Home Ortodoxie P. DIONISIE IGNAT: SFATURI DE FOLOS

P. DIONISIE IGNAT: SFATURI DE FOLOS

12
0

    DESPRE ROMÂNI ȘI SOCIETATEA DE CONSUM[1] A fi român și creștin-ortodox este o fericire, iar dragostea de Dumnezeu, de Ortodoxie se exprimă și în dragostea de neam ca sumă a semenilor noștri de aceeași credință și simțire. Defectul cel mai mare și mai grav al acestui neam este lipsa iubirii, a unității de gândire și de trăire, a solidarității la necaz și încercare. Totul este ca un blestem pe capul românilor că nu ne iubim și nu facem răbdare.

 Un sfânt părinte a spus că atunci când se va înmulți mintea, atunci va veni și veacul greutăților, al optulea. Și vedem că asta se întâmplă astăzi. Atâtea înlesniri a născocit mintea omului, încât te minunezi. Mare lucru cu înlesnirile astea, dar duhovnicește este mai rău.

 Pentru păcatele noastre, ale omenirii, pentru fărădelegile care se petrec, s-a luat harul Sfântului Duh și de la alimente: fructe, legume. Sunt toate frumoase, dar nu au niciun gust. Le bagi în gură, dar nu vor să se pogoare în stomac, că nu au gust. Și gustul alimentelor este un har de la Dumnezeu, dar acum toate sunt serbede.

 LEGILE IMORALE Conducătorii omenirii de astăzi sunt hotărâți să distrugă omul atât duhovnicește, cât și firește: mai întâi schimonosind firea omului, ispitindu-l și dacă a consimțit, aruncându-l în plăcerile și păcatele cele mai grosiere și animalice, pentru a-l putea ruina și spiritual, iar aceasta echivalează cu distrugerea omului, nu numai a creștinului sau a monahului.

 Societatea de consum, larg promovată, vrea să facă din om animal, abătându-i grija de la cele duhovnicești spre lumea materială și plăcerile lumești, iar aceasta este o diplomație satanicească.

 Au fost legalizate păcatele cele mai mari: avortul și homosexualitatea. Asemenea legi sunt, de fapt, urgii, nu legi. O să vină timpul ca noi, creștinii, să nu mai zicem: „Așa zice Sf. Scriptură și așa zice în Sf. Evanghelie”. O să zicem: „Așa ne ordonă Uniunea Europeană”. O ajuns desăvârșită lucrarea satanicească. Nu mai ascultă nimenea de Biserică și de Adevăr. Dacă-l pedepsești pe copilul tău, îți vin imediat cu drepturile omului: „De ce-l ocărăști pe băiatul tău că se duce la desfrâu? Ε dreptul lui”. Auzi, dumneata! Ε sfârșitul. Ce să mai zici?

 Dar noi să facem răbdare că nădejdea-i la bunul Dumnezeu, cum a hotărî Părintele ceresc.

 DESPRE EGOISM Dacă ai patima egoismului, cu niciun chip nu poți trece pe la vămile văzduhului. Nu socoti că cei care au egoism sunt sănătoși la minte. Nu! Patima i-a biruit și se îmbolnăvesc de nu te mai poți înțelege cu ei. De aceea, să fim atenți să nu lăsăm să ne stăpânească egoismul, să nu pretindem că suntem ceva, „că eu știu mai bine ca altul” sau altele de felul acesta, că atunci când nu facem asta, harul Duhului Sfânt ne acoperă.

 Cel mai mare pericol asupra noastră este netăierea voii noastre, adică întărirea în voile noastre și de aici egoismul, care este cea mai puternică armă a satanei, cea mai distrugătoare, fără greș, „arma atomică”. Dacă ai egoism, mai poți să te îndrepți? Greu, pentru că îți trebuie smerită cugetare. Dar așa, în egoism, spun: „Numai eu știu. Ce cred eu este bine”.

 Dacă nu este dragoste, nu este acolo Dumnezeu. Mai ales ca monah nu poți spune: „Dă-l încolo pe acela! Nu mă duc la el că e așa, că mi-a zis așa!”. Dacă noi, monahii, facem așa, ce să mai spun de mireni? Dacă facem așa, se vede clar că nu mergem după Biserică, după poruncile Domnului și după sfaturile Sfinților Părinți. Numai noi, în egoismul nostru, nu vedem și considerăm că mergem bine. Poți să ai o sută de ani de călugărie, dacă nu ai în suflet smerită cugetare, ești mereu în primejdie.

 DESPRE VREMURILE DE PE URMĂ Noi suntem în al VIII-lea veac. În al VIII-lea veac, se zice că or să fie mari greutăți și mari schimbări în lume, spre răutatea și spre dărâmarea vieții sufletești și duhovnicești. Eh! Fiindcă Bunul Dumnezeu a orânduit ca să fim creștini ortodocși, mulți-puțini, să nu ne depărtăm de povețele Bisericii Ortodoxe, de sfaturile Sfinților Părinți cei îndumnezeiți și să sperăm că o să căpătăm mântuirea.

 Se vor schimba multe în scurt timp cu ecumenismul, se vor schimba multe în Biserică. Dar ce va fi mai rău, se vor face partide în Ortodoxie. Unii cu ecumenismul, cu Papa, cu schimbări, alții împotrivă. Vor fi schimbări mari în Ortodoxie și dușmanii ei vor spori. Atunci când Ortodoxia nu va mai fi la înălțime, atunci va veni antihristul. Până atunci nu va putea împărăți el. Noi să ne ținem de Adevăr, care este Ortodoxia, și de sfaturile Bisericii cu cele șapte sfinte soboare ecumenice.

 Răbdare trebuie, răbdare, și dacă vom fi aproape de Dumnezeu, ferice de noi că am trăit. Dar dacă te dai după dânșii, asta-i pieirea.

 Dacă nu avem dragoste de Dumnezeu, de cele sfinte, atunci avem dragoste de cele pământești, de plăceri și sigur vom fi în cele de jos. Trebuie să ne silim să avem dragoste. Vezi ce spune Apostolul despre dragoste? Dar trebuie osteneală. Ca să ai dragoste, trebuie să iubești osteneala. În orice secundă și în orice minut să spui: „Doamne, ajută!”, și tot în momentul acela El ți-ajută, că Dumnezeu nu-i departe, e pretutindenea și veșnic.

 (Preluat din Revista Atitudini Nr. 71)

 [1] Frag. selectate din cartea Cuviosul Dionisie de la Colciu, Ed. Doxologia, 2017, pp. 148-150.

    Similare 

 
 
Preluat de pe: Atitudini

Previous articleJudecarea celor ascunse ale omului în viziunea Sfântului Simeon Noul Teolog
Next articleMutarea la Domnul a Sfântului Ioan Evanghelistul