, viețuiesc în lumină, sunt lumină în lume, sunt fii ai Luminii. Cei care însă slujesc lui Satana, hulind dimpreună cu spiritele infernului pe Dumnezeu, cele dumnezeiești, cele sfințite și sfinte ale Lui, aceia sunt în întuneric, viețuiesc în întuneric, sunt fii ai întunericului, sunt întuneric în lumea aceasta și în vecii vecilor.

     Înjurătorii celor dumnezeiești, ale celor sfinte, sunt niște nefericiți păcătoși, urâcioși și scârboși, asemena oamenilor mârșavi ai cetăților Sodomei și Gomorei. Pe aceștia, ca și pe aceia, îi urmărește și-i ajunge pedeapsa orbirii și pierzării lor cu foc. Spre a lămuri mai bine pe iubiții noștri frați creștini, arătăm aici mai jos despre pornirea dobitocească a sodomenilor și gomorenilor, și despre orbirea și pedepsirea lor cu moarte năpraznică, prin ploaie de pucioasă și foc din cer, care i-a pierdut pe toți, afară de Lot, care era om drept înaintea lui Dumnezeu și două fete ale lui.

    „Doi îngeri ai Domnului, au venit în prag în chip de doi bărbați, seara la Sodoma, pe când Lot ședea la poarta Sodomei. Văzându-i Lot s-a sculat, le-a ieșit înainte și s-a plecat până la pământ și a zis:

    — Iată, Domnilor, abăteți-vă la casa slugii voastre și rămâneți și spălați picioarele voastre și dimineață sculându-vă, veți merge în calea voastră, iar ei au zis:

    — Nu, ci în uliță vom rămâne. Și îi silea pe ei și s-au abătut la dânsul și au intrat în casa lui; și a făcut lor de mâncare și azime a copt lor și au mâncat. Iar mai înainte de ce s-au culcat ei, bărbații cetății Sodomei au înconjurat casa, de la cel tânăr până la cel bătrân și tot norodul împreună. Și au chemat afară pe Lot și au zis către dânsul:

    — Unde sunt bărbații care au intrat la tine noaptea? Scoate-i Ia noi ca să ne unim cu ei.

    Și a ieșit Lot la ei înaintea ușii și a tras ușa după sine. Și a zis către ei:

    — Nicidecum, fraților, nu faceți răutatea aceasta. Ci am eu două fete care n-au cunoscut bărbat, pe acelea le voi scoate la voi și vă faceți treaba cu ele, după cum vă place vouă, numai asupra bărbaților acestora să nu faceți nedreptate; pentru că au intrat sub acoperământul casei mele.

    Iar ei au zis lui:

    — Du-te încolo, ai venit să locuiești aici sau judecată să judeci? Acum dar te vom chinui mai rău pe tine, decât pe ei.

    Și sileau pe Lot foarte și s-au apropiat la ușă să o strice.

    Iar bărbații întinzând mâinile, au tras pe Lot la ei în casă și au închis ușa casei; iar pe cetățenii care erau la ușa casei i-au lovit cu orbire, de la cel mic până la cel mare și s-au ostenit căutând ușa.

    Și au zis către Lot, bărbații aceia:

    — Ai tu pe cineva aici? Gineri, feciori sau fete? Sau pe altcineva din ai tăi? De sunt în cetate, scoate-i din locul acesta, că voim să stricăm noi locul acesta, pentru că s-a înălțat strigarea lor înaintea Domnului și ne-a trimis pe noi Domnul să-l stricăm pe dânsul.

    Și ieșind Lot, a grăit către ginerii săi, care luase pe fetele lui șile-a zis:

    — Sculați-vă și ieșiți din locul acesta, pentru că Domnul va să piardă cetatea. Și se păru că vorbi în glumă înaintea ginerilor săi.

    Iar dacă s-a făcut dimineață, grăbeau îngerii pe Lot, zicând:

    — Scoală-te și ia femeia ta și cele două fete ale tale, pe care le ai și ieși, ca să nu pieri și tu, împreună cu fărădelegile cetății.

    Și ei s-au tulburat, iar îngerii i-au apucat de mână, pe el și pe femeia lui și pe cele două fete ale lui, pentru că nu s-a îndurat Domnul de dânsul; și scoțându-i pe ei afară a zis:

    — Mântuind, mântuiește sufletul tău, să nu te uiți înapoi, nici să stai în vreun loc de primprejur, în munte te mântuiește, ca să nu te prinzi împreună cu ei.

    Și a zis Lot către dânșii:

    — Rogu-mă, Doamne, fiindcă a aflat sluga Ta, milă înaintea Ta și ai mărit dreptatea Ta care faci cu mine, ca să fie viu sufletul meu, eu nu voi putea să mă mântuiesc în munte, ca să nu mă prindă relele și voi muri. Iată cetatea cea de aproape ca să scap acolo, este mică și acolo mă voi mântui; au nu este mică? Și va fi viu sufletul meu pentru Tine.

    Și i-au zis lui:

    — Iată m-am mirat de fața ta și de cuvântul acesta, ca să nu stric cetatea pentru care ai grăit. Grăbește dar, ca să te mântuiești acolo, că nu voi putea face lucrul până nu vei merge tu acolo, pentru aceea au chemat numele cetății aceleia: Sigor.

