Home Ortodoxie Crucea vieții omenești

Crucea vieții omenești

18
0

 

 Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul

 Un creștin odinioarăTot se căina mereu:Grea mai este Crucea astaCe mi-a dat-o Dumnezeu.

 Cum o dau nu-mi iese bineDe necazuri nu mai scapȘi muncesc din greu ca boulPână cad lângă proțap!

 Iaca alții sunt mai leneșiȘi trăiesc mai în belșugNumai mie (vorba ceea)„Boii nu-mi mai trag la jug”.

 Și ofta creștinul nostru șiMereu era cârtindNimeni nu putea odatăSă-l audă mulțumind,

 Însă Cel de sus Părinte,Care ajută pe mișeiCăutând din cele Sfinte,Cercetatu-l-au pe el:

 A trimis la el un îngerNoaptea când dormea truditȘi luând pe om de mânăL-a urcat pe deal la Schit.

 Se făcea că este ziuăȘi erau numai ei doiÎntre niște Cruci frumoaseFelurite după soi.

 Unele erau de aur,Altele de fier și lemn,De argint și de aramă,Fiecare cu un semn.

 Zice îngerul atuncea:„Ia-ți o Cruce care vreiNumai potrivește-o bineȘi te-ntoarce la bordei”,

 Lacom el apucă-n grabă,Cea de aur mai întâiÎncercând s-o tăbârceascăPe voinici umerii săi.

 Dar nu-i chip ca s-o urneascăȘi privind la ea cu jindSe pogoară mai la vale,La o Cruce de argint.

 De prea multă strălucireNu te poți uita la ea,Dar voind el s-o ridiceVede că-i grozav de grea.

 Se mai uită, iar încearcăPână ce își ia de seamăSă-și aleagă altă CruceTot frumoasă, de aramă.

 Dar în ciuda lui și aceeaPentru dânsul este greaCea de marmoră mai tare,Cea de fier cam tot așa.

 Lângă ele mai la vale,Vede sub un copăcel,Cruce de stejar ușoarăNumai bună pentru el.

 O ridică deci și pleacă,Iară îngerul pe drumÎl întreabă pentru Cruce,Dacă-i mulțumit acum.

 Slavă Domnului, răspunde,Tare-s mulțumit cu ea,Căci din toate numai astaEste după vlaga mea!

 Îngerul atunci îi zice:Omule nemulțumit,Pentru Crucea vieții taleTotdeauna ai cârtit!

 Astăzi te-am adus anumeCa să-ți fie semnCă niciuna nu poți duceDecât Crucea cea de lemn.

 Asta este „Crucea vieții”Dată ție de când eștiDeci lui Dumnezeu dă slavăȘi de-acum să nu cârtești.

 Cele de metale scumpeSunt a oamenilor sfințiCare sufăr pân’ la sânge,Întru grele nevoinți.

 Iară tu cu sărăciaLesne te vei mântui,Dacă vei păzi credințași răbdând vei mulțumi!

 
 
 
Preluat de pe: Mărturie athonită

Previous articleSfântul Apostol Matia
Next article[AUDIO] Ispitele din închisoare – părintele Justin Pârvu