Acasă Ortodoxie Român Ortodox în Franța: Părintele ieromonah Arsenie de la Pângărați

Român Ortodox în Franța: Părintele ieromonah Arsenie de la Pângărați

54
0

  De exemplu, sunt atâția tineri care s-au îndrăgostit. Da? Poate nici nu-L  cunoșteau pe Hristos. Ei spun că se iubesc, și așa și este. Dar iubirea  poate să fie un sentiment. Deci puțin dăm afară partea trupească… dar se  amestecă astea, când suntem tineri se amestecă în iubire.  Dar sentimentul acela, că pot fi legați sentimental, intelectual, poate  să dispară în timp. În doi ani poți să urăști persoana aceea, să n-o mai  suferi.  Hristos este iubirea cea adevărată, care este jertfelnică. Îl  admiți pe om așa cum este el, îl iubești așa cum este el, și îl  accepți, și te strădui cu ajutorul lui Dumnezeu să îl  ajuți.   

  În familie fiecare are slăbiciunea lui, și în mănăstire, toți avem  slăbiciunile noastre, dar încercăm să ne acceptăm așa cum suntem și să ne  ajutăm unul pe altul. Deci asta este Taina Cununiei, îți dă forța asta,  puterea asta, să-l admiți așa cum este el.  

  Si iubirea asta a lui Hristos nu se oprește pe pământ. Este deasupra  morții. Moartea a făcut un gard, așa, foarte, foarte înalt, dar iubirea  este deasupra, trece în Veșnicie.  

  Nu există dragoste fără Hristos, iar asta se vede în momente de  încercare!        

  Dragostea dă afară frica  – ne învață Sf. Ioan Teologul. Este frica cea sfântă de Dumnezeu de a nu întrista pe Tata! Asta este frica cea adevărată! Nu este frica ca de, nu  știu, ca de polițist…  Este o frică foarte frumoasă de a nu întrista iubirea lui Dumnezeu.  Așa cum un copil care face o poznă și sparge un pahar  se sfiește de  tata și de mama. Deci  dragostea scoate afară frica

  Uite, Sf. Ioan Gură de Aur ne spune asa: „De ce face omul poruncile lui Dumnezeu? Din două motive: ori din frică  de iad, ori din dragoste de Dumnezeu.” Sunt bune amândouă începuturile, dar trebuie să avem baza pe care  construim ceva, frica cea sfântă de Dumnezeu.     

  Deci nu putem înțelege frica asta delicată de la început. Înaintând în  viața duhovnicească Dumnezeu ți-o arată. Atuncea viața omului se  schimbă.   

       Cum să procedez atunci când nu știu ce să aleg în viață?       

     În primul rând  să îi cerem lui Dumnezeu să ne conducă!  Atuncea poți primi o înclinarea a inimii spre un lucru din astea două,  și este bine de întrebat și un duhovnicDoamne, eu nu aud glasul Tău. Tu auzi glasul meu, Doamne. Te rog  grăiește-mi prin duhovnicul…„.  Si Dumnezeu te ajută. Duhovnicul îți certifică dacă lucrul acela este  bun sau nu.     

   

      Atuncea când primești o înștiințare, o informație în lăuntrul tău, dacă  suntem atenți, informația aceea trece fulgerător prin niște filtre. Dar  fulgerător! Trece mai întâi prin  Sfânta Scriptură – dacă este  conform cuvintelor Mântuitorului -, trece prin  Sfinții Părinți și trece prin  experiența ta personală. Dar se  întâmplă fulgerător. Si dacă trece prin toate sitele astea, e posibil să  fie bună informația care ai primit-o.      

      Ce să cerem mai întâi în rugăciunile noastre?       

        Noi nu avem aici cetate stătătoare!  Ai familie îți trebuie totuși o casă, îți trebuie un serviciu, îți  trebuie o bucată de pâine să duci la femeie și la copii. Dar, în primul  rând,  cetatea noastră stătătoare este Ierusalimul cel de Sus!  Pentru aceea trebuie să ne pregătim în viața asta. Iar Mântuitorul  ne făgăduiește: „căutați mai întâi Împărăția Cerurilor și dreptatea Lui toate  celelalte se vor dărui vouă„.      

      Încep să vină oamenii la biserică și pentru lucrul acesta: ca să  dobândească un serviciu în lume, aici, în cetate. Si e bun și așa!   Un duhovnic bun îi pescuiește și așa!     

     

   

      Cum putem dobândi rugăciunea inimii?     

     

        Avem pe sfinții din închisorile comuniste care au dobândit rugăciunea  inimii în închisori. Asta presupune mare curăție a inimii!  Iar oamenii din ziua de astăzi pot să treacă prin încercări foarte  grele: boli extraordinare, cancere, operații  – am avut săptămâna asta o fetiță care a fost operată unsprezece ore!  Si omul acela poate să capete o rugăciune mai profundă. Si mai ales  părinții, pe care îi doare foarte mult de copii, pot să capete o  rugăciune mai profundă.   

   

Toate formele de rugăciune sunt daruri de la Dumnezeu. Chiar și a crede  este un dar de la Dumnezeu.  Iar rugăciunea inimii de care întrebați, pentru frații mireni, tot  Dumnezeu o dă. Poate să fie bătrâne care pur și simplu plâng la Dumnezeu, la Maica  Domnului. Ele nu știu că au așa ceva, dar au! Am avut… Așa este poporul  acesta, foarte simplu, foarte înrădăcinat în Hristos! Pentru monahi – rugăciunea inimii poate să o dobândească dacă acel  monah caută sincer pe Dumnezeu; pe Hristos și numai pe Hristos!    