    Soarele a răsărit pe pământ și Lot a intrat în Sigor. Și Domnul a plouat peste Sodoma și peste Gomora pucioasă și foc de la Domnul din cer a căzut. Și au surpat cetățile acestea și toată împrejurimea și pe toți câți locuiau în cetăți și toate câte răsar din pământ. Și s-a uitat femeia lui înapoi și s-a făcut stâlp de sare.

    Și a venit Avraam a doua zi la locul unde a stătut înaintea Domnului. Și a căutat spre Sodoma și spre Gomora și spre pământul dimprejurul locului și a văzut, și iată se suia pară de foc din pământ ca o văpaie de cuptor. Și a fost când a stricat Domnul toate cetățile dimprejur; Și-a adus amine Dumnezeu de Avraam și a scos pe Lot afară din mijlocul surpării, când a surpat Domnul cetățile în care locuia Lot” (Fac. 19, 1-9).

    Ați văzut grozăvia păcatului și înfricoșata pedepsire a lui? Îngerii Domnului, în chip de doi bărbați călători, vin la Lot și-i aduc știrea că Dumnezeu a hotărât să prăpădească Sodoma și Gomora pentru urâciunea scârboaselor lor nelegiuiri. Și atunci bărbații Sodomei și Gomorei, în loc de a se căi și a se părăsi de păcatul lor, ei au alergat cu mic și mare la casa lui Lot, ca să desfrâneze cu trimișii Domnului, să murdărească pe dumnezeieștii soli ai Domnului, pe sfinții îngeri. În acest scop infernal, ei – tineri și bătrâni – au năvălit și au înconjurat casa lui Lot, strigând cu sălbăticie: „Unde sunt oamenii care au intrat aici la tine? Scoate-i afară să ne unim cu ei”. Lot i-a oprit, dar desfrânații aceia l-au împins cu putere pe Lot și s-au apropiat să spargă ușa spre a intra înăuntru și a-și satisface pofta lor dobitocească. Însă în acea clipă, îngerii i-au lovit cu orbirea de la mic până la mare, așa că zadarnic s-au mai ostenit ei ca să afle ușa.

    Ce grozăvie! Cetățenii Sodomei și Gomorei năvăleau, cu mic cu mare, ca să desfrâneze cu îngerii lui Dumnezeu coborâți din cer! O astfel de pornire nebunească o au băgată în ființa lor și cei ce înjură de cele dumnezeiești, de cele sfinte. Ba aceasta mi se pare că este și mai mare decât a acelora.

    Ia aplecați-vă numai puțintel urechea la gura înjurătorilor și vă va scârbi până în suflet feluritele desfrânări spurcate ce le scot din gurile lor, când se pornesc a înjura satanicește de cele sfinte. Prin diavoleasca lor obișnuință în blestematele lor înjurături, hulitorii aceștia ispitiți de satana, înjură de Dumnezeu, Hristos, Preacurata Maică, Precestanie, Cruce, îngeri, sânge, Biserică… cele dumnezeiești, cele sfinte, tot ce e mare, dumnezeiesc, sfânt și folositor. Astfel de înjurători blestemați, întrec pe sodomeni și gomoreni în nebunia lor satanicească. „Pe viața Mea – zice Domnul – Sodoma și Gomora, n-a făcut ce faceți voi” (Iez. 16, 43), înjurătorilor de cele dumnezeiești, de cele sfinte.

    Mântuitorul ne trimite și pe noi urmașii apostolilor Săi, a propovădui omenirii păcătoase și mai ales înjurătorilor, să se părăsească de păcatele lor, că s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu. Cei ce ascultă, vor deveni fericiți vremelnic și veșnic; iar cei care nu vor asculta, se vor prăbuși în groaznică nefericire și osândă vremelnică și veșnică. „Dacă nu vă va primi pe voi cineva – zice Domnul Dumnezeu, Iisus Hristos – nici va asculta de cuvintele voastre, să ieșiți din casa, sau din cetatea aceea și să scuturați și praful de pe picioarele voastre. Adevăr grăiesc vouă, că în ziua judecății mai ușor va fi Sodomei și Gomorei, decât casei și cetății aceleia” (Mt. 10, 14 -15, comp. Mc. 6, 11; l.c. 9, 5; 10, 10 -11; Neemia 5, 13; F.Ap. 13, 51; 18, 6).

    Acest blestemat și satanicesc obicei îl făcea pe Mitropolitul Antim Ivireanul (1708-1716 d. Hs.), să se îngrozească și să exclame în uimirea sa, zicând: „Ce neam mai înjură ca noi: de Lege, de Cruce, de Cuminecătură, de morți, de comândare, de lumânare, de suflet, de mormânt, de colivă, de prescuri, de spovedanie, de botez, de cununie și de toate Tainele Sfintei Biserici…? Nouă ne pare bine și râdem?! De sunt acestea lucruri creștinești, zică cine areDumnezeu…”.

    Astăzi, când vedem că acest blestemat obicei al hulirii celor dumnezeiești și sfinte a cuprins și înăbușit majoritatea creștinilor, să ne rugăm lui Dumnezeu, să ne dea putere a lupta și a birui această boală sufletească, care pe mulți a dus și duce la iad. Doamne, izbăvește tot neamul creștinesc de această orbire groaznică, .aducătoare de pierzare vremelnică și veșnică.

    Nicodim Măndiță; Despre păcatul înjurăturilor

       

Continue Reading

   
 
 
Preluat de pe: Cuvant de folos

Loading...
Articolul precedentPedeapsa hulitorilor Preacuratei Fecioarei Maria
Articolul următorEvanghelia zilei (Ioan 3, 16-21)