Home Ortodoxie Norul luminos de pe Tabor: o minune care se petrece anual, de...

Norul luminos de pe Tabor: o minune care se petrece anual, de Schimbarea la Față

15
0

 În fiecare an, pe data de 6 august, creştinii ortodocși de pretutindeni sărbătoresc marele praznic al Schimbării la Faţă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Schimbarea la Faţă mai este cunoscută în popor şi sub denumirea de „Probaje”. Termenul vine de la cuvintele slavone „Obrejenia” sau „Probojenia”, care înseamnă „schimbare” sau „transformare”.

 Sărbătoarea datează de la începutul secolului al IV-lea, cand Sfânta Împărateasă Elena zidește o frumoasă Biserică pe Muntele cel înalt al Taborului. Însă, de această dată, nu vom prezenta evoluția istorică a praznicului din 6 august, ci vom aduce în atenția dumneavoastră un subiect despre care mulți dintre noi n-am aflat, poate, până acum, și care se petrece an de an pe Muntele Tabor: apariția norului luminos în timpul Sfintei Liturghii.

 Minunea de pe Tabor

 Minunea Schimbării la Față a Mântuitorului s-a petrecut pe Muntele Tabor, numit și „muntele cel sfânt al lui Dumnezeu”. În acest loc, pe când Se ruga, Mântuitorul S-a schimbat la Față. Sfintele Evanghelii spun că o lumină precum cea a soarelui cuprinsese Chipul Mântuitorului, iar hainele I s-au facut albe ca zăpada și strălucitoare. Au apărut, apoi, cei doi mari Prooroci: Moise și Ilie, iar dintr-un nor s-a auzit: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit; pe Acesta să-L ascultați!” (Matei 17, 5). Muntele Tabor, locul în care s-a petrecut această mare minune, are o altitudine de aproximativ 570 m și este situat în Galileea biblică, în apropiere de Cana și Nazaret. Taborul este menționat pentru prima dată în Sfânta Scriptură în momentul în care Isus Navi împarte Pământul Făgăduinţei celor 12 seminţii ale lui Israel. Primul care a identificat Taborul cu locul exact în care Mântuitorul S-a Schimbat la Faţă a fost Origen, un învățat și teolog creștin considerat drept unul din cei mai reputați scriitori ai Bisericii din secolul al III-lea. Apoi, în jurul secolului al IV-lea, Sfinţii Chiril al Ierusalimului, Epifanie al Ciprului şi Fericitul Ieronim caută și ei locul Schimbării la Față și ajung, în cele din urmă, la aceeași părere: locul real al minunii a fost Muntele Tabor.

 Norul luminos din ziua praznicului

 În fiecare an, pe Muntele Tabor are loc o minune aparte, despre care unii oameni, mai puțin credincioși, spun că ar fi doar un simplu fenomen meteorologic. Mai exact, în noaptea Schimbării la Față, după miezul nopții, în jurul orei 1.00, un nor luminos coboară deasupra credincioșilor prezenți la Mănăstirea grecească pentru a lua parte la Sfânta Liturghie. Pe parcursul slujbei, norul capătă diverse dimensiuni, iar din el se desprind uneori mici fâșii care iau forme de Îngeri sau de păsări. „Nu există o oră fixă a venirii acestui nor, dar vine la un moment dat în timpul slujbei, în timp ce afară sunt 30 de grade, este căldura cea mai puternică, deşi este noapte şi nu bate nici măcar vântul. Norul este ca o ceaţă luminoasă, care învăluie tot vârful muntelui şi care, după o perioadă se retrage, iar spre dimineaţă vârful muntelui este acoperit de o rouă ce se lipeşte de Biserică, de tot ceea este acolo pe vârful muntelui, inclusiv de oamenii care stau sub cerul liber”, mărturisește părintele arhimandrit Teofil Anăstăsoaie, reprezentantul Patriarhiei Române în Ţara Sfântă şi superiorul Aşezămintelor româneşti de la Ierusalim, Iordan şi Ierihon.

 Cu ceva timp în urmă, un pelerin la Locurile Sfinte a închiriat un balon cu aer cald pentru a admira priveliștea și mulțimea de oameni adunată pe Tabor de Schimbarea la Față. Primind aprobare de la autorități pentru această acțiune, s-a înălțat cu balonul și a început să fotografieze și să filmeze împrejurimile. După ce a coborât, analizând materialele foto și video, a observat că norul luminos apărea de nicăieri, zăbovea câteva clipe doar pe vârful muntelui, de jur împrejurul lui, și după câteva minute se topea pur și simplu, dispărea din fotografii.

 Deși unii susțin faptul că nu este decât un simplu fenomen atmosferic, o coincidență explicabilă, amestecată cu imaginația pelerinilor, credincioșii care au participat la Sfânta Liturghie săvârșită la Mănăstirea Ortodoxă de pe munte confirmă unanim faptul că norul luminos care nu are caracteristicile unui nor obişnuit, așa cum vedem noi zilnic pe cer, și că uneori răspândește o bună mireasmă în jur. De altfel, acum câțiva ani, o echipă formată din cercetători meteorologi israelieni şi ruşi și-au propus să cerceteze îndeaproape acest fenomen iar la finalul studiului, Serghii Mirov, unul dintre participanți, a făcut public rezultatul, explicând că „o sferă luminoasă de ceaţă îi înconjoară pe credincioşi, după care norul apare deasupra crucii Bisericii, crescând în dimensiuni, şi coboară peste credincioşi, acoperindu-i şi înconjurându-i într-o umezeală”. Concluzia a fost una simplă: aburul sau ceața aceasta nu poate fi generată, fizic, ținând cont de aerul uscat din zonă și de temperaturile ridicate, astfel încât fenomenul iese din zona meteorologiei și se încadrează, fără dubii, în categoria minunilor.

 Evident, minunile nu pot străpunge inimile celor care caută mereu explicații raționale și care nu pot percepe ideea că Dumnezeu încă lucrează în lume, spre întărirea credincioșilor. Lucrează în lume și prin astfel de semne, cum este și Pogorârea Sfintei Lumini de la Ierusalim, însă doar cei cu inima curată, cu sufletul despătimit și curățit pot să le înțeleagă ca atare.

 Sursa: http://blog.bizanticons.ro.

 
 
 
Preluat de pe: Mărturie athonită

Previous articleBUCHET DE CÂNTĂRI INEDITE, COMPUSE DE SF. IOAN IACOB PENTRU SCHITUL ROMÂNESC DE LA IORDAN
Next articleEvanghelia zilei (Matei 17, 1–9)