   

      Sunt lucruri destul de rare, deci nu sunt permanente lucrurile astea.  Nici nu-ți dai seama când vin.  Atunci nu mai ești tu, ești capturat total de frumusețea lui Dumnezeu  și nu poți decât să plângi.  Sunt niște semne… Deci ai uitat de tine, ești în fața lui Dumnezeu.  Când ți se arată atunci nu poți să faci decât să plângi! Si sunt și  niște semne exterioare. Îl avem pe Sfântul Serafim de Sarov – dau  exemplu pe cineva dinainte – care în mijlocul iernii simțea  căldură.        

      Nici nu-L cunoaștem pe Dumnezeu! Nici nu cunoaștem cum a făcut El  creația. Dacă după șase zile s-a uitat și a zis că totul era bine  făcut. Au fost extraordinar de bine făcute!    

   

      Călugării sunt chemați spre contemplare, dar astea sunt lucruri rare,  când Dumnezeu îți arată puțin din tainele Lui, chiar și a creației, sau  din tainele viitorului, dar acestea sunt momente rare.    

   

      Când nu mai poți, Dumnezeu îți dă putină „ciocolată”, ca să nu cazi pe  drum.     

   

      Momentele astea, de arătare a lui Dumnezeu, îți dă o trăire în viață.  Dar nu poți să le uiți! Au intrat deja în tine alea!     

   

       „Toți Sfinții din calendarul nostru au avut mare evlavie la Maica  Domnului” (Ieromonahul Arsenie)            Toți Sfinții care sunt în calendarul Ortodox au avut o evlavie foarte  mare la Maica Domnului.    

        În Sfântul Munte o să găsiți cum călugării măsurau distanța de mers pe jos, pe cărări, în Acatiste sau Paraclise. Până la Schitul Prodromu ai două Acatiste ale Bunei Vestiri de spus. Ei  știu, călugării athoniți, Acatistul Bunei Vestiri și Paraclisul pe de  rost.   

      În icoana Maicii Domnului Rugul Aprins o vedem pe Maica Domnului că  ține o scăriță în mână – pe Mântuitorul pe mâna stângă și o scăriță  în mâna dreaptă.  Ea este scară către rugăciunea inimii.         Am zis înainte că este un dar. Da, este un dar și ăsta ți-l dă Maica  Domnului.  Si chiar și  rugăciunea minții, care este o formă foarte de dorit, atunci când  mintea este atentă la cuvintele rugăciunii. Iar rugăciunea  inimii este atuncea când inima simte acele cuvinte.  Chiar rugăciunea asta, a minții curate, este un dar. Omul se  străduiește să stea în fața lui Dumnezeu și încetul cu încetul se  curăță de patimi și este mult mai ușor, și mintea se poate concentra  la rugăciune.    

      Si, de exemplu,  ne rugăm la Maica Domnului care este treaptă, care este scară către  rugăciune, către Rai.  Si vezi că dintr-o dată se schimbă dorința de a te ruga la Mântuitorul,  de exemplu. Atunci Maica Domnului te-a predat Mântuitorului, te-a  primit, te-a luat de mânuță și te-a dus. Dacă stărui la Maica Domnului  atunci, nu mai are același gust rugăciunea, fiindcă deja te-o dat.    

        Câteodată vrei să te rogi la Mântuitorul și trebuie să începi cu Maica  Domnului, simți lucrul acesta. Si începi cu Maica Domnului, că ai fost  obraznic – „nu vreau să mă uit la tine” – iar Maica Domnului te  ia de mânuță și te duce la Tata. Si, cu bunătatea ei îl îmblânzește pe  Tata, și Tata te primește.                  

      Minuni trăite în Muntele Athos de părintele ieromonah Arsenie de la  Pângărați    

     

   

          Ca să merg de la Schitu Lacu la Prodromu, la duhovnic, ori mergeam pe jos  trei ore și jumătate în viteză, în forță – atuncea puteam, acuma nu fac  nici șapte ore; nu mai pot – sau odată, țin minte că aveam o barcă  pneumatică, foarte micuță, și mergeam pe mare cu dânsa. Avea un motor de  1,5 C. P. Am ajuns la arsana, jos la Prodromu – dacă ați fost vreodată  acolo -, și mai e de urcat o oră, tot așa, în forță, și  mă grăbeam: „Doamne, să nu intre la Vecernie Părintele Iulian, că îl pierd după  aia„. Si, când ajung sus la Prodromu, bătrânul aștepta pe terasă –  îmbrăcat în haine de slujbă, dar mă aștepta pe terasă: „Hai, Arsenie, hai, hai!„. Si atuncea mi-a dăruit o cruce făcută de Părintele Iustin – o am și  acuma la gât. Deci el știa că vin!             

    Odată, țin minte,  după spovedanie – vă spun acuma ce îmi vine în minte – eu credeam că nu  e ceva grav dacă cuget niște lucruri.  Si după spovedanie, când să ies afară, îmi spune:  „să știi, cei care stau de vorbă cu gândurile rușinoase, e  diavolul lângă ei. „Si să ști că sunt oameni – spunea el – care îi văd pe demoni, așa cum vorbesc oamenii și se văd între ei„. Cum se văd oamenii între ei, așa sunt oameni care văd duhurile din  jur. Era el! era el, Părintele Iulian!  

   
 
 
Preluat de pe: Român ortodox în Franța

Loading...
Articolul precedentAbuzurile asupra ta nu se vor termina niciodată
Articolul următorAxionul Învierii. Îngerul a strigat